5 autori pe care vreau să-i citesc

Precum orice alt cititor, am un wishlist interminabil. Unele sunt din recomandări, altele sunt acolo pentru că mă atrage subiectul, iar, despre restul, nu știu mai nimic, atrăgându-mă ori coperta ori numele autorului. Azi voiam să vă scriu despre câțiva autori pe care vreau să-i citesc și de ce anume, așa că uitați cinci dintre ei.

14106445 (1)

1.Oana G. Arion este prima care mi-a venit în minte. Cam acum o lună am dat o comandă pe Librex, după care am primit un cod de reducere și am dat o a doua comandă. Prima a venit, însă, cealaltă s-a pierdut pe undeva, iar eu am fost prea aglomerată să-mi dau seama că a trecut ceva timp de când trebuia să vină. Fiind prea târziu, am lăsat-o baltă, dar clar voi pune cândva mâna pe „Ultimul viking” al Oanei.

7728207 (1)

2.Svetlana Alexievich m-a atras foarte mult prin cărțile ei și subiectul principal, Al Doilea Război Mondial. Am mai citit câteva cărți despre acea perioadă și au fost extrem de bune, deci nu prea văd cum e posibil să mă dezamăgească această autoare. Cel mai mult s-a evidențiat cu „Răzoiul nu are chip de femeie”, carte destul de lăudată și care sper să-mi placă la fel de mult ca celorlalți.

128382

3. Lev Tolstoy se numără și el printre scriitorii pe care vreau să-i încerc, dar, în cazul lui, văd doar o sinucidere lentă și am vaga impresie că mă va băga într-un reading slump. Cu toate astea, vreau să-mi fac o mică idee atât despre Anna Karenina, cât și despre Război și pace. Dacă nu din plăcere, atunci măcar pentru cultura mea generală.

6238

4.Marjave Satrapi, nu vi se pare cunoscut? E tipa cu Persepolis. Ideea e că vreau să citesc un roman grafic, iar acesta mi s-a părut unul dintre cele mai recomandate. Plus că este o autobiografie și cred că autoarea a avut o viață destul de captivantă, dacă și-a dorit să scrie despre ea.

4927275 (1)

5.Cristina Nemerovschi se află pe ultimul loc, dar cu siguranță o să încerc una din cărțile ei în viitorul apropiat. O bună bucată de vreme am stat departe de autoare, mi se părea că toată lumea o citea și, dacă-i punea-i să o descrie, erau gen: „Ah, păi, are scene des sex și violență. E faină!”. Între timp, mi se pare că lumea s-a mai potolit, autoarea a scos și alte cărți care sunt văzute cu ochi buni și pe care mulți le consideră pline de o anumită profunzime. Îmi place să citesc chestii diverse, deci nu văd de ce să nu apară și o carte de-a Cristinei în biblioteca mea, iar eu să-mi fac o părere despre stilul autoarei.

Voi ce autori ați vrea să încercați? 🙂

Recenzie – Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

26862760

Descriere: O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire. Când Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.

Recenzie: Mi-am cumpărat această carte prin iarnă, când am fost pe la București și, normal, nu aveam cum să plec fără să cutreier anticariatele. Nu aveam de gând să o citesc în viitorul apropiat, însă, când am văzut-o la 10 lei, am zis că nu-i mare pierdere. Auzisem multe cuvinte de laude la adresa ei, deci n-avea cum să fie atât de rea. Sincer, nu a fost cartea în sine rea, ci faptul că am citit alte versiuni ale ei și a cam început să mă enerveze să citesc povești mult prea asemănătoare sau să am parte de aceleași tipologii de personaje.

“The thing I realize is, that it’s not what you take, it’s what you leave.”

Primele 100- 150 de pagini clar mi-au adus aminte de celelalte „versiuni”, dar cumva, pe parcurs, lucrurile s-au schimbat și a trebuit să admit faptul că Acele locuri minunate, deși are clișeele ei, are și ceva în plus față de celelalte.large (11)

Primele pagini au fost destul de intense: doi tineri, un băiat și o fată, pe acoperișul unei clădiri, ajunși acolo din același motiv. În ochii întregii școli, Violet l-a salvat salvat pe Finch, în ochii protagoniștilor, Violet a fost salvată de Finch, iar în ochii mei, s-au salvat unul pe altul. Cei doi ajung să se cunoască, să exploreze zona din  care fac parte, dar și să se apropie destul de mult unul de altul. Totul bine și frumos, până la un punct în care  Finch se destramă precum un ghem de ață. Sfârșitul, pe cât e de previzbil mi se părea la început, pe atât de ciudat a fost atunci când am ajuns la partea respectivă.

“It’s my experience that people are a lot more sympathetic if they can see you hurting, and for the millionth time in my life I wish for measles or smallpox or some other easily understood disease just to make it easier on me and also on them.”

Din punctul meu de vedere, cel mai mare plus al acestei cărți a fost personajul Finch și subiectul atins: bolile mintale. Mi s-a părut foarte bine construit atât el, cât și povestea sa. Un tată violent care i-a părăsit, o mama care, deși e prezentă, pare a fi total pe altă lume și niște surori care își văd fiecare de propria existență. Dacă cea mai mare a fost stăpână pe sine și a știut să țină lucrurile în frâu, ei bine, la Finch și la sora lui mai mică se vede clar că au fost afectați. Nu am reușit să aflu dacă era vorba de ceva genetic sau totul a fost din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu familia lor.

large (12)

Pe cât de mult mi-a plăcut Finch, pe atât de indiferentă mi-a fost Violet. Parcă era ceva pentru decor sau de umplutură. Nu mi-a plăcut nici așa numita „poveste de iubire”, care mi s-a părut mai mult o obsesie din partea lui Finch și un colac de salvare pentru Violet. De aceea nici n-a fost un motiv destul pentru Finch, pentru că n-a fost vorba de iubire.

Nu știu dacă o recomand sau nu. Dacă vă atrage subiectul, clar merită să-i acordați o mică atenție, însă, dacă ați trecut de perioada YA și nu mai gustați genul, cred că aceasta nu-i alegerea cea mai potrivită.

Wrap up: Martie & Aprilie

large3116314

Din nou am decis să unesc două luni, pentru că n-aveam destule cărți citite și. cel mai  probabil, nu voi avea până când voi termina cu BAC-ul și admiterea.

18386839_1530274643712348_217076919_n

1.Un motan pe nume Bob de James Bowen:

Este pentru prima dată, de mult timp, când văd filmul înainte să citesc cartea și nu regret. Ambele au fost incredibile, m-au ținut în priză, mi-au adus zâmbete pe buze și m-au făcut chiar să mă îngrijorez pentru soarta celor doi prieteni. Mi-e imposibil să-mi imaginez că cineva poate urî genul acesta de carte.

18337273_1530274823712330_449643856_n

2.Fight Club de Chuck Palahniuk

Am vorbit deja despre această carte mai pe larg, într-o recenzie. Ideea e că îmi doream să-l citesc pe acest autor și trebuia să încep de undeva, iar Fight Club a fost un început destul de bun. Mi-a plăcut la nebunie partea psihologică din această carte, dar nici povestea în sine nu mi se pare rea. Autorul vine cu ceva nou și am admirat asta.

18386497_1530274923712320_1547579278_n

3.Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

Deși am avut parte de tiparul obișnuit al cărților YoungAdult, eu îl numesc „stilul John Green”, țin să menționez că autoarea vine cu un micuț plus: se axează pe partea de boli mintale, ceea ce eu nu prea am întâlnit în astfel de cărți. Poate dacă nu era povestea de dragoste, poate dacă nu-mi aducea aminte de John Green și a lui „Sub aceeași stea”, poate dacă lua personajul ală, Finch, care a fost într-un fel salvarea cărții, și mi-l punea în alt context, ar fi fost una din cărțile mele preferate.

18361023_1530274753712337_1504792458_n

4.Crimă și pedeapsă vol. 1 de F.M. Dostoevski

În sfârșit m-am apucat și eu de această carte. Din când în când simt nevoia să mai citesc câte un clasic, mai mult pentru cultura mea generală. Mi se pare ciudat să mă laud cu titlu de cititoare, iar, când mă întrebă cineva de Tolstoi, Dostoevski sau alți cititori clasici, să nu știu ce să spun. Cartea în sine nu mi se pare deloc rea, nu e nici greoaie, iar acțiunea se desfășoară destul de repede. Sunt curioasă de volumul doi, am vaga impresie că personajul principal va fi prins sau mintea lui o va lua cu totul razna.

Și voi ce-ați mai citit? Sper că mai mult decât mine. :))