Recenzie – Fight club de Chuck Palahniuk

15838438

Descriere: Publicat in 1996 si devenit un clasic al literaturii underground, Fight Club este unanim considerat in momentul de fata unul dintre cele mai originale si provocatoare romane scrise in ultimul deceniu al secolului XX.

Fight Club este povestea unui tinar care traieste intr-o lume plina de esecuri si de minciuni. El isi gaseste debuseul in batai clandestine organizate in subsolurile barurilor dupa ora inchiderii. Nascut din mintea lui Tyler Durden, Fight Club reprezinta un mod de evadare din existentele marunte si restrictive ale lui Tyler si ale prietenilor sai. Dar in lumea lui Tyler nu exista reguli, nu exista limite, nu exista obstacole.

„Caustic, atroce, violent si nelinistitor, Fight Club nu va va lasa nici o clipa in pace.” Publishers Weekly

Recenzie:  Am tot auzit lucruri bune despre această carte și, în cea mai mare parte, popularitatea ei este cea care m-a determinat să-mi doresc să o citesc. Eh, poate și trailerul filmului a avut o oarecare influență. Încă din primele pagini îți da seama că este o carte ciudățică și ușor bulversantă.

„Apoi eşti captiv în cuibuşorul tău drăgălaş, iar lucrurile pe care le posedai au ajuns acum să te posede ele acum pe tine.”

Am avut câteva prejudecăți, aveam impresia că sunt șanse destul de mari să nu-mi placă, ideea mea generală fiind aceea că voi citi o carte strict despre lupte, iar coperta aia nu ajuta deloc. Însă, trecând peste aceste lucruri, am vrut o provocare, să ies puțin mai mult din zona de confort și să citesc ceva ieșit din comun. Ei bine, din acest punct de vedere, am nimerit perfect cartea.

large

Începutul m-a luat pe nepregătite. Doi bărbați ce se îndreaptă spre acoperișul unei clădiri, unul ținând un pistol, celălalt având capătul pistolului lipit de cerul gurii. Ăsta da început ex-abrupto. Iar în următoarele pagini afli cum să faci explozibil din niște soluții, din Cola sau din nevoi de pisică. Când am zis că-i o carte ciudățică, n-am exagerat. În continuare, ne întoarcem cu câteva luni în urmă, la momentul în care naratorul se întâlnește cu Tyler, cel care va conduce Fight club-ul. Și aici s-au destrămat prejudecățile mele. Fight club nu este format dintr-un grup de golani ce se iau la bătaie între ei pentru bani sau chestii materiale.

„Numai după ce ai pierdut totul,spune Tyler, eşti liber să faci orice.”

Și astfel am ajuns la ceea ce am adorat la această carte, anume partea psihologică din ea. Luptele nu erau între golani și ei nu se luptau fără motiv. Era vorba despre tot felul de oameni, de la tipul care vinde la magazinul din colțul străzii, până la avocați respectați și polițiști, care se presupune că a trebui să fie împotriva acestor adunări. Ideea de a te putea descărca de povara acelor energii negative, de a uita de ziua aia de rahat care tocmai a trecut sau de a avea parte de câteva minute departe de o viață pe care o urăști îi determina pe toți să se îndrepte spre Fight club. Să lovească cât de bine pot sau să ia bătaie până-și pierd cunoștința.

large (1)

Tyler reprezintă schimbarea pe care naratorul o aștepta de mult timp, salvarea și ,în același timp, distrugerea lui. Naratorul lasă în urmă apartamentul lui drăguț, viața ce se împărțea între casă, muncă și întrunirile oamenilor ce suferă de diferite boli, unde se ducea să plângă pe umărul unui anumit Bob, deși nu suferea de nimic, ci doar avea o viață plictisitor de normală. Tyler îi prezintă o altfel de existență. Una în care pleci de la job, te duci într-un subsol și-ți verși toți nervii și toate frustrările pe adversarul din fața ta. Tyler apare exact în momentul în care naratorul are o criză existențială. Nu-și înțelege rostul, își vede viața complet lipsită de importanță și are insomnii, nu-și găsește liniștea, nu știe ce este de făcut.

Ultimele 50 de pagini sunt cele ce-ți schimbă perspectiva asupra întregii cărți. Este un fel de răsturnare de situație ce te ia atât pe tine, cât și pe narator, prin surprindere, te face să vezi toată acțiunea dintr-un alt unghi.

large (2)

Personal, recomand cartea și sper să n-aveți prejudecăți despre ea. Cum am mai spus, nu este vorba despre o carte în care niște bărbați se bat de nebuni, ci este vorba de o parte psihologică în toată această poveste, o parte interesantă de analizat.

Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Recenzie – Fight club de Chuck Palahniuk&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s