Recenzie ~ Sacrificiu final ( Academia Vampirilor #6 ) de Richelle Mead

Imagine„Ce? Am terminat seria? O.o Și acum ce fac cu viața mea?”

Cam aceasta a fost reacția mea . Am pus acest ultim volum în bibliotecă și parcă mai aveam puțin și luam următorul volum , dar am observat că este doar un spațiu gol . M-am atașat foarte mult de această serie , de personajele principale , dar mai ales de cele secundare, de atmosfera din Academia Vampirilor ( din primele volume ) și de toate lucrurile care au legătură cu aceste 6 cărți.

 

“Dragostea şi loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge.”

Nu voi pune descrierea deoarece nu-mi doresc să pun spoilere în recenzie , așa că vă voi spune * mă rog , scrie defapt* doar părerea mea. Acest ultim volum este absolut incredibil de la acțiune și răsturnările de situații , la evoluția personajelor și împletirea cu caracteristicile cărților polițiste. Recunosc că la asta a contribuit puțin și faptul că volumele 4 și 5 ale seriei sunt puțin sub nivelul așteptărilor , iar acest volum a fost precum un colac de salvare pentru întreaga serie .

Revenind ca „chestia”  cu influențe de carte polițistă , la Curte are loc o crimă. Crima a fost făcută cu țepușa lui Rose , chiar la scurt timp după ce ea se certase cu victima și normal că ea a fost acuzată de trădare, dar totul a fost o înscenare și când am aflat , la sfârșitul cărții , cine a fost în spatele tuturor acestor lucruri am rămas încremenită. Știam că de obicei cei ce par buni și nevinovați sunt criminalii și chiar am bănuit pe cineva de acest fel , dar am bănuit persoana greșită .  Okey , acesta a fost șocul #1 , iar șocul #2 a fost  legat de un secret de familie, ai exact al familiei Dragomir. Adică : Whaaaaaat? Ce-a fost asta ?

Cât despre relația Rose-Dimitri era evident cum se va termina totul după ce vor petrece atât de mult timp împreună. La începutul acestei „excursii” Rose chiar începuse să mă enerveze cu acea atitudine de vreau-să-fiu-în-mijlocul-acțiunii , mi-era teama că va continua pe tot parcursul volumului cu această atitudine și să pară moartă după atenție, dar, spre fericirea mea, nu s-a întâmplat.

Un alt lucru care m-a surprins și chiar mi-a plăcut a fost discursul lui Adrian de la sfârșit. A fost sfâșietor și acum pot să declar cu mâna pe inimă că sunt de partea lui *știam asta de la volumul 2 sau 3 , dar îmi place să văd asta negru pe alb * , însă nu-l mi l-am dorit niciodată împreună cu Rose, consider că ea nu era aleasa lui . Eu sunt :)))

Toate detaliile primelor 5 volume ajută la întregirea poveștii . Până și cuvintele „Ei au prioritate.” care reprezintă un fel de cod al gardienilor , au o importanță mult mai mare atunci când sunt puse în practică de Rose și Lisa . A fost un moment foarte emoționant.

O Doamne , chiar trebuie să citiți seria asta, este o serie care pune în evidență sentimente precum prietenia , loialitatea și nu în ultimul rând iubirea.

În concluzie , Richelle Mead ești un adevărat geniu!

“Puteam să fi murit amândoi acum. N-am murit. Poate  o să murim mâine. Nu ştiu. Dar ceea ce contează este că suntem vii în clipa asta.”

Reclame

Recenzie ~ Fior de Maggie Stiefvater

ImagineDescriere: De mulţi ani Grace îi observa pe lupii din pădurile aflate în spatele casei ei. Un lup cu ochii galbeni – lupul ei – a reprezentat mereu o prezenţă fără de care nu mai putea să-şi închipuie viaţa. Între timp, Sam trăia două vieţi: iarna, în pădurea îngheţată, protejat de haită şi mereu în compania unei fete neînfricate, iar vara, puţine şi preţioase luni petrecute ca om… până când frigul îl făcea să se transforme la loc. Acum, Grace face cunoştinţă cu un băiat cu ochii galbeni, care i se pare atât de cunoscut, încât i se taie răsuflarea. Este lupul ei, el trebuie să fie. Dar, pe măsură ce iarna se apropie, Sam trebuie să se lupte ca să îşi păstreze forma umană sau să rişte să o piardă pe Grace, dar să se piardă şi pe sine… pentru totdeauna.

Recenzie:  Citisem cateva recenzii pozitive despre aceasta carte si imi starnise interesul , asa ca am pus-o in wishlist-ul meu si cu prima ocazie mi-am cumparat-o . Ador coperta simpla si misterioasa, iar titlul i se potriveste perfect. Pe mine m-a ajutat foarte mult faptul ca am citit-o in luna februarie , afara era frig si peste tot vedeai albul zapezii , iar eu stateam in camera mea , in pat , infasurata cu o patura si cu aceasta carte in mana . Ce poate fi mai frumos?

Autoarea scrie aceasta carte din perspectivele ambelor personaje , Sam si Grace , asa ca avem ocazia sa-i cunoastem  mai bine, iar descrierile ei te lasa pur si simplu fara cuvinte.

  Brusc, mi-am dat seama cat de diferiti eram. Mi-a trecut prin minte ca, daca eu si Grace am fi fost obiecte, ea ar fi fost un ceas digital complicat, sincronizat la perfectiune, ca Ceasul Mondial din Londra, iar eu as fi fost un glob de zapada-amintiri scuturate intr-un glob de sticla.
 
    Relatia dintre ei doi este una draguta . Emotiile primei iubiri , care devin mai intense pe parcursul cartii , se impletesc frumos cu lupta pe care o duce Sam.   Apropo de asta , este interesant cum in aceasta carte mitul cum ca varcolacii se transforma la lumina lunii este schimbat . De aceasta data varcolacii devin lupi atunci cand este foarte frig , mai exact in timpul iernii, iar dupa o perioada de cativa ani raman pentru totdeauna lupi. Interesant , nu?
 
    Este o carte emotionanta , daca va plac genul acesta de carti putin „siropoase’’ , dar si cu o actiune destul de interesanta v-o recomand .
 
“Lupul meu era un tip simpatic si ma tinea de mana. Puteam muri fericita.”

Recenzie ~ Magazinul magic de jucării de Angela Carter

Imagine   ” Uuu… ce copertă drăguţă , dar în descriere nu este nimic special şi  pare o carte pentru copii . În fine , o cumpăr dacă tot este ieftină.”  Mda… aceasta a fost logica mea când am cumpărat această carte . Puteam să stau eu cu banii necheltuiţi ? Nu ! :))

Melanie este o adolescentă de 15 ani . Ea locuieşte cu sora ei de 3 ani , fratele ei de 12 ani şi doamna Rundle , femeia care îi ingrijeste . Parinţii lor sunt plecaţi pentru a promova cartea tatalui . Nimic special cum am spus. Ei îşi continuă viaţa plictisitoare : Melanie viseză în continuare cu ochii deschişi , fratele ei stă mai toată ziua în camera lui construind machete ale unor nave , iar sora sa îşi petrece timpul alături de doamna Rundle . Însa într-o zi sunt anunţaţi că părinţii lor au murit.

Mi s-a parut aiurea faptul că sora şi fratele Melaniei nu reacţionează în niciun fel când află de moartea parinţilor , iar Melanie după o săptămână este împăcată cu ideea . În fine , cei 3 copii sunt nevoiţi să se mute la unchiul lor Philip , care traieşte în apropierea Londrei şi este proprietarul unui magazin de jucării . Acolo , Melanie face cunoştinţă şi cu restul familiei : mătuşa ei şi cei 2 fraţi ai acesteia .

De la caracterul unchiului Philip pleacă toată acţiunea cărţii  , era un tiran , dacă mă gândesc mai bine asta este o insultă şi pentru tirani . Toţi se temeau de el . Autoarea scrie într-un mod ciudat şi sunt unele chestii chiar foarte aiurea , de exemplu felul in care îl descrie pe Finn  , cred că a vrut să scrie ceva care să pară real . O să vă daţi seama la ce mă refer cănd o să citiţi cartea . Deşi sfarşitul este brusc , mi-a plăcut , de fapt mi-a plăcut întreaga carte , dar nu la modul că e printre preferatele mele , este o carte diferită . Da , acesta este cuvântul potrivit.