Recenzie – Fangirl de Rainbow Rowell

16068905

Descriere: From the author of the New York Times bestseller Eleanor & Park.

A coming-of-age tale of fan fiction, family and first love.

Cath is a Simon Snow fan.

Okay, the whole world is a Simon Snow fan…

But for Cath, being a fan is her life—and she’s really good at it. She and her twin sister, Wren, ensconced themselves in the Simon Snow series when they were just kids; it’s what got them through their mother leaving.

Reading. Rereading. Hanging out in Simon Snow forums, writing Simon Snow fan fiction, dressing up like the characters for every movie premiere.

Cath’s sister has mostly grown away from fandom, but Cath can’t let go. She doesn’t want to.

Now that they’re going to college, Wren has told Cath she doesn’t want to be roommates. Cath is on her own, completely outside of her comfort zone. She’s got a surly roommate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words… And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone.

For Cath, the question is: Can she do this?

Can she make it without Wren holding her hand? Is she ready to start living her own life? Writing her own stories?

And does she even want to move on if it means leaving Simon Snow behind?

„Touching and utterly real.” —  Publisher’s Weekly

large7

Recenzie: Nu eram sigură că voi scrie o recenzie acestei cărți, deoarece aveam impresia că n-am prea multe de spus despre ea. Acum două luni mi s-a pus pata că vreau să citesc o carte în engleză. Partea grea a fost atunci când a trebuit să mă decid asupra uneia. Rainbow Rowell mi-a atras atenția acum câțiva ani și, atunci când am dat cu ochii de Fangirl, a revenit în mine o dorință de a pune mâna pe ea, cât mai repede posibil.

N-am avut anumite așteptări de la ea, nu voiam să-mi dea viața peste cap sau să descopăr noi sensuri ale existenței, mi-am dorit doar o lectură relaxantă de vară și asta am primit. Din această cauză, am zis că nu prea știu ce voi scrie în recenzie. Cartea nu e complexă, dar e făcută în așa fel încât îți dă o stare de bine.

“I don’t trust anybody. Not anybody. And the more that I care about someone, the more sure I am they’re going to get tired of me and take off.”

E făcută special pentru zilele alea, în care vrei să te avânți în viața cuiva. De această dată, a fost vorba de viața unei fete, Cath, o tipă în anul I la facultatea. Cath merge la aceeași universitate cu sora ei geamănă, Wren, care dorește să se distanțeze de ea, să nu mai fie luate la pachet, astfel încât fiecare să-și facă propria imagine. Dorința aceasta, de a-și trăi viața, o duce în tot felul de cercuri dubioase și petreceri unde se bea până la leșin. În tot acest timp, Cath încearcă să se descurce cu noua ei viață, deși în majoritatea timpului stă în cameră și scrie fanfic-uri. Ea este mai mult tipul de fată retrasă și rușinoasă. Chiar a trăit câteva zile din batoane energizante, pentru că nu reușise să pună o simplă întrebare: „Unde se află cantina?”.

large-67

Cath mi-a plăcut destul de mult și m-am regăsit uneori în acest personaj. Și eu prefer uneori să stau închisă într-o cameră, decât să lucrez la partea cu socializatul și legatul prieteniilor. Cu toate acestea, ea avea parte de un fel de întâlniri de studiu cu Nick, un tip pe care o să-l îndrăgești la început, dar, pe parcurs, o să-ți doriți să-i dați un pumn în ochi. Sau doar eu am pățit asta? Mai târziu, se înfiripă o poveste de iubire între ea și un alt personaj. Deci fata tocilară și antisocială chiar își trăiește primul an de facultate din plin.

Wren m-a dezamăgit uneori, prin cuvintele dure pe care le avea la adresa lui Cath și fanfic-urilor ei, ceea ce mi s-a părut destul de urât, mai ales venind din partea gemenei tale. Mi-a adus foarte mult aminte de tipele acelea, care vor să fie populare și să se distreze, dar într-un final ajung să eșueze și să facă străduința lor să fie enervantă.

Reagan mi s-a părut destul de misterioasă. Deși era prezentă mai mereu, am aflat foarte puține despre viața ei. A fost interesant cum s-a legat prietenia dintre ea și Cath.

Levi mi s-a părut drăguț, cu o singură excepție, când a dat-o în bară rău de tot. Cred că îmi aduce aminte de cineva drag și n-am cum să spun multe cuvinte de rău despre el.

“In new situations, all the trickiest rules are the ones nobody bothers to explain to you. (And the ones you can’t Google.)”

Nu consider că Fangirl este o lectură grea, poate doar părțile în care sunt scrise secvențe din fanfic-uri. Mi s-au părut obositoare și foarte departe de ceea ce îmi place mie să citesc. În rest, totul bine și abia aștept să mai citesc și altceva de la această autoare. Are un stil lejer și simplist, care-mi place foarte mult. O recomand cu drag! 😀

Recenzie – Circul nopții de Erin Morgenstern

circul-noptii_1_fullsizeDescriere:  Circul Noptii prezinta o poveste seducatoare, plina de aventura, magie si poezie, o poveste de dragoste magica pentru cititorii de toate varstele, aparuta la editura Corint. Tanara scriitoare Erin Morgenstern urmareste periplul aventuros al unui circ fermecat.

Sub cupola corturilor nocturne, in dungi albe si negre, te asteapta o experienta cu totul unica, o sarbatoare a simturilor – poti sa te pierzi intr-un labirint de nori, sa ratacesti prin meandrele unei gradini luxuriante construite din gheata, sa privesti uimit la contorsionista tatuata care se strecoara intr-o minuscula cutie de sticla si sa te imbeti cu miresmele de caramel si scortisoara ce adie ametitor prin aer. Insa, in spatele norilor de fum si al oglinzilor, se deruleaza o competitie crancena – un duel intre doi tineri magicieni, Celia si Marco – antrenati inca din copilarie sa concureze intr-un „joc“ implacabil de catre maestrii lor misteriosi. Necunoscuta celor doi, aceasta este insa o confruntare din care doar unul dintre ei va reusi sa iasa invingator, iar circul este scena pe care se desfasoara o batalie cumplita a imaginatiei si vointei.

Dar cand o dragoste profunda, pasionata si magica se infiripa intre cei doi protagonisti, batranii lor maestri trebuie sa intervina, iar consecintele vor fi periculoase pentru toti cei implicati.

Recenzie: Mă învârteam de ceva vreme în jurul acestei cărți, adică mi-o dorea, dar mi-era teamă să nu am parte de o dezamăgire de proporții. În jurul meu erau prea mulți cititori care o iubeau, era ceva ciudat, recenziile și părerile fiind în cea mai mare parte pozitive. Nici nu cred că am văzut pe cineva spunând un lucru rău despre ea.

Circul Nopții avea mari șanse să ajungă una din cărțile mele preferate, iar, dacă privesc obiectiv, nu am absolut nimic de reproșat. Stilul autorului este impecabil și diferit de ceea ce găsești în restul cărților, în acest sens mi-a adus aminte de Markus Zusak. Nu că ar avea  ceva asemănător în stilul de scris, doar că ambii au ceva special și au ceva ce te face să le divinizezi felul în care unesc ei cuvinte simple, iar tu te simți de parcă ai citi cea mai aleasă poezie sau ai asculta o melodie care-ți face pielea de găină. E de parcă ai mânca Nutella! Atât de mult te unge pe suflet.

large54Povestea este, de asemenea, complexă. Noțiunea de circ a fost dusă la un cu totul alt nivel. Nu e vorba de un magician care-ți scoate un iepure din pălărie, de un clovn obosit care-ți face o sabie din baloane sau de niște animale care, din frică, îți execută o săritură. Tot ce se află în acest circ este artă. Competiția dintre cei doi nu este o luptă cu bețe dintre doi copilași, eu am privit totul ca pe un joc de șah. Fiecare își făcea mutarea și aștepta răspuns de la celălalt. Interesant este faptul că lupta nu aparține de drept celor doi, ci mentorilor lor. Tatăl Celiei, care crede că iluzionismul este ceva înnăscut și perfecționat cu timpul prin muncă și exercițiu, și mentorul lui Marco, Alexander, care crede că iluzionismul poate fi învățat prin studiu și citirea anumitor cărți. Lupta dintre ei ține de foarte mult timp, iar jucătorii, ca de fiecare dată, nu știu care anume e miza, cum se va termina și prin ce mod va fi desemnat câștigătorul.

Dar, după cum am spus mai sus, n-am putut să o numesc una din cărțile mele preferate, deoarece m-a prins într-o „perioadă proastă”, să zicem. M-am întins cu ea pe parcursul a câtorva luni și asta a știrbit din farmecul cărții. Nu pot să nu mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă o citeam într-un alt moment, însă cred că voi rămâne cu acest dacă.

Concluzia este că recomand cartea, deși pare destul de mare, sunt sigură că nu o să vă plictisească și competiția dintre cei doi vă va fascina cu totul.

Mulțumesc pentru această carte Librislibrărie online unde puteți găsi o mulțime de cărți online, iar transportul este gratuit.

 

Recenzie – Dispăruți fără urmă de Cecelia Ahern

disparuti-fara-urma_8840_1_1325860133

Descriere: Din copilărie, de când colega ei de clasă a dispărut, Sandy Shortt e obsedată de lucrurile pe care le pierde. Să găsească devine ţelul ei, fie că e vorba de şoseta care a dispărut în maşina de spălat, cheile de la maşină pe care le-a rătăcit sau, mai grav, de oamenii care dispar din familiile lor. Sandy îşi dedică viaţă găsirii acestor oameni dispăruţi, oferind familiilor îndurerate o rază de speranţă. Jack Ruttle e un om disperat. A trecut un an de când fratele lui, Donal, parcă s-a evaporat. Considerând că Sandy Shortt ar putea fi răspunsul la problemele lui, o contactează şi pleacă să o întâlnească. Sandy dispare, însă la rândul ei, iar intriga se complică în momentul în care Jack îşi propune să o găsească.

Recenzie: Îmi era dor de stilul lejer al Ceceliei Ahern și de felul cum aceasta ascunde lecții de viață în spartele fiecărui roman al său. Coincidența a făcut ca la un interval scurt de timp să-mi cumpăr 2 dintre cărțile ei, anume: Mulțumesc pentru amintiri și Dispăruți fără urmă. Pot spune că ambele mi-au plăcut la fel de mult deoarece am acordat 4 stele din 5 fiecăreia.

După cum probabil v-ați dat seama din descriere, Sandy Shortt are o mare obsesie pentru lucrurile care dispar, fie că e vorba de obiecte sau persoane. Cred că toți ne-am pus acestă întrebare măcar o data în viața: unde dispar anumite lucruri? Unde e perechea unei șosete? Unde a dispărut manualul/caietul ăla? Unde am pus ăia 1 leu? Ei bine, în această carte ne este oferit un răspuns: existența unui loc numit Here (Aici). În acest loc se găsesc lucrurile pierdute/uitate, toate mirosurile și sunetele, oameni de toate culturile dați dispăruți, care și-au construit o comunitate o lor și care încă mai sunt bântuiți de trecutul lor și de persoanele pe care le-au lăsat în urmă.

Nu mi-a plăcut este faptul că nu mi s-a oferit nici o explicație despre felul în care au fost aleși acești oameni. De ce au fost ei și nu alții? Și mai important, cu ce era Sandy mai specială față de restul „dispăruților”, exceptând mica sa obsesie?

Recomand această carte deoarece este una relaxanta, chick-lit, potrivită pentru zilele aglomerante în care nu vrem să ne batem capul cu o carte greoaie sau complexă.

„Există o linie fină între iubire și ură. Iubirea eliberează sufletul și în același timp uneori te poate sufoca. Am mers pe frânghia aceea cu grația unui elefant, capul cântărindu-mi ura, inima ridicându-mă spre iubire. Era o călătorie a șovăieli, iar uneori cădeam. Uneori cădeam lungi perioade de timp, dar niciodată prea mult. Niciodată prea mult.”

Recenzie – Îngeri și Demoni de Dan Brown

ingeri-si-demoniDescriere: O straveche societate secreta

O arma mortala

O tinta neobisnuita

Cetatea Vaticanului  Robert Langdon, specialist celebru de la Harvard, este chemat de urgenta in Elvetia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vetra, pe al carui piept a fost ars cu fierul un simbol ciudat. Ceea ce descopera este uluitor, o straveche organizatie – Illuminati – a declansat o diabolica vendetta impotriva Bisericii Catolice. Cele mai sumbre temeri ale lui Langdon se confirma in seara in care are loc Conclavul de la Vatican, cand afla ca Illuminati a plasat o bomba chiar in inima Cetatii Vaticanului. Cu ajutorul Vittoriei Vetra, o misterioasa cercetatoare, porneste intr-o cursa frenetica pentru a descoperi amplasamentul bombei si salvarea Vaticanului. Cautarile ii vor purta pe cei doi oameni de stiinta prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii si prin catedrale parasite, pana in cel mai periculos loc de pe Pamant: ascunzatoarea de mult uitata a ordinului Illuminati. Inainte de a descifra „Codul lui da Vinci“, lumea era in puterea lor: Ingeri si Demoni. Roman ecranizat in 2009 de Columbia Pictures.

Recenzie: Probabil mulți ați auzit de Dan Brown și de controversatele lui cărți sau de filmul Codul lu Da Vinci, care este ecranizarea uneia dintre ele. La fiecare carte mai controversată pe care o citesc, totul începe cu o curiozitate: își merită toate aceste laude sau toate aceste jigniri?

Mulți spun că e o carte de groază, o mare pierdere de timp, iar când pronunți numele Dan Brown își dau ochi peste cap și îți țin o întreagă prelegere despre cât de praf e el, împreună cu cărțile lui sau cum este el un autor prea faimos și supraapreciat și de aceea trebuie să-l urâm cu toții.Ei bine, mie mi-a plăcut această carte. N-a fost nici pe departe un chin, nu m-a scos din sărite și în nici un caz nu mi s-a părut atât de prost scrisă, precum se spune. Este o carte bună, ce de ține cu sufletul la gură,oferă mult suspans și intrigă cititorul cu fiecare pagină. Merită citită pentru că tratează un subiect destul de delicat în zilele noastre: religia. Dan Brown mi se pare un autor original, diferit de restul și curajos (cred că a avut destul de multe probleme pe spatele acestei cărți).

Rebert Langdon, personajul principal, nu mi-a fost prea simpatic la început. Aveam impresia că e puțin cam pe lângă poveste, până s-a hotărât și el să-și pună creierul la contribuția și să acționeze. Singurul minus (care e destul de mic) este relația dintre el și Vittoria, nu-și avea locul și ar fi fost mai în regulă să-i lase doar prieteni. Sper ca tipa să-și ia tălpășița din viitoarele cărți.

Cel mai mult mi-a plăcut acel sentiment că sunt în mijlocul rezolvării unui puzzle și trebuie să ajut personajele să găsească anti-materia, altfel Vaticanul chiar explodează. Și totul era contra timp, și eu îmi doream cu atât mai mult să citesc mai repede și să aflu cum se termină povestea. Incredibil.

Am de gând să citesc toate cărțile lui Dan Brown. Următoarea pe listă cred că e Codul lui Da Vinci.

Recenzie – De 19 ori Katherine de John Green

de-19-ori-katherine_1_fullsizeDescriere: K-5 spunea ca baietii sunt badarani.

K-10 voia doar o relatie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.

K-19 i-a frant inima.

Colin, un „fost copil-minune“ pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.

Recenzie: Prima carte pe care am citit-o în 2015 și pot spune că am început noul an destul de bine.

De 19 ori Katherine nu este o carte complexă, cel puțin în comparație cu celelalte două cărți ale lui John Green, citite de mine: Sub aceeași stea și Căutând-o pe Alaska. Povestea este una foarte simplă, la fel și acțiunea, autorul nu se axează pe suspans, dramă sau răsturnări de situație. Astfel totul decurge de la sine și, citind această carte, intri într-o adevărată stare de relaxare.

222

Singurele lucruri prin care se evidențiază această carte sunt umorul și matematica. De mult n-am mai zâmbit atât de mult în timp ce citeam, de aceea cartea a primit un mare plus de la mine. Cât despre matematică, am înțeles-o, dar nu sunt de acord cu ideea lui Colin. Dragostea nu se bazează pe cât de părăsit/ă ai fost sau cât de bine arăți sau cât de popular/ă ești. Dragostea se simte și atât, nu poți să faci o diagramă pe seama ei.

Colin și Hassan sunt „cuplul perfect” și se completează unul pe celălalt. Colin este copilul-minune, cuminte și educat, de aceea are nevoie un mic impuls, iar Hassan e spontan și amuzant. Împreună trec prin tot felul de situații jenante, dar foarte amuzante pentru cititor.

Îmi place John Green pentru că nu se bazează pe un anumit stil atunci când scrie și încearcă câte puțin din toate. Sincer, dacă mi-ar fi dat cineva Sub aceeași stea și De 19 ori Katherine și ar fi șters numele autorului, nu mi-aș fi dat seama că este același.

Per total este o carte bună, care la sfârșit te va lăsa cu zâmbetul pe buze și cu o stare de optimism.

“Books are the ultimate Dumpees: put them down and they’ll wait for you forever; pay attention to them and they always love you back.”