Recenzie – High Fidelity de Nick Hornby

high-fidelity_1_fullsize

Descriere: Rob e un tip obsedat de muzica, proprietar al unui magazin falimentar de discuri. Tocmai a fost parasit de iubita si incearca sa treaca peste asta facand un top five al celor mai dureroase despartiri de pana acum. De fapt, toata viata lui se invarte in jurul unor top five-uri – filme, melodii, slujbe de vis etc., topuri pe care le alcatuieste impreuna cu cei doi bizari angajati ai sai – si al muzicii, ocolind mereu responsabilitatile si incercand sa-si pastreze libertatea cu orice pret. 

Absolut irezistibil datorita umorului si stilului ironic al lui Nick Hornby, High Fidelity este un roman despre dragoste si maturizare care nu seamana cu nimic din ce ati citit pana acum.

Recenzie: Nu știu din ce motiv, dar mă așteptam la mai mult din parte acestei cărți. Am auzit o mulțime de lucruri bune la adresa filmului, iar cartea știu că-i foarte populară în afară. Cu toate astea, la noi nu a prins prea bine sau cel puțin eu n-am prea dat peste lume care să vorbească despre ea. Mă așteptam să fie puțin mai profundă sau, nu știu, să am măcar un lucru de învățat din ea. Ei bine, a eșuat lamentabil în privința asta.

Nu am cum să afirm că este o carte proastă, scriitura e bună, iar personajele au fost destul de bine individualizate, însă, dacă ești în căutare de ceva cu mai multă esență, High Fidelity nu este pentru tine.

large (13)

Rob ne vorbește despre un top 5 al celor mai groaznice despărțiri, în majoritatea cazurilor, patru din cinci, el fiind cel care este părăsit. Acest top e un fel de alinare a sa. A fost din nou părăsit de iubita lui, Laura, și asta e un fel de răzbunare, nu-i oferă satisfacția de a o pune în topul acesta. Ăsta da băiat dur…

Toată cartea se învârte în jurul lui Rob, viața lui de adolescent, cum s-a lăsat de facultate, a devenit dj, clubul s-a desființat, iar el a decis să-și deschidă un magazin de discuri pentru colecționari. Nu e un magazin prea faimos, dar atmosfera descrisă mi-a plăcut. Glumele dintre Rob și prietenii lui, cum creau ei tot felul de top 5-uri pe diferite teme și îți lasă un aer de liniște. Mi-a mai plăcut la carte umorul acela tipic bărbătesc. Nu știu dacă are sens ceea ce spun, dar, în viziunea mea, femeile au un umor ceva mai subtil, delicat, în timp ce bărbații spun lucrurilor pe nume. Mi-a plăcut faptul că m-a făcut să râd și mi-a distras atenția de la perioada aceasta aglomerată.

large (14)

De asemenea, aș recomanda cu mare drag această carte unui iubitor de muzică. Personal, nu sunt o mare fană și n-am cunoștințe prea ample, dar, pentru cineva pasionat, cred că această carte ar fi un adevărat deliciu cu toate top-urile ei, artiștii și melodiile enumerate.

Acum vine partea urâțică, anume ce nu mi-a plăcut. Rob-Laura. Pur și simplu nu mi-a plăcut acest cuplu, care este prezent în 30% din carte. Nu e vorba că nu mi-au plăcut personajele în particular, ci nu mi-au plăcut ei ca și cuplu, ceea ce au făcut. Urăsc în general ideea ca, a doua zi după despărțire, el sau ea să fie deja cu altcineva, ceea ce s-a întâmplat în ambele cazuri: Laura s-a mutat acasă la un tip, iar Rob s-a culcat cu o cântăreață. Urăsc să aud chestii de genul, mai ales când e vorba de cupluri de 2-3 ani. Dar această bilă negră este legată doar de principiile mele, probabil pentru majoritatea acest lucru n-are cine știe ce importanță.

“What came first – the music or the misery? Did I listen to the music because I was miserable? Or was I miserable because I listened to the music? Do all those records turn you into a melancholy person?”

Deși se vrea a fi o carte ușor amuzantă, pe mine m-a pus pe gânduri starea în care ajunsese Rob. După ce s-a lăsat de facultate, el a început să decadă din ce în ce mai mult, iar magazinul era într-un fel lăsat de izbeliște, cu toate că era evident cât de mult ținea la el. Lucrurile mergeau prost și el nu făcea nimic în privința asta. Mi se părea urât când îi reproșa Laurei că s-a schimbat, de când a primit un job mai bun. Într-o relație consider că trebuie să vă susțineți unul pe altul, să deveniți din ce în ce mai buni, nu să purtați pică pe celălalt pentru că a fost avansat și are salariu mai mare.

large

Cu toate acestea, am realizat că realismul personajelor vine din faptul că ele au atât calități, dar mai ales defecte, ceea ce le face extrem de credibile. Ele iubesc, speră, doresc, o mai dau în bară și eșuează, se redresează, viața lor este, ca și a noastră, plină de suișuri și coborâșuri.

“People worry about kids playing with guns, and teenagers watching violent videos; we are scared that some sort of culture of violence will take them over. Nobody worries about kids listening to thousands – literally thousands – of songs about broken hearts and rejection and pain and misery and loss.”

Dacă v-a atras atenția ceea ce v-am spus, vă recomand să citiți cartea și să vă faceți o părere. Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Currently reading #7

Sau cum citesc trei cărți în paralel, dar, de fapt, niciuna, pentru că bac și admitere. Când am timp, n-am chef, iar când am chef, n-am timp. Încep să cred că cineva își bate joc de mine. :)) Ideea e că am început aceste trei cărți, însă n-am reușit să termin niciuna dintre ele.

descărcare

Singura care a avut un minus, din acest trio, a fost După ce te-am pierdut și acum chiar înțeleg de ce multă lume a fost dezamăgită. Atmosfera din primul volum a fost total spulberată și am ajuns să citesc o adevărată telenovelă. Prea multă dramă, prea multe înflorituri și situații care nu-și aveau rostul. Deși sper ca atunci când mă voi reapuca de ea lucrurile să evolueze în mai bine, cred că sunt slabe șansele. Cred că dezamăgirea e cu atât mai mare, deoarece am adorat primul volum și mi s-a părut superb, iar acum mi s-a trântit în față o poveste trasă de păr.

Din Girlboss am apucat să citesc câteva pagini și mi-am dat seama că nu-i momentul ei. Cartea e bună, dar eu sunt prea stresată momentan. O văd potrivită pentru zilele de august, când o să pot să stau liniștită la soare și să citesc. Cât despre Noumenoir, este și ea o surpriză plăcută. Îmi plac cărțile lui Fravius, deși au nevoie de o cantitate mai ridicată de atenție, pe care nu sunt sigură că pot să o ofer în momentul de față.

Și asta a fost despre cum citesc trei cărți, dar, de fapt, nu citesc nimic.

Voi cum sunteți? Bănuiesc că majoritatea deja ați luat vacanță.