Currently reading #7

Sau cum citesc trei cărți în paralel, dar, de fapt, niciuna, pentru că bac și admitere. Când am timp, n-am chef, iar când am chef, n-am timp. Încep să cred că cineva își bate joc de mine. :)) Ideea e că am început aceste trei cărți, însă n-am reușit să termin niciuna dintre ele.

descărcare

Singura care a avut un minus, din acest trio, a fost După ce te-am pierdut și acum chiar înțeleg de ce multă lume a fost dezamăgită. Atmosfera din primul volum a fost total spulberată și am ajuns să citesc o adevărată telenovelă. Prea multă dramă, prea multe înflorituri și situații care nu-și aveau rostul. Deși sper ca atunci când mă voi reapuca de ea lucrurile să evolueze în mai bine, cred că sunt slabe șansele. Cred că dezamăgirea e cu atât mai mare, deoarece am adorat primul volum și mi s-a părut superb, iar acum mi s-a trântit în față o poveste trasă de păr.

Din Girlboss am apucat să citesc câteva pagini și mi-am dat seama că nu-i momentul ei. Cartea e bună, dar eu sunt prea stresată momentan. O văd potrivită pentru zilele de august, când o să pot să stau liniștită la soare și să citesc. Cât despre Noumenoir, este și ea o surpriză plăcută. Îmi plac cărțile lui Fravius, deși au nevoie de o cantitate mai ridicată de atenție, pe care nu sunt sigură că pot să o ofer în momentul de față.

Și asta a fost despre cum citesc trei cărți, dar, de fapt, nu citesc nimic.

Voi cum sunteți? Bănuiesc că majoritatea deja ați luat vacanță.

Currently reading #6

Hey, hey, hey! Uitasem cât de așteptate sunt weekend-urile în timpul școlii. Serios vorbind, e atât de satisfăcător atunci când știi că a doua zi nu vei fi trezită la 6 dimineața de bipăitul unei alarme, pe care ai sparge-o cu cel mai mare drag, dacă n-ar fi încorporată în propriul telefon. Totuși, azi e duminică, e ca cum nu poți să te bucuri pe deplin de timpul rămas, deoarece știi că urmează un alt început de săptămână. Eh, ne conformăm!

De un lucru sunt mulțumită, nu m-am lăsat de citit și chiar am terminat două cărți de când am început școala. Am fost mult mai leneșă la începutul lunii. Și ar mai fi faptul că încă sunt aici și postez, nu s-a mai întâmplat incidentul de anul trecut. Azi vreau să vă vorbesc despre a treia carte pe care am început-o: „cartea de rezervă”. Mda, ăsta este singurul nume pe care i l-am putut găsi, nu mi-a venit altceva în minte.

14442706_1205968326142983_605106908_n

Este vorba de Exuvii, scrisă de Simona Popescu. Am ajuns la pagina 40, dar mi-am făcut, cât de cât, o părere. Mi se pare genul de carte pe care eu, personal, nu o pot termina dintr-o dată. N-are o acțiune propriu-zisă, este alcătuită din mici frânturi din viața protagonistei. Imagini, locuri, întâmplări, mirosuri, arome…  majoritatea scurte amintiri din copilărie. Autoarea trece foarte repede de la un subiect la altul. Singurul impediment, pe care l-am avut în terminarea cărții dintr-o suflare, a fost stilul de scriere. L-am putea caracteriza greoi, dar este un cuvânt mult pre comun. Exuvii nu poate fi citită superficial. Dacă faci asta, nu vei rămâne cu nimic de pe urma ei. Vei trece printre acele pagini, exact ca gâsca prin apă. Are nevoie de o anumită doză de atenție. E simplu: n-ai răbdare pentru ea, mai bine nu o citești. De asta prefer să o deschid doar din când în când. O car cu mine peste tot, iar când prind un moment bun, fie într-o oră în care nu face efectiv nimic, fie în autobuz sau mai știu eu unde, o deschid numaidecât.

V-am spus în mare parte care este treaba cu această carte, nu știu dacă voi reveni cu o recenzie, dar sper să fiu surprinsă plăcut în continuare. Vă las descrierea și sper să aveți o zi de toamnă frumoasă!

„Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile” sint pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cind ies din pupe, invelisurile napirlite ale vietatilor care, crescind, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le stringe, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu sintem doar ce sintem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarilor care ne-au purtat numele.”

Currently reading #5

N-am mai postat în această categorie de un an. Nu știu de ce am neglijat-o atât de mult, dar mi se pare o rubrică destul de ok, pentru momentele în care nu prea am chef de o recenzie, dar tot vreau să postez ceva.

Planurile mele, în legătură cu cititul, merg destul de bine. Challenge-ul de pe Goodreads nu mi-a mai luat-o cu mult înainte, dar tot sper să-l depășesc, cât mai e vacanță, cu un număr considerabil. Vine a 12-a, nu se știe ce reading slump mă mai apucă sau ce chestiuță intervine. Nu vreau să-mi las cărțile necitite.

13563223_1120370544702762_142754864_n

 

Acum vreo săptămână, am citit Neverland de Radu Găvan. A fost exact cum mă așteptam. Adică am avut așteptări mari atât de la carte, deoarece era lăudată peste tot, cât și de la autor, deoarece mi-a plăcut cum a scris Exorcizat. Iar când ai așteptări atât de mari, de obicei, sunt nerealiste. Neverland este excepția, de data aceasta. Singura mea problemă este numărul mic de pagini, voiam mai mult. Ce să fac acum, mă mulțumesc cu ce am primit. Sper să scriu recenzia zilele următoare.

 

 

13649640_1141836879222795_61457423_n

Momentan citesc Regatul Luminilor, volumul 3 din Grisha. L-am început destul de greu, nu-mi mai aminteam o mare parte din acțiune și am fost nevoită să mă opresc și să arunc un ochi pe la sfârșitul volumului 2. Asta s-a întâmplat acum cinci zile. Următoarele două, n-am avut chef de nimic, nici de citit, nici de seriale. Ei bine, aseară m-am pus din nou pe citit și am ajuns undeva pe la pagina 170. Cred că abia acum am intrat destul în acțiune, încât să-mi revină cheful. Sper ca finalul acestei serii să nu mă dezamăgească. Primul volum mi-a plăcut la nebunie, al doilea m-a plictisit pe alocuri, iar al treilea vreau să mă lase cu gura căscată, exact ca un pește. :))

Am ambiția de a termina cartea azi. Doar să nu mă apuce, din nou, starea aia de plictiseală continuă.

Voi, dragilor, ce-ați mai citit?

Currently reading #4

Home, sweet home! Am lipsit ceva timp, mai exact o săptămână care mi s-a părut destul de lungă. Ei bine, mi-am petrecut timpul pe litoralul nostru, destul de gălăgios, dar frumos ce-i drept.

Nu sunt o mare fană a vacanțelor la mare. Pielea mi se înroșește repede, nu-mi place dacă e apa prea sărată, nici dacă sunt valuri mari, nisipul mă enervează, „Ia porumbelul, neamule!” răsună din 5 în 5 minute și auzi tot felul de bălării la alți oameni care te fac să-ți pui mâinile în cap și să te întrebi cum e posibil. Cu toate astea, mi-e foarte greu să stau o vară întreagă fără să mă duc la mare. E ceva din obișnuință. Un fel de nu-mi place, dar îmi place. Sper că înțelege cineva ce vreau eu să spun aici.

Așa că m-am înarmat cu 3 cărți, o pereche de căști și telefonul cu un nou playlist și m-am dus la mare.

11830851_911249442281541_1571279828_n.

Prima carte pe care am dat-o gata a fost Straniile și minunatele amărăciuni ale Avei Lavender. N-am reușit să-i fac o poză și îmi pare extrem de rău, dar cartea asta este asdfgh. M-a ținut lipită de ea și am cărat-o peste tot cu mine, chiar a prins un anume miros de mare, iar paginile s-au încrețit ușor, vizibil doar dacă o examinezi cu atenție. Clar voi scrie o recenzie! Cartea are nevoie de mai multă publicitate pentru că e super.

.

.

11830309_911249505614868_1721681702_nA doua carte a fost una de Jane Austen, Dragoste și prietenie. Aceasta carte a fost citită cam forțat. Știu că am cumpărat-o acum un an, în jur de Dragobete, și de atunci zace neatinsă în bibliotecă. Am pus-o în bagaj și mi-am zis că nici gând să mă întorc cu ea necitită, chiar m-am ținut de promisiune. Mi-a confirmat un lucru pe care îl știam de când am citit Mândrie și prejudecată, dar am zis să nu-i pun sentința din prima: Jane Austen nu e pentru mine. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva cărților clasice, ci din contră, le ador. Să zicem doar că mi-am găsit și eu „nașul”.

.

A treia carte este Moarte pe Nil de Agatha Christie, dar n-am apucat să ajung la ea, m-a vrăjit prea rău marea și am pierdut noțiunea timpului. :))

Voi ce mai faceți? Ați fost e undeva? Ce mai citiți?

P.S.: Acesta este articolul cu numărul 100 pe care-l public. >.< Nu-mi vine să cred.

Currently reading #3 … și povestea unui reading slump ciudat

11082715_839182962821523_505139005_nOficial, cred că am parte de un reading slump de zile mari. Nu mi s-a mai întâmplat să n-am chef de citit din toamna anului trecut și mi-am dat seama că avea să se apropie o perioadă mai negră. Și ea n-a întârziat să apară. Uite așa mi-am dus eu existența în ultimele două săptămâni, citind doar o carte *și aia cu mai puțin de 200 pagini*, îngropată în mormanul de teme și proiecte, plângându-mă că vreau vacanță și să fie vară. Cu toate astea, am avut timp să vizionez cele 5 sezoane din Breaking Bad, care apropo e un serial de nota 10. Trebuie să-l vedeți, e un ordin. L-am terminat acum câteva ore și am acea senzație, de parcă mi-aș fi pierdut un prieten.

Cartea de care v-am zis mai sus este Maitreyi de Mircea Eliade. Trebuia să o citesc în clasa a 9-a, dar n-o aveam în bibliotecă, parcă nu mă lăsa inima să o împrumut de altcineva și eram prinsă cu alte cărți, deci aveam toate scuzele din lume să n-o citesc. Însă cartea a lovit din nou într-a 10-a, urma să avem inspecție la o ora de română, desigur că Maitreyi apărea în program, eu tot n-am citit-o. Mi-am învățat frumos lecția, chiar am răspuns la acea oră, și totul a trecut. Inițiativa de a citi cartea a venit de la sine. După ce învățasem atâtea lucruri despre ea, tehnica străinului, roman al experienței, blah-blah-blah, mi-am dorit să văd chiar eu despre ce e vorba, așa că nu m-am gândit de 2 ori înainte de a o adăuga în coș la ultima mea comadă. Cum mi s-a părut? Cred că vă voi spune mai multe într-o recenzie. Am câteva gânduri pe care trebuie să mi le clarific.

11076050_839125976160555_865005863_nCeea ce s-a întâmplat, a fost foarte ciudat. Am stat o săptămână fără să citesc nimic *săptămână infernală*. Duminică dimineața am început Maitreyi. Luni am terminat-o. Și am stat din nou o săptămână fără să citesc nimic *cea de-a doua săptămână infernală*. Ei bine, azi e iar duminică, iar eu am început să citesc. Este vorba de Dispăruți fără urmă de Cecelia Ahern. Am citit doar 35 de pagini, puțin, dar mai bine decât nimic. Nu știu dacă există o explicație pentru ceea ce se petrece cu mine și cu cheful meu de citit, dar sper să trec cât mai repede peste asta. :)) Eu și cărțile mele am suferit destul.

În altă ordine de idei, este o super ofertă pe site-ul celor de la Emag, 20% reducere acumulată la reducerile deja existente, și normal am profitat. Mi-am luat 2 cărți de care sunt foarte încântată și abia aștept să vină *le prieten curier.

Voi ce mai citiți? Sper să aveți mai mult noroc la cărți decât mine. :))

Currenly reading #2 ~ Read-a-thon

Săptămâna trecută colindam pe bloguri și am dat peste un Read-a-thon (sub formă de concurs) pe My World of Books. Normal că nu m-am putut abține și m-am înscris. :)) Să vedem ce a ieșit.

paranormal

În prima zi a read-a-thon-ului am început Paranormal de Kiersten White. Am cumpărat-o fiindcă am avut un moment de slăbiciune, în toamna anului trecut. Prețul era destul de mic, iar cartea mi s-a părut destul de interesantă. Ei bine, a zăcut în biblioteca mea de atunci până luni, când mi s-a pus pata pe ea. Povestea nu m-a prins deloc și totul mi s-a părut foarte sec. Nu a fost un chin, dar îmi doream să o termin cât mai repede ca să încep altă carte. Nu cred că voi continua seria, dar cine știe, poate mă mai lovește alt moment de slăbiciune.

 

 

komayo-povestea-unei-gheise_1_fullsize

 

Deoarece Memoriile unei gheișe a devenit foarte ușor una dintre cărțile mele preferate, Komayo: Povestea unei gheișe m-a făcut să cred că voi intra din nou în acea lume spectaculoasă a gheișelor. Două probleme mari au stat în calea dorinței mele. În primul rând, Komayo, personajul principal, nu mi-a ajuns deloc la suflet și, în al doilea rând, nu mi-a plăcut felul în care este scrisă. Cartea prezintă doar un an din viața gheișei, astfel aflăm foarte puține detalii din trecut și absolut nimic despre viitorul ei.

 

 

de_neinvins_mic

 

În momentul de față citesc De neînvins. Sunt la pagina 490 și până acum nu m-a dezamăgit din nici un punct de vedere. Prima dată când am răsfoit-o și am văzut că are maxim 15 linii de dialog în cele 600 de pagini ale ei, am avut un moment de neîncredere. De obicei, dacă citeam mai mult de 10 pagini fără dialog, mă plictiseam groaznic, dar aici, n-a fost cazul. Povestea lui Zamperini este atât de captivantă încât citești totul pe nerăsuflate.

 

 

Numărul total de pagini: 352 +200 +490 = 1042

M-am descurcat destul de bine, cred.Revin cât de curând cu recenzii. Voi ce mai faceți? Ce mai citiți? Doar mie mi s-a părut vacanța exagerat de scurtă?

Currently reading #1

Hei, mai supraviețuiește cineva după prima săptămână de școală din 2015? :)) Sincer, sper că  sunteți cu toții în regulă și cu chef/timp de citit. Eu, surprinzător, am parte de ambele. Săptămâna aceasta am terminat 2 cărți și mai am puțin până o dau gata și pe a 3-a.

15b9f4-tagPrima carte care m-a ținut ocupată weekendul trecut și luni, la un moment dat credeam că mi-am pus lipici pe mâini și nu pot să mă dezlipesc de ea, este Îngeri și demoni de Dan Brown. Cartea pune în prim plan lupta, destul de veche, dintre religie și știință. Mi s-a părut interesantă,  plină de răsturnări de situații și o recomand, sper să dezvolt mai mult subiectul într-o recenzie.

Cea de-a doua carte este 22 Britannia Road de Amanda Hodgkinson, o carte nu prea cunoscută, nici eu nu mai auzisem de ea înainte de a-mi fi oferită drept cadou de la o mătușă. Cartea spune povestea unei familii ce a fost destrămată din cauza războiului, soțul fiind obligat să plece în armată, iar soția să-și ia copilul și să se ascundă în pădure. După ce războiul ia sfârșit, ei se regăsesc, dar secretele trecutului nu le dau pace. La această carte s-a întâmplat un fenomen ciudat. Am început-o prin septembrie, am ajuns la pagina 100, dar din nu știu ce motiv (chiar nu-mi mai aduc aminte), am abandonat-o și n-am mai revenit la ea. Ori mă plictisea și nu-mi plăcea, ori am început altele și am uitat de ea. Marți, încercând să mă decid ce carte să încep, am dat cu ochii de ea. Parcă mă incomoda faptul că avea un semn de carte înăuntru, așa că am luat-o și am început să citesc, iar joi seara a fost gata. Mi-a plăcut, i-am dat 4/5 stele și povestea acestei familii chiar m-a impresionat.

Acum citesc Othello de W. Shakespeare. Mai am Actul 5, care ține nu mai mult de 25 de pagini, dar m-am oprit pentru a scrie acest post. Povestea este interesantă, se axează mai mult pe trădare și pe faptul că cei ce te ajută, uneori, pot fi chiar cei ce-ți crează problemele. Sunt sigură că în limba originală are mai mult farmec, dar notele de la sfârșit mă ajută foarte mult să pătrund mai în interiorul poveștii. Sper să aibă un sfârșit pe măsură.

Voi dragilor ce-ați mai citit?