Recenzie – Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini

13820482_1139652459441237_155400962_nDescriere: Cartea Vanatorii de zmeie, scrisa de Khaled Hosseini, este publicata la editura Niculescu si este o poveste despre prietenie si tradare, care isi poarta cititorii prin Afganistanul ultimelor zile ale monarhiei si pana la cele ale atrocitatilor prezentului. Schimbarile de situatie uimitoare fac din aceasta carte memorabila atat o cronica politica, cat si o poveste emotionanta despre copilarie si maturizare. Intriga care porneste cu prietenia dintre Amir, fiul stapanului, si Hassan, fiul servitorului, se dovedeste firul director care unifica intregul roman. Fragilitatea acestei relatii, simbolizata de zmeiele de hartie, este pusa la incercare pe masura ce vechiul stil de viata al vechiului Afganistan apune. Studiile de caracter, de la portretul lui Amir, cel nesigur si sensibil, la cel al tatalui sau, Baba, se intretes cu istoria Americii si cu cea tumultoasa a Orientului Mijlociu.

Recenzie: Nu știu dacă aș fi citit prea curând această carte, dacă nu aș fi primit-o cadou de ziua mea. Am mai auzit de Splendida cetate a celor o mie de sori, care m-a atras prin descriere, însă n-am avut ocazia să mă aproprii de ea. âte despre această carte, mi-a luat destul de mult să o termin, fiind destul de aglomerată cu școala, iar în timpul liber preferam să stau pur și simplu degeaba sau să-mi pun un episod dintr-un serial, să nu-mi bat prea mult capul.

large-12

Dar, într-un fel, povestea m-a prins și îmi doream să aflu cât mai repede ce se întâmplă cu personajele. Nu am mai citit o carte despre Afganistan, nici nu știam mare lucru despre această țară, „război„ fiind singur cuvânt care-mi venea în minte, atunci când mă gândeam la ea. Vânătorii de zmeie a făcut un lucru incredibil, mi-a arătat un Afganistan lipsit de război, de sărăcie și de acei oameni fără speranță. Un Afganistan ce n-a făcut cunoștință cu suferința.

Povestea îl are în centru pe Amir. Ceea ce este scos în evidență este prietenia dinte el și Hassan, fiul omului ce se ocupă de treburile casei, slujitor mi se pare prea dur, deoarece tatăl cu Hassan era prieten bun cu Baba, tatăl lui Amir. Copiii sunt de aceiași vârstă, dar au caractere total diferite. Amir este fricos, nesigur, vrea mereu să-și impresioneze tatăl, pe când pentru Hassan nu găsesc un alt adjectiv mai potrivit decât „bun”. Un prieten bun, un fiu bun, un slujitor bun. Și prin bun, mă refer atât la faptul că dă dovadă de o blândețe deosebită, cât și de un devotament dus la extrem pentru prietenul său, Amir. Pentru aceste lucruri, l-am admirat foarte mult pe Hassan și nu cred că există cititor care să nu-l placă.

large-11Cum v-am spus mai sus, principala temă este prietenia și devotamentul pentru cel mai bun prieten. Până unde ești de acord să mergi, pentru a-l ajuta sau a-i face un bine… În prima jumătate, acest devotament vine din parte lui Hassan, iar, în cealaltă parte, este întors din partea lui Amir. Ambele personaje sunt puse în situații dificile, iar războiul, ce începe atunci când cei doi sunt adolescenți, își face propriile lui victime.

Este tulburător să vezi schimbarea ce are loc în Kabul, orașul natal al personajelor. Să vezi cum un oraș prosper și plin de muzică, veselie, devine un oraș plin de teroare, de oameni ce se tem să arunce o simplă privire asupra invadatorilor, oameni cărora li se interzice să vorbească prea tare sau să facă zgomot, oameni pentru care o simplă greșeală poate devenii biletul sigur spre moarte.

Aș putea fi optimistă, să spun că e o carte de ficțiune, dar știu că e bazată pe fapte reale. Poate n-au existat Amir, Hassan, Baba și celelalte personaje, dar sunt sigură că există oameni, cu diferite nume, a căror viață a devenit un calvar odată cu invadarea Afganistanului.

large-2

Personal, mi s-a părut  lectură ce te macină. Ți se prezintă anumite nedreptăți, iar tu nu poți face ceva în legătură cu asta, doar citești în continuare. Au loc tot felul de întorsături de situații, îți vine să judeci personajele, dar pe de altă parte vrei să le înțelegi situația. Ești pus în dificultate, nu știi pe cine să arăți cu degetul și cui să-i iei apărarea.

O recomand cu mare drag. Mi se pare una dintre cele mai bune cărți citite de mine până acum și chiar o pot categorisii ca fiind genul de carte pe care trebuie să o citești cel puțin o dată în viață.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Recenzie – Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s