Bac, admitere și ce am mai făcut în ultimul timp

Probabil toți ați fost sau veți fi traumatizați de acest cuvânt: Bacalaureat. Chiar cu câțiva ani înainte auzi: „Ah, o să vină el, BAC-ul!”, „Să vezi ce greu o să fie.”, „Examenul ăsta îți decide viitorul.”, „Este examenul maturității.” și alte cele. Și uite că vine clasa a 12-a, iar tu încă nu te simți agitat în legătură cu acest examen. Cu toate acestea, pentru că vrei o facultate cât de cât în regulă, alegi să dai admitere. Ei bine, acest cuvânt m-a bântuit pe mine în decursul unui an. Știind că dacă nu iau note ok, ori stau un an pe bară, ori mă duc tocmai la Cluj la facultate, admiterea a avut clar o mai mare importanță. Și dai să tragi, ba cu matematica, ba cu fizica. Aș minți dacă aș spune că a fost un chin total, deoarece îmi plăceau ambele materii, acesta fiind un criteriu după care mi-am ales facultatea, dar nici ușor n-a fost. La matematică a fost puțin de muncă, a trebuit să trec de la M2 la M1, însă, cu câteva ședințe de pregătire, am reușit. La fizică n-a fost nevoie, am învățat totul de una singură. Învățam teoria și începeam să fac problemele, de la cele mai simple la cele mai grele, reluând metoda aceasta cu fiecare capitol. Cele mai mari emoții le-am avut la partea a 3-a la română, unde a picat epic, deși mă așteptam și îmi doream liricul. Mai învățasem câte ceva pe parcursul anului, dar, cu două săptămâni înainte de bac, m-am pus pe tocit ca lumea. Parcă era urât să vezi 9 la mate și fizică, dar un 7 la română. Cum a venit bacul, așa a și trecut. Notele au fost mari în majoritatea liceele. Copiii sunt mai deștepți? Nea, examenul este din ce în ce mai ușor. La matematică am terminat în 15 minute, fără să exagerez. Am luat 10, dar așa a luat și un băiat care era de 7-8 la clasă, iar altul care aproape rămânea corigent a luat 9.70. Așa că zecele meu și-a cam pierdut importanța.

Cu toate acestea, am început să fiu și mai încântată de admitere. Aici s-a dat greu, neașteptat de greu, însă, a fost făcută departajarea. La unii a fost noroc, la alții s-a văzut munca depusă, dar asta nu mai contează acum. Cam așa sună povestea mea cu bacul și admiterea. Nu e mare filosofie, dacă înveți și te pregătești din timp, nu lași toate cele trei materii pe ultima lună, n-ai cum să nu reușești.

După ce am terminat cu toată harababura asta, am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Imediat m-am aruncat în seriale și am vizionat tot sezonul din Riverdale, m-am reapucat de un joc pe care-l lăsasem baltă și, desigur, m-am reapucat de citit.

descărcare (1)

Agatha Christie e mereu o alegere bună.

Vreau să profit de vacanța asta din plin, să merg în excursii și să citesc fără să mă gândesc la cine știe ce exercițiu la mate sau la ce fel de roman este Ion.

Voi ce mai faceți?

Literatura de ieri vs. literatura de astăzi

Deoarece sunt o cititoare împătimită și mă învârt cât de cât printre grupulețele de cititor, n-am cum să ignor vechea dispută, care intervine de fiecare dată atunci când cineva se stabilește într-o tabără sau alta. Personal, mă mândresc cu performanța de a citi câte puțin din toate, dar mi-a luat ceva timp să descopăr faptul că trebuie să-mi lărgesc cât de cât orizonturile și să am o oarecare idee despre originile literaturii. Așa că, din când în când, mai strecor un clasic printre lecturile mele. Cine îmi poate interzice să o citesc pe Jane Austen, pe Charlotte Bronte sau pe Emily Bronte, imediat ce am terminat o carte de-a lui Murakami sau un volum de-al lui G.R.R. Martin sau, de ce nu, un autor din țara noastră, că avem destul de mulți care își fac bine treaba. În bătălia aceasta, mi-e imposibil să mă situez într-o parte sau alta. Am nevoie de clasici, dar sentimentele autorilor contemporani sunt mai apropiate de ale mele.

banner-v4

Prin acest proiect, Târgul cărții ne invită să ne spunem părerea despre ceea ce simbolizează atât literatura clasică, cât și cea contemporană. Aveți AICI articolul lor, precum și articolele altor bloggeri.

1. Sunt cărțile de ieri mai valoroase decât cele de astăzi?

Sunt mai valoroase în comparație cu destule „cărți” apărute în ziua de azi, pentru că atunci nu se publica orice, n-aveau atât de multă hârtie de consumat, iar ceea ce ieșea din tipar era atent analizat. Pe când, în ziua de azi, oricine poate publica dacă are ceva bani. Nu contează că ceea ce a scris este o mare porcărie, că cel mai bun citat este de genul „Hei, tipo! Ce ochi ca cafeaua ai!” sau că singurii oameni ce vor cumpăra cartea sunt rudele așa numitului autor. Și asta în cazul în care nu au pretenția la un exemplar gratis.  Există și cealaltă continuare: telenovela ta, cu blonda arătoasă și dezorientată în dragoste, ajunge să fie bestseller, iar tu ai dat lovitura. Comparativ cu această „gamă de cărți”, literatura de ieri câștigă. Nu spun că atunci erau chiar toate cărțile bune, însă, numărul celor dezamăgitoare era mult mai mic. Totuși, există și cealaltă parte a cărților din ziua de azi, parte de care eu sunt mai mult decât încântată. Cărțile care, deși nu dau pe afară de metafore și sunt lipsite de scrisul acela greu, te fac să te simți de parcă ai ține în mâini cel mai de preț lucru din lume. Dacă aș primi două titluri de cărți pe care să le compar, probabil aș ajunge la un verdict, dar la modul general, nu pot să mă pronunț.

large-39

2. Se scria mai bine pe vremuri?

Se scria mai bine din punct de vedere stilistic, nu degeaba sunt recunoscuți clasicii pentru limbajul greoi. Dacă stai să analizezi scriitura unui clasic, mai mult ca sigur o vei găsi superioară celei contemporane, pentru că ei acordau ani din viața lor unui singur roman. Cu toate astea, tocmai acest stil de a scrie m-a făcut să mă simt foarte distanțată de poveste, de parcă era o barieră între mine și personaje. Desigur, există și excepții, dar în cea mai mare parte am observat această distanțare. Pe când literatura contemporană mi se pare mult mai accesibilă cititorului și se joacă mult mai mult cu emoțiile sale, dacă este vorba de literatură adevărată.

large-40

3. Marii scriitori de ieri sunt mai prejos decât cei de astăzi?

În niciun caz! Doar îi consider mai puțin populari în rândul adolescenților și tinerilor. Deoarece majoritatea nu se mai regăsesc în astfel de cărți, ajung să le evite.

4. Timpul este cel ce dă valoare cărților?

Da. O carte care a supraviețuit atâția ani, fără să intre în umbra altor noi apariții, cu siguranță este o carte cu valoare. Deși popularitatea cărților contemporane scade și crește, clasicii sunt cei ce rămân constanți în rândul cititorilor. Acest lucru este valabil dacă vorbim la modul general. Dacă ne referim la o singură persoană, este posibil să adori o carte ieșită de o lună și să urăști din toată inima un clasic.

large-41

5.  Rândurile scrise în urmă cu decenii sunt mai valoroase decât cele scrise recent?

Rândurile scrise cu decenii în urmă sunt doar diferite față de rândurile scrise în prezent, dacă e de bine sau de rău, asta depinde de fiecare carte în parte.

6. Pot fi comparați scriitorii de astăzi cu cei de ieri?

Desigur. În privința calității scrisului, categoric îi văd câștigători pe clasici, dar în privința transmiterii de emoții și sentimente, cei contemporani se descurcă mult mai bine.

Vă învit și pe voi să vă spuneți părerea! Care credeți că este tabăra câștigătoare?

Wrap up: Ianuarie

large3116314

Sunt puțin dezamăgită de mine, când vine vorba de citit. Am un teanc imens de cărți, iar eu nu fac nimic să-l micșorez. Partea proastă e că majoritatea sunt cărți pe care mi le-am dorit extrem de mult și de care sunt încântată să le văd în biblioteca mea. N-avem că să facem, așteptăm să vină cheful și timpul liber. :))

16652763_1407895329283614_1592555341_n

1.Împăratul muștelor de William Golding:

De această carte n-am apucat să vă vorbesc până acum. A fost prima lectură pe anul acesta și pot spune că a fost un început destul de bun. Este o poveste despre dezumanizare, dusă cu totul la extrem. Devine destul de intensă, pe măsură ce înaintezi în lectură. Schimbarea produsă în interiorul anumitor copiii este copleșitoare, iar felul în care evoluează lucrurile te face să observi toată această metaforă din spatele lecturii. Adevărații monștrii nu erau ascunși în adâncul pădurii, ci foarte aproape, în sufletele copiilor. Aș vrea să recitesc această carte cândva.

16699844_1407895359283611_780082886_n

2.Mara Dyer.Începutul de Michelle Hodkin:

Despre Mara Dyer am mai discutat, deci nu voi intra prea mult în detalii. A avut punctele ei forte și punctele ei slabe. Mi-a plăcut picătura de horror strecurată pe alocuri, dar care, din păcate, a dispărut pe parcurs. De asemenea, am găsit elementele comune din seriile fantasy, același tipar fata ciudațică + băiatul super popular. Nu știu dacă voi continua seria, n-aș vrea să fiu dezamăgită de următoarele volume.

Am fost destul de ocupată și, din această cauză, apare articolul atât de târziu. Încă nu mi-a venit cheful de citit pe de-a-ntregul, dar există speranță, nu? :)) Voi ce mai citiți?

Recenzie – Înainte să te cunosc de Jojo Moyes

31122073Descriere: Lou Clark știe o mulțime de lucruri. Știe câți pași sunt de la stația de autobuz până acasă. Știe că îi place să lucreze la ceainăria The Buttered Bun și că s-ar putea să nu fie îndrăgostită de iubitul ei, Patrick. Ceea ce Lou nu știe este că e pe cale să-și piardă locul de muncă și că viața ei rămâne normală doar pentru că e, în esență, previzibilă.

Will Traynor știe că accidentul de motocicletă pe care l-a suferit l-a făcut să-și piardă dorința de a trăi. Știe că totul i se pare acum insignifiant și lipsit de bucurie și știe totodată și cum să pună capăt acestei stări de lucruri. Ceea ce Will nu știe este că Lou e pe cale să-și facă apariția în lumea lui într-o explozie de culoare. Și nici unul dintre ei nu știe că urmează să schimbe destinul celuilalt pentru totdeauna.

Înainte să te cunosc e o poveste de dragoste pentru generația de azi, despre o iubire neașteptată între doi oameni care nu au nimic în comun. O carte romantică și imprevizibilă, care îi va provoca pe cititori să se întrebe ce e de făcut atunci când, de dragul celui pe care îl iubești, trebuie să-ți sacrifici propria fericire. 

Recenzie: Și a venit momentul să vorbesc mai pe lung de carte declarată locul 1 în topul meu de cărți, citite în anul 2016. În primul rând, țin să menționez că am am avut oarecare prejudecăți și poate, datorită lor, cartea a reușit să mă surprindă într-un mod extrem de plăcut. Fiind o carte foarte mediatizată, cu agitația din jurul ei și al filmului, chiar credeam că se va întâmpla ca în alte cazuri, anume că mă va dezamăgi în anumite privințe. A doua prejudecată greșită a fost legată de faptul că mă așteptam la o poveste siropoasă de dragoste. Mai auzisem de autoare, știam că mai publicase romane de dragoste, dar cum în majoritatea timpului nu sunt o mare fană a cărților de dragoste duse la extrem, mi-am zis că nu-i de mine. Însă, se face că, într-o zi, am văzut-o la reduceri și parcă am avut un imbold să o cumpăr, „De ce nu? Cât de rău poate fi?”.

„Ai doar o viață. De fapt, este datoria ta să o trăiești cât mai mult posibil.”

Ei bine, nu doar că n-a fost rău, ci mi-a plăcut extrem de mult. N-am nici cea mai mică obiecție la adresa ei. De la personaje, la acțiune și atmosferă, toate s-au îmbinat perfect. Da, este o carte tristă. Da, probabil îți vor lăcrima ochii pe la sfârșit, însă, povestea e atât de frumoasă, încât merită cu desăvârșire să fie citită.large-27

Deși mă așteptam la ceva siropos de dragoste, am dat mai mult peste o carte despre viață, în general. Cum o clipă ne poate afecta întreaga existență, cum poveștile, în care bolnavul găsește leacul miraculos și se face bine, nu sunt mereu valabile, despre cum ne poate schimba o persoană viața, nu să o facă mai bună, ci măcar să-i ofere o pată de culoare în lumea asta alb-negru. Acest lucru  l-a făcut Lou pentru Will. Ea a fost pata de culoare din  întreaga carte. Deși se voia a fi o poveste tristă, personajul acesta o luminat totul prin simpla ei prezență. Îți este imposibil să nu o placi. M-a făcut și pe mine să mă simt mai bine, iar, datorită ei, cartea îți dă o stare de bine și o căldură, întâlnită la foarte puține cărți citite de mine până acum.

„Unele greșeli… doar au consecințe mai mari decât altele. Dar tu nu trebuie să lași rezultatul unei greșeli să fie lucrul care te definește. Tu, Clark, ai șansa de a alege să nu lași asta să se întâmple.”

Accentul s-a pus foarte mult pe Will și pe suferința lui. Ciudat este că această suferință nu mi-a stârnit milă, ci mai degrabă m-a făcut să fiu, precum el, dezamăgită de lumea asta și destinul care-ți poate lua într-o clipă absolut tot. Nu doar că i-a răpit lui Will posibilitatea de a se mișca, l-a și distrus pe interior. Un bărbat tânăr, cu bani, o iubită, îndrăgostit de aventură și sporturi extreme, plin de aspirații, redus dintr-o dată la un om în scaun. Chiar el cred că a mărturisit, la un moment dat, că dacă n-ar fi avut acea viață uimitoare înainte, probabil acum i-ar fi fost mult mai ușor să treacă prin cea din prezent.large

Pe de altă parte, Lou este tipul de femeie prinsă în rutina zilei, mulțumită cu viața ei liniștită și lipsită de peripeții. Cum v-am mai spus, este un personaj de-a dreptul delicios. Plină de optimism, mereu în căutarea soluțiilor, fericită de cele mai simple lucruri, ea este o explozie de bună-dispoziție. Chiar și când toată lumea renunța, ea tot se mai agăța de o mică speranță. Cum să n-o iubești?

Aceste personaje își influențează destinul reciproc, dacă în bine sau în rău, vă rămâne să aflați singuri, dacă citiți cartea.large-3

Înainte să te cunosc poate fi o lecție de viață, despre cum sănătatea este cea mai importantă, despre cum comoditate ne poate face să stagnăm, fără dorința de a evolua, despre cum să apreciem ceea ce avem în prezent, decât să ajungem să apreciem ceea ce am avut. Sau poate fi o simplă carte, care te va face să te atașezi de ea și care va reuși să te lase cu lacrimi în ochi. Cert este că o recomand cu drag, indiferent de ce prejudecăți aveți despre ea, eu zic că merită o șansă. Cum ziceam la început, „de ce nu?”.

Un 2016 în cărți

large-18Sau cum să-ți prăjești creierul la 11 noaptea, încercând să faci un top. Anul a început la fel cum s-a terminat 2015, cu absența mea îndelungată de pe blog. Am trecut printr-o perioadă de câteva luni în care nu aveam nici cel mai mic chef să ma ating de o carte. Mi se părea că totul ar fi forțat, iar eu m-aș obliga să citesc fără rost, anumite cărți. Cum nu citeam, nici nu aveam ce posta pe blog, deci s-a cam așternut liniștea pe aici. Nici nu știu când m-am întors serios la treabă, însă, cert îmi e că din aprilie am început să postez regulat. Din cauza aceste absențe, am pierdut parteneriatul cu Libris, de care mi-a părut și încă îmi pare rău, fiind primul sponsor al blogului. Undeva prin iunie am aflat că am fost aleasă pentru a colabora cu Herg Benet, editură care de un an și ceva a ajuns să-mi placă foarte mult, așa că încântarea mea a atins cote destul de mari. Câteva luni mai târziu, Târgul cărții a devenit și el sponsor al blogului și până în prezent totul a mers bine, sper ca așa să fie și de aici în continuare. V-am spus aceste lucruri pentru că vreau să mulțumesc colaboratorilor. Într-un fel, datorită lor și vouă, cititorilor, cu mesajele voastre care mă bine dispun mereu, am simțit că munca îmi este apreciată, că ceea ce fac nu este chiar atât de nesemnificativ, iar acest lucru cred că îi dă energie oricărui blogger.

large-16În privința numărului, n-am reușit să-mi completez challenge-ul de pe Goodreads, ajungând la un 44 din 48. Nu este rău, luând în considerare începutul. Și, pe de altă parte, n-am mai ținut cont de cantitate, ci de calitate. Totul a fost diversificat, am atins câte putin din fiecare domeniu, am ales atât cărți cunoscute, cât și cărți mai puțin cunoscute, și sunt mândră de lista finală. Însă, partea grea vine atunci când trebuie să alegi dintre ele, sunt atât de diferite încât parcă ai compara mere cu păsări. Am încercat să aleg cărțile care mi-au rămas într-un fel sau altul mai bine întipărite în minte sau suflet și am ajuns la următorul top.

1.Înainte să te cunosc de Jojo Moyes: Pe lângă faptul că a fost cea mai mare surpriză de foarte mult timp, cartea aceasta a reușit să scoată atât de multe sentimente din mine. Spun că a fost o surpriză, deoarece am pățit de multe ori ca anumite cărți super lăudate să nu fie chiar pe placul meu. Poate pentru că mă așteptam la o dezamăgire, am ajuns să fiu atât de uimită de această carte. Într-un fel îți dă o stare de bine, chiar dacă scenele triste sunt inevitabile. Stilul de scriere, deși simplu, are o căldură aparte, te face să te simți confortabil cu personajele, care, la rândul lor, par extrem de reale. O recomand cu mult drag, deși n-am făcut o recenzie în care să detaliez, fiind citită de puțin timp.

2. Neverland de Radu Găvan: Cum v-am spus mai sus, am ajuns să fiu o fană a autorilor români contemporani, iar Radu Găvan a fost printre primii care m-a făcut să văd potențial ei. Prima dată am citit Exorcizat, dar am ales-o pe cea din urmă, deoarece mi se pare că mesajul este mult mai evident, iar povestea este de-a dreptul năucitoare. Cu siguranță voi citi orice va publica în continuare, fiind un autor care m-a captivat în totalitate. Recenzia aici.

3. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini: Cred că v-am înnebunit cu acestă carte, însă, chiar o consider un must-read. Nici nu știu ce să mai adaug, poate doar că îmi doresc toate cărțile acestui autor în biblioteca mea. Recenzia aici.

4. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes: A trecut atât de mult timp de când am citit-o, dar nu pot să nu o consider în continuare o carte extraordinar de bună. Se vorbește despre inteligența umană, despre cum poate fi ea îmbunătățită, procesul prin care trece un bărbat al cărui IQ-ul se mărește și totodată, nefericirea pe care o aduce acel număr ridicat peste media normală. Mi s-a părut totul atât de profund și interesant de urmărit. Recenzia aici.

5. Instinct de Ioana Duda: Și iată, un alt autor român. Deși este o carte cu diferite articole, abordând o varietate de subiecte, aceasta reușește foarte repede să ajungă la inima omului. Cum am zis și despre Diana cu vanilie acum ceva timp,  aceasta nu este doar o carte, ci este sufletul unui om pus acolo, cu toate temerile lui, neliniștile, bucuriile, ce vorbește despre nedreptățile din jur, un om ce ne dezvăluie lucruri despre viața lui, dar și despre cum vede el lumea. Personal,  am fost de atâtea ori pe aceeași lungime de undă cu acest om. Recenzia aici.

Dacă ar fi să ne lungim puțin, mai am de menționat: Ultimul avanpost de Lavinia Călina, Cea mai frumoasă carte din lume de E.E. Schmitt, Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu, Mesagerul de Markus Zusak, Cum să uiți o femeie de Dan Lungu, Urzeala tronurilor de G.R.R. Martin, Scârba sfântului cu sfoară roșie de Flavius Ardelean.

large-17

Cam asta ar fi, deci vă urez un an nou fericit și cât mai bogat în cărticele. La mulți ani! Vă mulțumesc pentru că mă citiți ! 😀

 

Noile colecții Herg Benet

După ce vreme de șase ani Editura Herg Benet și-a propus și a reușit să ofere cititorilor de la noi din țară o seamă de autori români cu voci tinere, puternice și cu povești greu de uitat, iată că a sosit momentul de a face un nou pas important și de a completa rafturile cu proaspete și chiar fierbinți titluri străine traduse în limba română.

Astfel, în prima jumătate a anului 2017, Herg Benet va publica primele volume din cadrul noilor colecții Passport (dedicată literaturii contemporane), Cărțile Arven: TeenFiction (literatură fantasy și SF pentru tinerii cititori) și Cărțile Arven: Speculativ (o colecție a unora dintre cele mai noi și mai în vogă titluri din domeniul ficțiunii SF & F).

Lucrurile nu se vor opri aici, pentru că în vara și în toamna aceluiași an noi și noi titluri fie vor completa colecțiile, fie vor da startul unor noi direcții editoriale, aflate deocamdată în creuzetul magic al cămării Herg Benet.

colectie-primavara-2017

Găsiți descrierile cărților și alte detalii AICI.

Deși îmi plăcea să avem o editură doar cu autori români, sunt extrem de încântată de decizia celor de la Harg Benet. Primele trei titluri mi-au atras atenția mai de mult, însă n-am cum să zic „nu” celorlalte. Aștept cu nerăbdare primăvara să văd cum sunt minunățiile astea. Voi ce părere aveți? 😀

Herg Benet la Gaudeamus

14922265_1700985666597743_6541139257679008997_n

„Vă așteptăm în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67), la standul nr. 221, nivel 4.50.

Vă invităm în weekend la lansările celor mai noi volume apărute la Herg Benet. Programul este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

• ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi
• ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda
• ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon
• ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta
• ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea
• ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu
• ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

• ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean
• ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu
• ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran
• ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea”

Wrap Up: August

large3116314

Da, da, am întârziat destul de mult cu acest articol. Singura mea scuză e că sunt într-o perioadă destul de încărcată și va dura ceva timp, până-mi intru în rutină. Mai ar fi și faptul că sunt a 12-a și am destul de multe pe cap, însă sper să postez de cel puțin patru ori pe lună, adică un articol pe săptămână.

  1. Fangirl de Rainbow Rowell: Este prima carte în engleză pe care am citit-o din scoarță-n scoarță și mi-a plăcut. A fost o lectură destul de ușoară și urmărește în principal viața de facultate, prin ce trece o fată destul de retrasă, pasionată de fanfic-uri, a cărei soră geamănă a hotărât să se distanțeze de ea. Probabil voi mai citi cărți de la această autoare, dar nu în viitorul apropiat.
  2. Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu: Cum v-am mai spus, mi-a plăcut mai mult această carte decât Quasar. Poate este faptul că autoarea a adunat mai multă experiență sau totul a ținut strict de gusturile mele în materie de cărți, nu pot să bag mâna-n foc pentru niciuna. – Recenzia AICI
  3. Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty: Această carte a fost o surpriză plăcută pentru mine. La momentul acela voiam să citesc ceva thriller, dar nu am dat chiar peste ceea ce voiam. Cu toate acestea, am fost prinsă de acțiune, mi-a plăcut să urmăresc ce se întâmplă cu viața acestor mămici și să aflu care-i faza cu crima de care ni se spune încă de a început. – Recenzia AICI
  4. Miasma de Flavius Ardelean: Cartea aceasta mi s-a părut puțin mai grea. Momentul în care am citit-o a fost nepotrivit. Era soare, în timpul acela am plecat la mare și clar Miasma nu e genul de carte pe care o citești într-o zi de plajă. Însă îmi place stilul autorului și chiar am devenit curioasă în privința primelor sale cărți. – Recenzia AICI
  5. Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson: Am avut dreptate în privința acestei cărți, când am zis că este una potrivită pentru vară, îți face așa un chef de călătorit. E interesant de urmărit tot ce se întâmplă cu cele două personaje, traseul lor, opririle și persoanele pe care le cunosc. În plus, mai sunt și acele pagini cu note de plată și afișe, care scot cartea din monotonie.

Voi ce mai citiți?

5 cărți de citit în vacanță

Umblam zilele trecute pe blog *la statistici mai exact, nu la articole, am un fel de spaimă în a-mi reciti articolele după ce le public, mai ales pe cele vechi* și mi-a sărit în ochi acesta.  În caz că vă este prea silă să-l deschideți *vă înțeleg :))*, este un post în care povesteam ce am de gând să fac în acea vară. Știu că am reușit să realizez doar jumătate din ele, daaar cui îi pasă? Îmi place să fac liste, să presupun că sunt organizată, chiar dacă nu sunt și să vorbesc despre cărți. Așa că vreau să vă arăt 5 cărți pe care vreau să le citesc vara aceasta.

1.Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson: Am ținut să o pun prima deoarece mi se pare cartea perfectă pentru vară. Mi-o doream de vara trecută , dar n-am avut ocazia să mi-o achiziționez. De data asta, cum am văzut-o la reduceri, am trimis-o direct în coșul de cumpărături.

descărcare (1)

Prezentare: Amy Curry are parte de un an groaznic. Mama ei a hotarat sa se mute in celalalt capat al tarii si are nevoie de Amy ca sa aduca masina lor din California in Connecticut. Exista insa o mica problema: de la moartea tatalui ei, din primavara trecuta, Amy nu a mai fost capabila sa se urce la volan. Cu aceasta ocazie, intra in scena Roger, fiul in varsta de nouasprezece ani al unei vechi prietene de familie, care se dovedeste a fi neasteptat de atragator… dar are si el problemele lui de rezolvat. 

Amy nu isi planificase ca in aceasta calatorie sa cunoasca oameni noi si sa ajunga sa se impace cu moartea tatalui ei. Iar Route 50 – cel mai singuratic drum din America, Muntii Colorado, campiile din Kansas, restaurantele tip vagon, motelurile sordide, Graceland, casa regelui Elvis, nu faceau nicidecum parte din traseu. Dar pe masura ce parcurg impreuna acest drum, Amy descopera ca oamenii de la care asteptai cel mai putin sunt cei de care s-ar putea sa ai nevoie cel mai mult – si ca uneori trebuie sa traiesti momente de ratacire ca sa iti (re)gasesti drumul spre casa. 

2. Exuvii de Simona Popescu: Am încercat să o citesc într-o zi la școală, dar era mult prea multă gălăgie în jur și nu reușeam să fiu destul de atentă. Așa că m-am lăsat și mi-am zis că mă reapuc de ea când voi avea destul timp. Chiar mi s-a părut genul de carte căreia trebuie să-i dedici toată atenția.

exuvii-top-10_1_fullsize

Prezentare: Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile“ sunt pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cand ies din pupe, invelisurile naparlite ale vietatilor care, crescand, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare.

Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le strange, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate varstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarurilor care ne-au purtat numele.

3. Încleștarea regilor (Cântec de gheață și foc #2) de George R.R. Martin: Vara este anotimpul cărților groase și clar aceasta este cea mai groasă carte necitită din biblioteca mea. Abia aștept să văd cum vor evolua lucrurile în acest volum.

Prezentare: Inclestarea regilor, este cea de-a doua carte din saga fantasy Cantec de gheata si foc (Game of Thrones), scrisa de George R.R. Martin. O complexa intriga politica, dinastii rivale, iubiri, tradri, sfetnici rauvoitori, regi incapabili, cavaleri, castele, codri de nepatruns, un gigantic zid de aparare impotriva fortelor nestiute, bastarzi si dragoni de mult disparuti.

Taramul uitat al luptei si razbunarii, al vrajitoriei si razboiului. O poveste in care fecioarele se aliaza cu nebunii, fratii comploteaza unul impotriva celuilalt, iar mortii se ridica pentru a intuneca pamantul. Intr-un climat al incestului si al fratricidului, al alchimiei si al crimei, pretul gloriei va fi masurat in sange si va fi platit celor mai cruzi invingatori.

Timpul si-a iesit din matca. Vara de zece ani, linistita si imbelsugata, isi anunta sfarsitul, iar raceala dura a iernii se apropia ca o bestie infuriata. Cei doi conducatori care asigurasera linistea taramului, Lordul Eddard Stark si Regele Robert Baratheon, au cazut prada intrigilor si tradarii.

De la fortareata Piatra Dragonului pana la taramurile amenintatoare din Winterfell, haosul a pus stapanire pe toata suflarea, iar pretendentii la tronul Celor Sapte Regate s-au hotarat sa isi impuna vointa prin foc si distrugere.

4. Neverland de Radu Găvan: Desigur că voi citi toate cărțile primite de la editura Herg Benet, însă pentru asta am o anumită simpatie, dacă pot să o numesc așa. :)) Sunt mai mult decât sigură că această carte mă va impresiona sau devasta. Sau ambele?

neverland_1_fullsize

Prezentare: In aceasta lume rece, demnitatea este acel ceva pe care il poti pastra doar atunci cand nu mai ai nimic de pierdut.

Un barbat bantuit de amintiri se chinuie sa isi creasca de unul singur fetita. In mijlocul intunericului, un baiat incearca sa supravietuiasca. Neverland este o poveste despre fragilitatea lumii in care traim, o poveste despre un zambet de copil reflectat in ochii tatalui sau.

5. La răscruce de vânturi de Emily Bronte: Am citit, acum aproximativ 2 luni, unul sau două capitole din această carte și am ajuns la concluzia că sigur voi ajunge într-un reading slump, dacă voi continua. Așa că m-am oprit. Nu cred că are cum să fie atât de rea, majoritatea aduc numele ei în discuție atunci când vine vorba de cărți preferate. Plus că am o anumită ambiție, să citesc din când în când și câte un clasic.

la-rascruce-de-vanturi_1_fullsize

Prezentare: Reconstituirea unei pasionante povesti de dragoste esuate din cauza unor prejudecati de netrecut. In cercul stramt al unei familii, fratele intervine brutal in destinul surorii sale. Blestemul sentimentelor impiedicate sa se desfasoare in firescul lor se intinde pe mai multe generatii intr-un roman cu o atmosfera de o densitate uluitoare.

Considerata una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile, La rascruce vanturieste o poveste pasionanta de dragoste si razbunare, scrisa intr-un stil alert, plin de forta, de o deosebita frumusete, care a consacrat-o pe Emily Bronte ca unul dintre cei mai mari scriitori englezi.

Cartea subliniaza forta distructiva a dragostei: Catherine si Heathcliff, desi impart o dragoste puternica, sfarsesc prin a se distruge reciproc.

13553425_1122741907798959_1252274425_n

Voi ce aveți de gând să citiți vara asta?

Wrap Up: Aprilie

Cum am deschis azi laptopul, am fost invadată de peste tot, pe lângă urările de Paște, de wrap-up -uri: youtube, mail, wordpress, chiar și facebook, peste tot se găseau. În primă fază, mă gândisem să scriu un mic post în care să vă urez „Paște Fericit!” și toate cele, dar mi-am dat seama cât de mult îmi plac aceste articole, în care cititorii spun ce au citit în luna respectivă și cât de mult le-a plăcut. În plus, astfel pot vorbi și despre cărțile pe care le-am citit, dar n-am apucat sau n-am vrut să le fac recenzie. Deci, inaugurăm o nouă rubrică! :))

large3116314

În luna Aprilie, am apucat să citesc doar 3 cărți. Este destul de bine, dar nu mulțumitor. În ceea ce privește calitatea, toate au primit 5 stele de la mine. Ori am început să citesc doar cărți bune, ori pretențiile mele nu mai sunt destul de mari. Eu tind să cred că este prima variantă.

  1. Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald: Am văzut filmul chiar în vara în care apăruse. Știți voi, cel cu Leonardo DiCaprio, de unde și faimoasa imagine cu el întinzând un pahar cu șampanie. Filmul mi s-a părut destul de bun, iar mai târziu am aflat că există și o carte.După ce am terminat și cartea, am vrut să privesc lucrurile obiectiv, făcând abstracție de faptul că în acea perioadă nu puteam să mă concentrez destul de mult pe un lucru, așa că m-am întins cu această scurtă cărticică destul de mult. Recenzia AICI.
  2. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes: Multă lume lăuda această carte, iar subiectul m-a intrigat. A fost interesant să urmăresc atât evoluția, cât și involuția personajului principal, gândurile sale, frământările, ceea ce simțea în legătură cu experimentul. Te face să treci prin diferite stări, de la milă și compasiune, la admirație sau regret. Sper să reușesc să detaliez totul într-o recenzie.
  3. Urzeala tronurilor de G.R.R. Martin: Să fim serioși, cine n-a auzit de faimoasa serie a lui George Martin? Măcar din posterele pentru serial. :)) M-a sfătuit atât de multă lume să mă apuc de el, dar eu nu și nu, vreau să citesc cărțile. Nu știu dacă e o decizie bună sau mai puțin bună, să citesc aproape 900 de pagini, în loc să mă uit la 10 episoade, dar mi-a plăcut cartea. Deși poate deveni puțin obositoare (sau a fost vina mea?) pe alocuri, povestea te prinde, acea lume te fascinează, iar personajele, numeroase ce-i drept, te fac să vrei să le urmărești până la capăt.

Acestea au fost cărțile, sper ca luna viitoare să revin cu mai multe. Voi ce ați citit?

P.s. : Sărbători fericite tuturor! ^.^