Recenzie – Zona Zero de Lavinia Călina

27212124Descriere: Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?
Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul.
Lupta pentru supraviețuire a început!

Recenzie: Cum suntem pe 1 Decembrie, iar această carte își aștepta de mult rândul la recenzie, mi s-a părut o zi potrivită să-mi arăt, în felul meu, patriotismul. Ador autorii români, fie ei clasici sau contemporani, consider că, citind o carte în aceeași limbă în care a fost scrisă, se păstrează oarecum o atmosferă, pe care traducerile o pot distruge ușor. Îmi place să citesc autori români, aceștia îmi dau impresia că totul a fost scris cu suflet, potrivesc atât de bine propozițiile/ frazele, încât m-au uimit de foarte multe ori și am avut mai mereu parte de surprize plăcute din partea lor.

Revenind la cartea de față, am cunoscut-o pe Lavinia prin intermediul cărții Ultimul avanpost, carte ce m-a intrigat destul de mult și chiar am stat în dubiu, atunci când am dat comanda, dacă să iau UA#2 sau să încerc Zona Zero.  În cele din urmă, stand alone-ul a câștigat.

„Cei buni muriseră primii. Doar cei reci şi cruzi rezistaseră până la final. Doar cei care făcuseră compromisuri rămăseseră în viaţă.”

Ciudat este faptul că mai mereu am stat cât am putut de departe de cărțile și filmele cu zombie. În perioada mea fantasy, am fost atrasă de vampiri și vârcolaci, dar zombie? Ew, în niciun caz. Și uită-mă, 4 ani mai târziu, citind o carte cu zombie și chiar plăcându-mi.

large-13

Cel mai mult am apreciat faptul că n-a fost o poveste siropoasă, plină cu drame, îmi imaginam că poate dau de un clișeu, în care tipa încearcă să-l salveze pe băiatul transformat într-un monstru, prin cine știe ce leacuri miraculoase sau, de ce nu, iubirea l-ar fi ajutat să se vindece. N-a fost cazul, tipa l-a omorât înainte să se transforme.

„Fuseseră mereu împreună, la bine și la greu, dar el o va părăsi. Știuse mereu că avea să vină ziua când unul dintre ei nu va mai fi. Într-un final, toți oamenii mor, nimeni nu trăiește veșnic. Toți. Fără excepție.”

Poveste surprinde un grup de oameni aflați într-o „bază”, un loc ferit, apărat împotriva paraziților. Este precum un mini-orășel, de 200 și ceva de persoane. La conducere se află Elena, care se presupune că ar trebui să fie ajutată de Sorin, dar între ei are loc o adevărată luptă pentru conducere. Se fac planuri, se manipulează oameni, se minte și se ajunge chiar la omor. Totul pentru un bilet spre Zona Zero, locul izolat total, unde s-a creat, pentru locuitori, un stil de viață apropiat de cel de dinaintea apariției virusului. Pentru cei din bază, care sunt nevoiți să mănânce cu porția, uneori chiar să nu mănânce , să traiască în cămăruțe mici, alături de alte persoane necunoscute,  Zona Zero a devenit un fel de paradis la care pot doar să spere. Mă rog, pentru cei câțiva care știu de existența ei.

Transformare Elenei mi s-a părut surprinzătoare, deși aflăm mai târziu și cu ce preț a avut loc această transformare. Am apreciat-o foarte mult și a ajuns repede pe lista de personaje preferate. Mi-a adus aminte de Rose din Academia Vampirilor, dar ceva mai în vârstă și cu mai mult sânge-rece. Cred că cel mai mult am apreciat devotamentul ei pentru soțul mort. Autoarea a ținut să n-o transforme în personajul tipic, care trece peste durerea avută și, când se așteaptă mai puțin, dă peste bărbatul care o salvează și are parte de o nouă iubire. Nu, nu, nu. Elena, deși a fost nevoită să facă anumite lucruri, a rămas devotată partenerului ei, până la sfârșit. Cum să n-o adori?

largez

Acțiune avem din plin, au loc întorsături de situații, apar trădări între prieteni și decizii greu de luat. Chiar dacă mulți vor al doilea volum, mie mi-a plăcut faptul că autoarea lasă cititorii să-și închipuie singuri ce se va întâmpla. Recomand cu sinceritate cartea, se citește repede și chiar te ține în priză.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Recenzie – Zona Zero de Lavinia Călina&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s