Currently reading #7

Sau cum citesc trei cărți în paralel, dar, de fapt, niciuna, pentru că bac și admitere. Când am timp, n-am chef, iar când am chef, n-am timp. Încep să cred că cineva își bate joc de mine. :)) Ideea e că am început aceste trei cărți, însă n-am reușit să termin niciuna dintre ele.

descărcare

Singura care a avut un minus, din acest trio, a fost După ce te-am pierdut și acum chiar înțeleg de ce multă lume a fost dezamăgită. Atmosfera din primul volum a fost total spulberată și am ajuns să citesc o adevărată telenovelă. Prea multă dramă, prea multe înflorituri și situații care nu-și aveau rostul. Deși sper ca atunci când mă voi reapuca de ea lucrurile să evolueze în mai bine, cred că sunt slabe șansele. Cred că dezamăgirea e cu atât mai mare, deoarece am adorat primul volum și mi s-a părut superb, iar acum mi s-a trântit în față o poveste trasă de păr.

Din Girlboss am apucat să citesc câteva pagini și mi-am dat seama că nu-i momentul ei. Cartea e bună, dar eu sunt prea stresată momentan. O văd potrivită pentru zilele de august, când o să pot să stau liniștită la soare și să citesc. Cât despre Noumenoir, este și ea o surpriză plăcută. Îmi plac cărțile lui Fravius, deși au nevoie de o cantitate mai ridicată de atenție, pe care nu sunt sigură că pot să o ofer în momentul de față.

Și asta a fost despre cum citesc trei cărți, dar, de fapt, nu citesc nimic.

Voi cum sunteți? Bănuiesc că majoritatea deja ați luat vacanță.

In my mailbox #16

Am ajuns să cumpăr o groază de cărți, dar când vine vorba să le citesc pauză. Ba n-am chef, ba n-am timp, ba sunt prea obosită. Primele patru cărți sunt comandate de la Okian. I-am prins mai de mult cu niște super oferte, însă a durat ceva până să vină pachetul, ei fiind destul de aglomerați în acea perioadă.

Wonder e deja citită și m-a impresionat într-un mod foarte plăcut. Găsiți recenzia aici. Am mai citit Fangirl de Rainbow Rowell, a fost o lectură ușoară și mi-am zis să mai încerc altceva.

Jurnalul Annei Frank îmi pare a fi un must-read, așa că n-am pierdut ocazia de a o cumpăra la un preț bun, iar de Girlboss am auzit pe youtube despre ea și erau doar cuvinte de laudă.

Următoarele cărți sunt cumpărate din anticariate: primele patru de mine, următoarele patru sunt făcute cadou.

Chemarea cucului (prietenul meu a râs pe seama mea, când a văzut titlul) am cumpărat-o pentru că mi-era dor de un roman polițist ceva mai stufos, plus că e vorba de pseudonimul autoarei seriei Harry Potter și vreau să văd cum sunt cărțile ei „serioase”. Despre Toate acele locuri minunate am auzit cuvinte de laudă. Am citit puțin de ea și până în prezent seamănă prea mult cu genul acela de carte pe care ar fi scris-o John Green. Okay, asta chiar nu vreau să fie 100% jignire. :))

Două cărți de la Herg Benet, doi autori pe care i-am mai citit și care mi-au plăcut. Cum le-am văzut, n-am mai stat pe gânduri, le-am înhățat și le-am cumpărat. Sunt curioasă în privința ambelor.

Am trecut la cărțile primite. The three musketeers este un clasic și, deși probabil va fi o engleză mai veche, sper să mă descurc. Am adorat Înainte să te cunosc, deci vă imaginați încântarea mea când am văzut continuarea. Am auzit câteva păreri negative, dar nu mă las descurajată.

Am văzut filmul întâi și după am citit cartea, dar ambele au fost mai mult decât bune, îți dau o stare incredibilă de căldură interioară. Despre Fetele de înghețată n-am mai auzit, dar pare perfectă pentru vară.

17813938_1481154498624363_1680392865_n

Și cartea primită de la Târgul Cărții, citită și își așteaptă recenzia.

Lansare de carte: Noumenoir de Flavius Ardelean

14469591_1759847570947684_5837862857622028083_n

Editura Herg Benet și Carturesti vă invită la lansarea celui mai recent roman al lui Flavius Ardelean, Noumenoir, în data de 25 octombrie, de la ora 19, la Cărturești Verona, București. Invitat: Alexandru Voicescu (scriitor, editor).

Despre roman:  România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei”, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikoși, gangsteri ai Secretariatului de Critică condus de M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

http://www.hergbenet.ro/carte/noumenoir-flavius-ardelean

Despre autor:  Flavius Ardelean (n. 1985, Brașov) este scriitor, traducător și manager cultural specializat în industria de carte. A studiat relații internaționale și studii europene (BA, Cluj-Napoca), management artistic și studii culturale (MA, Ludwigsburg, Germania) și management editorial (MA, Oxford, Marea Britanie) și a beneficiat de burse academice în Germania și Marea Britanie. A lucrat în domeniul editorial în România și Marea Britanie. Este autorul a șase cărți publicate la Herg Benet, pentru care a primit două premii Tiuk! și un premiu Vladimir Colin, și a tradus romane din germană și engleză pentru editurile Millennium Books și Paladin. În 2013 romanul Îmblânzitorul apelor a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun debut european în cadrul Festival du Premier Roman din Chambery, Franța, iar în 2016 Flavius Ardelean a fost nominalizat la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tânărului Scriitor 2016 pentru romanul Scârba sfântului cu sfoară roșie. Din septembrie 2016 este membru afiliat al asociației internaționale Horror Writers Association.

www.flaviusardelean.com | www.miasma.hergbenet.ro |www.hergbenet.ro/autor/flavius-ardelean

Recenziile cărților lui Flavius Ardelean:

Scârba sfântului cu sfoară roșie

Miasma

Wrap Up: August

large3116314

Da, da, am întârziat destul de mult cu acest articol. Singura mea scuză e că sunt într-o perioadă destul de încărcată și va dura ceva timp, până-mi intru în rutină. Mai ar fi și faptul că sunt a 12-a și am destul de multe pe cap, însă sper să postez de cel puțin patru ori pe lună, adică un articol pe săptămână.

  1. Fangirl de Rainbow Rowell: Este prima carte în engleză pe care am citit-o din scoarță-n scoarță și mi-a plăcut. A fost o lectură destul de ușoară și urmărește în principal viața de facultate, prin ce trece o fată destul de retrasă, pasionată de fanfic-uri, a cărei soră geamănă a hotărât să se distanțeze de ea. Probabil voi mai citi cărți de la această autoare, dar nu în viitorul apropiat.
  2. Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu: Cum v-am mai spus, mi-a plăcut mai mult această carte decât Quasar. Poate este faptul că autoarea a adunat mai multă experiență sau totul a ținut strict de gusturile mele în materie de cărți, nu pot să bag mâna-n foc pentru niciuna. – Recenzia AICI
  3. Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty: Această carte a fost o surpriză plăcută pentru mine. La momentul acela voiam să citesc ceva thriller, dar nu am dat chiar peste ceea ce voiam. Cu toate acestea, am fost prinsă de acțiune, mi-a plăcut să urmăresc ce se întâmplă cu viața acestor mămici și să aflu care-i faza cu crima de care ni se spune încă de a început. – Recenzia AICI
  4. Miasma de Flavius Ardelean: Cartea aceasta mi s-a părut puțin mai grea. Momentul în care am citit-o a fost nepotrivit. Era soare, în timpul acela am plecat la mare și clar Miasma nu e genul de carte pe care o citești într-o zi de plajă. Însă îmi place stilul autorului și chiar am devenit curioasă în privința primelor sale cărți. – Recenzia AICI
  5. Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson: Am avut dreptate în privința acestei cărți, când am zis că este una potrivită pentru vară, îți face așa un chef de călătorit. E interesant de urmărit tot ce se întâmplă cu cele două personaje, traseul lor, opririle și persoanele pe care le cunosc. În plus, mai sunt și acele pagini cu note de plată și afișe, care scot cartea din monotonie.

Voi ce mai citiți?

Recenzie – Miasma de Flavius Ardelean

29250441Descriere: Lumea nu e ceea ce pare a fi. Până și ne’Lumea se teme de ea. La unsprezece secole de la dispariția sfântului Taush, într-o lume în care începuturile sunt deja mituri, în fosta cetate Mandragora, un preot găsește pe treptele bisericii din cartierul Primi un ars misterios pe care îl adoptă și-l îngrijește ca pe propriul fiu, scăpându-l astfel de la moarte. Câteva luni mai târziu, adolescentele cetății cad într-un somn adânc din care nu se mai trezesc. Medicul Algor Kunrath și farmacistul Alambiq, preotul Sarban și povestitorul Alecu Deleanu, inocenta Lili Bunte și ucenicul Bruno Krabal, Hâdul platformelor, Omul cu cap de cal și cohorta sa de oameni-șobolani, Jumătat’ de Om cu ai săi cerșetori din Burta Vacii – oameni și ne’Oameni prinși în luptă în ultimele zile ale cetății Alraunei.

Tratat de rezistența materialelor de Flavius Ardelean este o nouă poveste tulburătoare izvorâtă din mintea unuia dintre cei mai fascinanți scriitori ai fantasticii românești, autorul romanelor Îmblânzitorul apelor și Scârba sfântului cu sfoară roșie și al povestirilor macabre din volumele Acluofobia și Bizaroproze.

Recenzie: Încă de când am citit Scârba sfântului cu sfoară roșie, mi-am dat seama că Flavius Ardelean are un stil aparte și nu oricine se poate acomoda cu el. Cea dintâi mi s-a părut o carte mult mai ușoară comparativ cu aceasta, probabil datorită numărului mai mic de cuvinte sau imaginilor care se regăseau la câteva pagini. Miasma este un roman destul de greu de digerat, dacă n-ai o anumită stare. Nu mi se pare genul de carte pe care o citești într-o zi de plajă, nu e genul pe care o poți citi superficial, ci trebuie să-i acorzi o anumită atenție, să înțelegi ce citești.

„Alecu Deleanu pășea deja însetat și ostenit prin câmpiile uscate ale spiritului său, mereu însetat, dar nu de apă, mereu ostenit, dar nu de viață, ci de altceva, dar ce era acel altceva, nu știa, iar asta îl întrista cel mai tare în pustietatea sufletului său.”

În această carte se reia tema din basm: lupta dintre bine și rău, Lume și ne’Lume. Acum aflăm mai multe despre cele două tabere, avem ocazia să vedem o mai mare parte din ne’Lume, cum a fost creată, de la ce anume a pornit totul și care e scopul celor două. Mi se pare că totul a fost o metaforă a realității. Nu știu cât de bine am făcut eu analogia cu lumea noastră, dar anumite lucruri se potrivesc și îmi place ideea de a transpune realitatea într-o poveste.

large7

Încă din titlul, „Miasma”, mi-am dat seama că o să dau peste ceva care mă va surprinde. Dacă în mod obișnuit acest substantiv mă ducea cu gândul la primăvară și la flori, de această dată, știind stilul autorului, mi-a dat mai mult senzația unui miros puternic, înăbușitor, de care n-ai cum să scapi și care are o anumită greutate, ca și cum ți-ar apăsa constant pe umeri, pentru a te pune la pământ. Cartea în sine este alcătuită din Prolog, patru capitole (Nigredo, Albedo, Citrinitas, Rubedo) și Epilog. În fiecare capitol este prezentată aceeași poveste, dar din perspectiva altor personaje. Ciudat mi s-a părut faptul că aveam impresia că mă întorc în timp și poate, de această dată, voi avea parte de al sfârșit. Din păcate n-a fost adevărat, sfârșitul e la fel, doar unghiul din care este privit e diferit.

„Zilele treceau și Sarban încerca să afle ceva, să smulgă cât putea de la oricine despre moartea lui Bog, dar nimeni nu știa nimic, nimeni nu văzuse nimic, doar Nimicul văzuse tot, dar cum să-l întrebi? Și așa i-a dat numele ucigașului de atunci: Nimicul, că avea nevoie de un nume ca să-l prindă. Nimicul îi ucisese fiul și, odată cu el, îi omorâse și tot ce mai avea în el.

— Pentru că poți muri înainte de moarte, îi spuse lui Ignaț.”

Peste cetatea Alrauna se lasă tristețea atunci când fetele cetății au început să cadă, una câte una, într-un somn adânc din care nimic nu le poate trezi. Unii spun că-i blestem, alții că o simplă boală contagioasă, dar nimeni nu poate da un verdict sigur, la fel cum nimeni nu poate veni cu un tratament.

large (59)

Personajele sunt destul de numeroase și au legături unele cu altele, e ca și cum ar fi o chemă foarte mare. Despre fiecare în parte aflăm câte ceva și fiecare joacă un rol în toată povestea. Singura mea dezamăgire este că n-am aflat mai multe despre Ignaț, puteam să jur că el/ea este cheia întregii povești.

„Pentru că, nu-i așa?, focul, spre deosebire de om, e același peste tot și în toate timpurile, ba chiar în același timp. Omul, atunci când e, e mereu altul în fiecare loc și niciodată în același timp.” 

Această lucrare a lui Flavius mi s-a părut mult mai dură în cuvinte și în scene. Nu m-a deranjat, însă pentru unii cred că va fi prea mult, deci n-o recomand celor sensibili. Pentru toți ceilalți, mi se pare o carte intrigantă. Atunci când o citești, ieși din tiparele cărților obișnuite și faci cunoștință cu un stil original. Eu una am devenit curioasă cu privire la primele sale cărți.

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această carte!

Citesc literatură română

De câteva zile, tot circulă pe facebook un fel de leapșa:

Enumerați 5 titluri de cărți românești pe care le-ați citit sau recitit de curând și v-au plăcut foarte tare. Păstrați postările publice, cu hashtag-ul ‪#‎citescliteraturaromana‬ și noi vă publicăm preferințele într-un material pe site. Postați la voi pe wall lista de cărți și dați leapșa mai departe la 5 persoane.

large (24)

Prin această leapșa, se propune promovarea autorilor români, atât cei contemporani, cât și cei clasici. Am hotărât să scriu un articol, deoarece nu mă prea împac cu postările pe facebook și prefer să scriu aici. Plus că aveam o idee asemănătoare în minte, pentru 1 Decembrie, dar mă gândeam la un top 5 cei mai citiți autori sau cei care mi-au plăcut cel mai mult. Eh… mai vedem până atunci. Topul e în ordinea în care am citit cărțile, începând cu cea mai recentă.

  1. Instinct de Ioana Duda – Nu știam la ce să mă aștept de la acestă carte. Abia o începuse și am ajuns la un pasaj care m-a făcut să lăcrimez. Nu la genul să plâng în hohote, niciodată n-am fost genul de fată care plânge la filme sau cărți. Însă în acestă carte sunt unele secvențe care prezintă o realitate dură. De aceea, cred că au fost mai mult lacrimi de nervi… Când voi scrie recenzia, probabil veți afla mai multe detalii despre ea.
  2. Quasar de Ana Mănescu – Mi-a plăcut felul în care scrie Ana, dar din păcate uneori n-am prea rezonat cu ceea ce citeam. Vina mea, în niciun caz a cărții. Mi se pare o carte pentru visători și trebuie să ai o anumită stare pentru a o citi. Recenzia aici.
  3. Cum să uiți o femeie de Dan Lungu – Dan Lungu presimt că va intra foarte ușor în lista mea de autori preferați. Cartea a fost destul de relaxantă, dar nu într-atât încât să plictisească. Chiar îmi doresc să pun mâna și pe alte cărți scrise de el. Recenzia aici.
  4. Scârba sfântului cu sfoară roșie de Flavius Ardelean – O carte diferită față de orice am citit eu până acum. Deși mulți probabil nu vor rezona cu stilul autorului, mie mi-a plăcut ce am găsit între paginile acestei cărți. Este clar ceva diferit. Recenzia aici.
  5. Ultimul avanpost de Lavinia Călina – Acesta cred că a fost cea mai mare ispită pentru mine. Am vrut să citesc această carte de un car de ani, dar cum făcea parte dintr-o serie, care nu era publicată în totalitate, am vrut să mă abțin. Dar nu s-a mai putut, prea vorbea toată lumea despre ea. Mi-a plăcut și abia aștept să citesc și alte cărți ale Laviniei. Recenzia aici.

Acestea sunt cele mai recente cărți citite de mine. Desigur că literatura nostră are mulți alți autori foarte buni, câțiva pe care i-am citit, mult mai mulți pe care n-am apucat încă să-i răsfoiesc …

Mulțumesc Dumitrita pentru tag! Eu vă provoc pe toți să-l faceți fie aici, fie pe facebook, fie pe blog. O zi bună!

Recenzie – Scârba sfântului cu sfoară roșie (Miasma #1) de Flavius Ardelean

Coperta1_Scarba-sfantului-cu-sfoara-rosie_Flavius-ArdeleanDescriere: Micul Taush pare un simplu băiat din cetatea Gaisterștat, până când, într-o zi, începe să toarcă un șnur roșu din buric. Dus în ucenicie la Moșu Tace, Taush ia parte la tainele Lumii și ale ne’Lumii și învață ce înseamnă prietenia alături de Danko Ferus și Bartholomeus și cunoaște iubirea la sânul Katherinei. Dar, când un bâlci ucigaș de dincolo de Lume distruge tot ce are Taush mai de preț, ucenicul alege să plece întovărășit de prietenii săi să caute răul și să-l alunge din Lume. În această ciudată aventură, prima parte a seriei “Miasma”, Flavius Ardelean, autorul romanului “Îmblânzitorul apelor” și al volumelor de povestiri “Acluofobia” și “Bizaroproze”, ne face cunoștință cu personaje bizare ale Lumii și ale ne’Lumii și ne poartă prin locuri nemaivăzute, într-un basm straniu despre om și ce se află dincolo de el.

Recenzie: Inițial, nu eram prea sigură pe faptul că voi scrie o recenzie acestei cărți. Nu e vorba că nu mi-a plăcut, deoarece am fost foarte mulțumită de ce am descoperit, doar că mi-a adus foarte mult aminte de basmele pe care le citeam pe vremuri, de cum obișnuiam să citesc și să iau totul ca atare, exact cum mi-a fost prezentat, fără să-mi închipui că ceva nu-i ok sau ar trebui schimbată nu știu ce scenă. Însă, m-am gândit că s-ar putea să regret mai târziu, cum s-a întâmplat cu alte cărți, că am lăsat totul baltă și n-am vorbit așa cum se cuvine de ea.

V-am spus că mi-a adus aminte de un basm. Ei bine, chiar este un basm. Nu unul din acela frumos, cu prinți și prințese, castele, baluri și veșnicul „Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”, ci unul diferit, original, povestit într-un stil aparte. Acesta a fost lucrul care m-a atras cel mai mult la carte: stilul autorului. Mi s-a părut unic. Cuvintele, chiar dacă unele nu sunt dintre cele mai frumoase, se îmbinau atât de bine. Fiecare propoziție avea un anumit rol, pentru a forma textul final. Nimic nu era în plus, nimic nu era în minus.

13566224_1121818464557970_579897590_nBartholomeus Pumn-de-Oase îi povestește partenerului său de drum despre viața sfântul Taush: de momentul în care s-a născut, de copilărie, de ucenicia sa la moș Tace, de minunile și de luptele pe care le-a dus acesta. Nu are rost să vorbesc despre acțiune. Se petrec mult prea multe lucruri în această carte, încât abia poți să ții pasul. Viața sfântului Taush nu este deloc una liniștită, lipsită de evenimente.

Pe alocuri am avut parte și de genul horror, dar nu din cel original. Acesta era acoperit mai mult de macabru. Genul acela de grotesc, care-ți poate face stomacul să se întoarcă pe dos. Culmea e că mi-a plăcut. Nu sunt eu prea puternică atunci când vine vorba de astfel de lucruri, dar în acest caz am rezistat cu stoicism, deoarece aceste secvențe nu sunt făcute să te înspăimânte, ci mai mult să te intrige, să vrei să afli  mai mult. Am admirat felul în care sunt făcute descrierile, te ajută să vizualizezi totul. În plus, avem parte și de câteva desene pe care le-am găsit interesante, vin în completarea a ceea ce îți imaginezi tu.

Singura dezamăgire, dacă pot să o numesc așa, este că n-am aflat mai multe lucruri despre ne’Lume. Îmi doream să știu mai multe despre ea, să văd cum este răul din acestă carte, să fie totul mai aprofundat, dar, făcând parte dintr-o serie, sunt destul de sigură că voi ajunge să fiu mulțumită și din acest punct de vedere, până la sfârșit.

Cartea cred că e potrivită pentru cei ce s-au săturat de lecturile obișnuite și vor să aibă parte de ceva diferit. Un basm inedit, încadrat de un stil aparte.
13578550_1121818494557967_456157498_n13553355_1121818447891305_2072494783_n

In my mailbox #12

Hei, dragilor! E oficial prima zi de vacanță, chiar dacă eu m-am simțit liberă imediat după de am scăpat de teze, dar nu asta e ideea. :)) Căldura mare, lenea și mai mare, dar cheful de citit nu dispare. Sper să țină toată vara, poate și mai mult. Mai am 50 de pagini din Domnul cu coasa de Terry Pratchett, care care mi s-a părut destul de ok, doar că mă așteptam la ceva mai spectaculos. Aveam de gând să o termin în dimineața aceasta, dar m-am oprit din citit, pentru a face un drum până la poștă. Inițial, trebuia să iau coletul de vineri, dar când am ajuns la poștă și m-am cotrobăit prin portofel și ghiozdan, am realizat că buletinul meu se evaporase. L-am găsit abia seara, picat printre scaunele din mașină. Daaar, după această mică peripeție, am ajuns să pun și eu mâna pe colet.

Coletul este primit de la Editura Herg Benet, noul sponsor al blogului. Sunt super încântată de acestă colaborare! 🙂

13565563_1120370484702768_1524322804_n.jpg

  • Miasma de Flavius Ardelean – De la acest autor am mai citit Scârba sfântului cu sfoară roșie, care mi s-a părut destul de diferită, față de ce citisem până atunci, în sens bun. Este plăcut să dai uneori peste astfel de cărți, care să te surprindă, fie prin ceva frumos, fie prin ceva macabru.
  • Neverland de Radu Găvan – Este una dintre cărțile pe care mi-o doream foarte mult. Am citit Exorcizat, care m-a intrigat încă de la început (recenzia aici), iar între timp am auzit și de Neverland. Sper doar să nu rămân devastată total, la sfârșit.
  •  Quasar și  Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu – De aceste cărți am auzit în treacăt, pe diferite bloguri. Nu știu de ce, dar am impresia că sunt genul de cărți care, prin povestea lor, te fac să începi să te gândești la propria poveste, fie că te regăsești într-o mai mică sau mai mare măsură în ceea ce ai citit.
  • Malad de Alexandru Voicescu – Pare a fi o carte care te ține în suspans de la început până la sfârșit, iar când ajungi la sfârșit, rămâi cu gura căscată. Din câte știu, a primit premiul de Cea mai bună proză în 2016, deci, sigur voi da peste ceva interesant.
  • Instinct de Ioana Duda – Cartea aceasta a apărut destul de curând, fiind prima carte publicată de autoare la Herg Benet. Am citit un interviu cu ea, acum câteva zile, și îmi dă impresia c[ este genul de persoană în prezența căreia n-ai cum să te plictisești și, cel mai probabil, la fel este și cartea ei.

Acestea sunt cărțile primite de la editură. Am decis să nu le amestec cu celelalte cărți cumpărate de mine. Voi face un alt In my mailbox peste ceva timp. Pe data viitoare! ^^

Wrap Up: Mai

large3116314

În luna mai am avut impresia că am citit destul de mult, deoarece m-am tot plimbat cu cărți după mine și citeam ori pe la orele în care n-aveam altceva mai bun de făcut, ori prin autobuz, ori când aveam de așteptat ceva sau pe cineva. Însă, când am făcut „bilanțul” lunii, am constatat că au fost doar 4 cărți. Ciudată treaba. :)) Cert e că m-am descurcat mai bine decât în aprilie și n-am mai luat pauze atât de mari de la citit. Nu știu cât voi recupera în iunie, deoarece sunt într-o perioadă destul de aglomerată și cred că libertatea o voi simți abia pe la sfârșitul lunii.

  1. Miss Peregrine de Ransom Riggs: După cum v-am povestit și în articolul cu noutăți din bibliotecă, cartea a fost diferită de ceea ce-mi imaginasem eu. Puteam să jur că voi da peste o carte horror, despre un orfelinat bântuit de spiritele copiilor care au murit acolo. Judecați-mă pentru că am prea multă imaginație și nu-mi bat capul destul cu descrierile cărților! Nu pot să zic că n-a fost interesantă, chiar sunt curioasă de ce o să se întâmple, doar că voiam altceva de la ea.
  2. Scârba sfântului cu sfoară roșie (Miasma #1) de Flavius Ardelean: Am vrut ceva special și exact asta am primit. Autorul nu duce lipsă de originalitate și se vede faptul că a vrut să iasă din anumite tipare, pentru a-și pune amprenta asupra literaturii contemporane românești. Acest basm nu prezintă o lume frumoasă, dar, prin macabru său, te face să vrei să asculți povestea lui Taush până la sfârșit.
  3. Cum să uiți o femeie de Dan Lungu: Cred că a fost cea mai plimbată carte dintre toate, timp de două săptămâni am cărat-o cu mine zilnic. V-am spus cât ador autorii români? Au o anumită lejeritate în scris, pe care nu o întâlnești la cărțile traduse din alte limbi. Au o cursivitate care te unge pe suflet, iar Dan Lungu nu face excepție.
  4. Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks de E. Lockhart: Mă așteptam la ceva mai mult de atât. Cartea a fost relaxantă și nu pot spune că m-a deranjat cu ceva anume, doar că voiam o poveste mai mind blowing, să-mi scurtcircuiteze mintea, iar la sfârșit să mă întreb ce naiba am citit. Acest lucru nu s-a întâmplat, de unde se trage și mica mea dezamăgire.

Acestea au fost cărțile citite de mine în luna mai, ceva îmi spune că iunie va fi mai sărăcăcioasă. Suntem pe 9 și încă n-am citit nimic. Ei bine, voi cu ce vă delectați? Ceva recomandări?

In my mailbox #11

Cred că ar trebui să fac acest gen de postare mai des, deoarece mereu ajung să fac 2 turnulețe din cărți și un articol kilometric plin cu poze. Ei bine, în ultimele săptămâni am dat 2 comenzi, am golit destul de bine portofelul. Sorry, I’m not sorry. Oricum mai aveam puține cărți necitite. Parcă-mi piere și cheful când văd că n-am de unde alege, așa că m-am aprovizionat destul de bine, dar deja am terminat câteva.

Prima este o carte de care am avut nevoie la scoală. Mă rog, și o să am în continuare. Bac-ul se apropie… Nu am ce să comentez. În general, cărțile obligatorii pentru școală nu m-au dat pe spate, dar nici nu le-am urât din tot sufletul meu. De exemplu, la Ultima noapte de dragoste, mi-a plăcut ideea centrală și personajul narator a fost destul de interesant pentru a-l analiza, însă, Întâia noapte de război m-a pierdut treptat, cu toate amănuntele ei, pe care oricum nu le-am reținut.

13236267_1091080814298402_1903900780_n

În continuare, sunt două cărți de la YoungArt, citite ambele. Miss Peregrine m-a bulversat, deoarece e total altceva decât ceea ce am așteptat. Aici este și greșeala mea, pentru că nu m-am interesat destul de mult în ceea ce o privește. Nu mi-a displăcut, doar că eu mă așteptam la piure și am primit cartofi prăjiți. Înțelegeți voi. :)) Pe de altă parte, Flori pentru Algernon a fost exact pe gustul meu. Mi-a plăcut să urmăresc evoluția/involuția personajului nostru, să urmăresc ce se întâmplă în creierul lui, dar și cu amalgamul de sentimente care-l încercau.

Scârba sfântului cu sfoară roșie a fost ceva de impuls, voiam o carte de la un autor roman, destul de ieftină încât să nu depășesc bugetul pe care mi-l propusesem la această comandă. De Flavius Ardelean știam de la Acluofobia, carte care a făcut ceva vâlvă printre cititori, chiar dacă a fost scrisă sub numele de A.R.Deleanu. Știam că se ocupă de zona macabrului și mi-am zis că nu strică ceva diferit în această perioadă. Între timp am și citit-o și da, chiar am avut parte de ceva „diferit”.

13236080_1091080657631751_1083216998_n

Eram curioasă de cea mai cunoscută carte a Agathei Christie, dorindu-mi de mult timp să o citesc. Am dat-o gata într-o zi jumătate și mi-a plăcut, dar, dacă e să fac un top, Crima din Orient Express rămâne pe primul loc. Despre Marele Gatsby, v-am vorbit deja AICI.

Acum, urmează cărțile necitite. Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks este singura carte, din prima comandă, pe care n-am apucat să o citesc. Am citit Mincinoșii de E. Lockhart și aici aveți părerea mea despre ea. Isla am cumpărat-o pentru că era la reducere, am dat doar 16 lei pe ea și am zis să-mi completez această serie. ( Recenzie la primele 2 volume aici și aici)

Cărți din colecția Top 10+, colecție care-mi place foarte mult: titluri bune, autori cunoscuți, prețuri mici, iar formatul perfect pentru a le căra după tine peste tot. De Exuvii am auzit doar cuvinte de laudă, sper să fie cel puți la nivelul așteptărilor mele. Cât despre Dan Lungu, voiam să-l citesc de ceva timp, mereu îmi făcea cu ochiul „Sînt o babă comunista”, dar acum am adăugat în coș un alt titlu, chiar nu știu de ce, dar nu regret deloc.

Ultimele două cărți mi-au fost recomandate indirect, prin intermediul booktube-lui. De la Irina, am auzit de Julian Barnes și m-am uitat peste cărțile lui, iar Trois mi s-a părut a fi potrivită pentru starea mea de acum. Iar de Terry Pratchett am auzit de la Cristina și am devenit curioasă.

Acestea sunt cărțile pe care le-am cumpărat eu în ultima vreme. Voi ce noutăți aveți? Ce mai citiți?