Recenzie – Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry

micul-print_1_fullsizeDescriere: De 67 de ani, Micul prinţ v-a cucerit sufletele, devenind un mit care a captivat întreaga planetă. Un gen aparte, fiind în acelaşi timp şi poveste poetico-filosofică şi mit iniţiatic, cartea ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate şi legătură între oameni, toleranţă şi spirit de aventură. Este un titlu accesibil tuturor categoriilor de vârstă, o poveste simplă şi fermecătoare, spusă într-un limbaj simplu, dar plin de poezie. O poveste încântătoare despre copilărie, singurătate şi prietenie.

Recenzie: Nu eram sigură dacă ar fi cazul să scriu o recenzie acestei cărți, având în vedere că este o carte pentru copii și, cel mai probabil, majoritatea au citit-o. Însă, vremea asta mi-a dat o stare de bine și chiar aveam chef de postat pe blog.

Curios este faptul că, deși este o carte destinată copiilor, mi-am dorit să o citesc. Am văzut-o ca pe un must-read, genul de carte pe care trebuie să o citești cel puțin o dată în viață, iar eu, ca o cititoare ce se respectă, m-am conformat. Faptul că este o carte pentru copii nu mi s-a părut deloc un impediment, poate din contră, am reușit să înțeleg mult mai bine cartea, la adevărata ei valoare.

„— Adio, zise el…

— Adio, zise vulpea. Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.”

Naratorul ne prezintă problema lui din copilărie: oamenii mari care n-aveau deloc imaginație și erau prea ocupați pentru a-și aminti că au fost și ei copii. Ajuns la maturitate, în timpul unei plimbări prin deșert, departe de orice fel de civilizație, i se oprește mașina. Acolo el îl întâlnește pe Micul Prinț, care-i povestește prin ce peripeții a trecut el pentru a ajunge pe Terra. Îi povestește de micuța lui planetă, de floarea lui pe care o îngrijea, de cum s-a decis să plece, de persoanele pe care le-a întâlnit în drumul lui, care mai de care mai caraghioase, de ce a găsit pe această planetă și de cum i s-a făcut dor de acasă și de floarea lui.

large30

Cartea este foarte ușor de citit, eu am terminat-o în câteva ore. Limbajul folosit de Antoine de Saint-Exupéry este unul simplist și comun. În cea mai mare parte, m-am simțit ușor amuzată de toate aventurile naratorului, dar și ale Micului Prinț. Poate la fel m-aș fi simțit și în copilărie, dar diferența este că acum am reușit să văd o lecție de viață, în spatele acestei cărți. O lecție transmisă în mod subtil adulților: „Nu uita să fii copil!”. Fie că ai 5, 18, 40 sau chiar 60 de ani, uneori trebuie să lași copilul din tine să iasă puțin la suprafață.

„— Dacă iubește cineva o floare care nu există decât într-un singur exemplar în milioanele și milioanele de stele, asta ajunge să-l facă fericit atunci când o privește. Își spune „Floarea mea e undeva acolo…”. Dar dacă oaia mănâncă floarea, pentru el e ca și cum dintr-odată toate stelele s-ar stinge! Și ăsta e un lucru important!”

Și putem să ne mințim că am crescut, că noi suntem oameni maturi, n-avem timp de astfel de prostii, însă sunt anumite momente în care ne dăm singur seama cât de mult de putem înșela. Momentul ăla când ai alergat prin ploaie, sau ți-ai luat o carte de colorat, pentru adulți se presupune, dar tot carte de colorat e, sau ai început să zâmbești la cele mai nesemnificative lucruri. Sunt atât de multe momente în viața noastră, în care ne purtăm exact ca niște copii și, cel mai probabil, acesta e secretul pentru o viață fericită.

„— Sunteți frumoase, dar sunteți reci, le mai spuse el. Nu poate muri cineva pentru voi. Firește, despre floarea mea de trandafir un trecător obișnuit ar crede că vă seamănă. Dar ea singură e mai importantă decât voi toate, deoarece pe ea am stropit-o. Deoarece pe ea am pus-o sub un glob de sticlă. Deoarece pe ea am am adăpostit-o după un paravan. Deoarece ei i-am omorât omizile (înafară de două-trei pentru fluturi). Deoarece pe ea am ascultat-o plângându-se sau lăudându-se sau uneori chiar tăcând. Deoarece este floarea mea de trandafir.”

Mă simt bine că am citit această carte și sper ca peste câțiva ani să o recitesc, să văd totul din perspectiva unui om cât se poate de matur.

In my mailbox #13

Cărți, cărți, cărți și, din nou, cărți! Ce poate fi mai frumos? Am mai strâns ceva achiziții noi, deoarece e vară și știam că o să am mai mult timp pentru citit. Să vedem…

 

Primele două cărți sunt de la noul sponsor al blogului, Târgul cărții. Mulțumesc! Mesagerul de Markus Zusak este deja citită și găsiți recenzia aici, iar Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty a ajuns abia ieri și sper să o citesc cât de curând.

Cazul Magheru de Mihail Drumeș mi-am cupărat-o de la Cărturești și am dat doar 10 lei pe ea. Probabil știți cât îl ador pe acest autor, mi-era într-un fel dor de cărțile lui. Cred că nu l-am mai citit de 2-3 ani. Vânătorii de zmeie de Knaled Hosseini este primită de la prietene, de ziua mea. Sunt destul de curioasă în privința ei.

13823600_1139652326107917_1944090940_n

Fangirl de Rainbow Rowell a fost ceva de moment. Îmi doream o carte în engleză și asta mi s-a părut destul de ușurică, încât să nu-mi dea bătăi de cap.

Am lăsat la urmă comanda de la elefant.

Mi-am luat Regatul luminilor de Leigh Bardugo, volumul 3 din Grisha, deoarece îmi doresc să termin această serie. Fata din tren de Paula Hawkins este deja citită și revin cu o recenzie.

Second Life de S.J.Watson am luat-o mai mult pentru a ajunge la o anumită sumă, dar am citit Înainte să adorm, de la aceeași autoare, și mi-a plăcut la nebunie. Despre Nedoriți de Kristina Ohlsson, am citit o dată pe un blog, nu mai știu ce blog, și m-a atras subiectul.

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery mi s-a părut genul de carte pe care trebuie să o ai în bibliotecă, iar Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson mi s-a părut potrivită pentru vară.

13814575_1139651799441303_908441810_n

Iar Crima din Orient Express de Agatha Christie a fost primită cadou. O am în altă ediție, deci, cel mai probabil, voi organiza cândva un concurs cu ea.

13819495_1139651749441308_1597700401_n

Voi ce ați mai primit/ cumpărat?

Wrap Up: Iunie

large3116314

Nu-mi vine să cred că deja a trecut o lună din vară, iar eu n-am făcut mai nimic productiv. Am citit ceva mai mult pe la sfârșitul lunii… se pune? Eram destul de optimistă, mă gândeam că o să mă apuc de fizica aia, că acum vine a 12-a, plus engleza pe care trebuie să mi-o pun la punct și să mă apuc de mâncat sănătos și regulat (La polul opus față de majoritate fetelor, mă plâng că am slăbit prea mult în ultimele luni. Stresul, ce să-i faci?) Ei bine, cum m-am văzut în vacanță, am aruncat la coș cu toate planurile și am lenevit continuu, m-am uitat la seriale, am citit și am ieșit cu prietenii din când în când. Dacă nu m-aș fi simțit atât de bine, probabil aș fi simțit o mică urmă de regret.

În primele două săptămâni din iunie n-am citit nimic, dar, după aceea, m-am pus pe treabă.

  1. Trois de Julian Barnes: Cartea aceasta a fost precum o cocktail, o învălmășeală de acțiuni și stări. La un moment dat, nu mai știam de cine să-mi pară rău, pe cine ar trebui să urăsc, de partea cui să fiu, a cui e vina și am sfârșit prin a împărții toate acele sentimente, în mod egal, fiecărui personaj principal: Stuart, Oliver și Gillian.
  2. Isla și fericirea până la adânci bătrâneți de Stephanie Perkins: Cu această carte am fost atât de subiectivă, încât nici mie nu-mi vine să cred. I-am dat 5 stele din 5. Aș mai face asta din nou? Probabil că nu. Însă, în unele momente, am înțeles-o perfect pe Isla și m-am regăsit în acest personaj, chiar mi-am și zis „Ăsta e genul de lucru irațional, pe care aș fi în stare să-l fac.” . Categoric nu este o carte de 5/5, are o mulțime de lipsuri, dar am rezonat extrem de bine cu ea. Dacă aș fi citi-o cu un an în urmă sau aș reciti-o peste ceva timp, n-ar mai fi fost aceeași situație.
  3. Domnul cu coasa de Terry Pratchett: Am avut așteptări mult prea mari de la acestă carte și, inevitabil, am fost puțin dezamăgită. Au multe momente care mi-au plăcut, dar și câteva în care nu reușeam să fiu atentă, să mă concentrez pe ce citesc. Face parte dintr-o serie, probabil dacă aș citi primul volum, lucrurile ar fi mai clare pentru mine.
  4. Quasar de Ana Mănescu: Am scris recenzia aici. Puteți vedea părerea mea și mai multe detalii despre carte.
  5. Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry: Aveam ciudata impresie că am citit această carte când eram mai micuță, dar, după câteva pagini, tot nu-mi reaminteam nimic și nu mi se părea cunoscută povestea. Poate eram prea mică și nu-mi mai aduc aminte, poate am avut doar o impresie și, de fapt, n-am mai citit-o până acum… chiar nu știu.

13608060_1125370850869398_1887594182_n

A fost o lună destul de bună. Voi ce ați mai citit? 🙂