Tag: The Social Media

Cum lenea mea reîncepe să atingă cote maxime, m-am gândit să fac ceea ce face orice blogger aflat într-un impas: o leapșa. Sau doar eu fac asta? Am luat blogurile de cărți la scormonit, în căutarea unui tag care să fie interesant, dar care să nu mă pună într-un impas prea mare, și am dat de The Social Media Tag la Yuki. Așa că, să începem.

Twitter– Your favorite shortest book.

Mi-au venit imediat în minte cărticelele de la Herg Benet. Mă voi mulțumi cu un singur titlu, anume Neverland de Radu Găvan, pentru că a reușit să spună o poveste incredibilă și realistă, în doar câteva pagini. – recenzia

27215745

Facebook– A book everybody pressured you into reading.

Sub aceeași stea, John Green. Apăruse filmul, cartea era ridicată în slăvi peste tot, iar eu am mers pe ideea „Toată lumea o citește, sigur e o carte super bună.”, idee care de atunci mi-a fost spulberată de prea multe ori. Nu mi-a displăcut, doar mi-a rămas indiferentă. Mda, sunt o insensibilă.

large-5

Tumblr– A book you read before it was cool.

Orașul Oaselor de Cassandra Clare îmi vine în minte, doar pentru că ediția mea are supracoperta veche, de până-n film și serial și toată agitația din jurul lor. N-am continuat seria, nici nu cred că se va întâmpla. Prea multe volume și nu știu dacă m-ar mai atrage acest gen.

large-6

MySpace– A book you don’t remember whether you liked or not.

Și revin la John Green și toate cărțile de acest fel, care nici nu mi-au plăcut, nici displăcut, ci doar m-am lăsat complet indiferentă.

large-8

Instagram– A book that was so beautiful you had to instagram it.

N-am pozat o carte special pentru instagram.

14542712_1213344398738709_1230940558_n

Youtube– A book you wish would be turned into a movie.

Pentru că iubesc cartea asta.

large-9

Goodreads– A book you recommend to everyone.

1984 de George Orwell. Mi se pare o carte care nu poate dezamăgii.

large

Skype– A book with characters that you wish you could talk to instead of just

reading about.

Charlie din Flori pentru Algernon – recenzia

large-10

Anunțuri

Recenzie – Alchimistul de Paulo Coelho

alchimistul-editia-2011_1_fullsizeDescriere: O data la cateva decenii, apare o carte care schimba pentru totdeauna viata cititorilor sai. Alchimistul lui Paulo Coelho este o astfel de carte. Singura noastra obligatie este sa ne realizam destinul. Extraordinarul roman al lui Paulo Coelho a inspirat milioane de cititori din intreaga lume. Aceasta poveste, uluitoare in simplitatea si intelepciunea ei, este despre un pastor andaluz pe nume Santiago care isi paraseste casa din Spania, aventurandu-se in Africa de Nord in cautarea unei comori ingropate in Piramide. Pe drum intalneste o tiganca tanara si frumoasa, un barbat care isi spune rege si un alchimist, care ii arata calea. Nimeni nu stie care este comoara sau daca Santiago poate depasi obstacolele intalnite in drumul prin desert. Dar ceea ce incepe ca o aventura copilareasca pentru a descoperi locuri exotice si bogatii lumesti se transforma intr-o cautare de comori ce nu pot fi aflate decat inlauntrul tau.

Plina de seva, evocatoare si profund umana, povestea lui Santiago este un etern indemn de a ne urma visele si de a ne asculta inima.

Recenzie: Îmi doream de mult timp să citesc această carte, datorită popularității ei și a cititorilor, care considerau că Alchimistul lui Coelho poate schimba vieți. Aș fi cârcotașă dacă aș afirma că nu mi-a plăcut, dar consider că mulți au exagerat prin lăudarea ei. Este o poveste destul de simplistă, cu anumite paragrafe pline de sub-înțelesuri, ce te îndeamnă să-ți trăiești visele și să crezi în ele. Da, a fost interesant să citesc această povestioară, însă, nu consider că m-a influențat radical sau m-a motivat extraordinar de mult în anumite privințe.

„Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”

Cartea îl urmărește pe un păstor din Spania, care și-a lăsat părinții și orașul natal, pentru a călătorii și a vedea lumea, alături de oile lui. El are de două ori la rând un vis despre un copil, care-i arată o comoară ascunsă lângă Piramidele din Egipt, iar, consultând o țigancă, este îndemnat să călătorească până acolo. De asemenea, un om, care de prezintă cu titlul rege, îi povestește despre semnificația acestei călătorii și despre Legenda Personală, cum că fiecare are un scop, iar toate semnele primite duc spre acel scop. Așa că, tânărul nostru își vinde oile și pleacă către piramide. Pe drumul urmat de el, spre comoară, întâlnește tot felul de oameni și are parte de o adevărată aventură.

large-4

„Toţi oamenii la adolescenţă ştiu care este legenda lor personală. În acest moment al vieţii, totul este limpede, totul este posibil şi oamenii nu se tem să viseze şi să dorească ce le-ar plăcea să facă. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, o forţă misterioasă încearcă încet, încet să dovedească faptul că legenda personală este imposibil de realizat. Sufletul lumii se hrăneşte cu fericirea oamenilor, sau cu nefericirea, cu invidia, cu gelozia. Împlinirea legendei personale este singura îndatorire a oamenilor.”

Eram conștientă că n-o să fiu dată pe spate, de obicei asta se întâmplă când o carte e prea lăudată și mediatizată, dar nu pot spune că a fost un dezastru. Cred că marea problemă a constat în faptul că nu m-am atașat deloc de carte, n-am simțit nimic față de protagonist sau de aventurile lui. Mi s-a părut că totul a fost plat, lipsit de emoție și doar când am terminat cartea mi-am adus aminte de anumite idei care mi-au plăcut, cum ar fi cea cu Legenda Personală. Cum că fiecare este destinat să aibă o Legendă Personală, la care toate lucrurile contribuie și te fac să ajungi la ea. Mai este susținută și ideea de a nu renunța ușor. Au fost momente în care tânărul se gândea să renunțe, i-ar fi fost mai ușor și s-ar fi întors în zona lui de confort, la oile lui, dar, undeva înăuntrul lui, știa că este predestinat unor lucruri mult mai mărețe. Mai învățăm că, deși vor exista multe piedici în drumul nostru, trebuie să ne fixăm asupra scopului final și să le trecem cum putem mai bine, pentru a avea parte de satisfacția de la sfârșitul drumului.

„Nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru că oricine poate să dobândească orice vrea şi îi face trebuinţă. Ne temem doar să nu pierdem ce avem.”

Cum  ziceam, au fost unele idei foarte bune, e o carte motivațională ascunsă frumos în paginile unui roman, dar nu m-am putut atașa de ea. Am citit-o într-un mod foarte detașat, deci nu pot spune că povestea păstorului mi-a trezit reacții. Nici măcar povestea de iubire dintre el și fata din deșert n-a reușit să-mi stârnească simpatia, deși citatele despre iubire sunt demne de trecut în carnețelul de citate frumoase.

large77

Consider că descrierea este exagerată. Este o carte bună, dar, personal, nu cred că poate schimba radical o viață. Să îți dea o oarecare motivație, da. Să îți întoarcă lumea la 180 de grade, în niciun caz.

Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Lansare de carte: Noumenoir de Flavius Ardelean

14469591_1759847570947684_5837862857622028083_n

Editura Herg Benet și Carturesti vă invită la lansarea celui mai recent roman al lui Flavius Ardelean, Noumenoir, în data de 25 octombrie, de la ora 19, la Cărturești Verona, București. Invitat: Alexandru Voicescu (scriitor, editor).

Despre roman:  România anului 2085 este împărțită aproape în totalitate în cei care fac literatură și cei care o judecă. În fosta mănăstire de maici transformată în hotel pentru scriitorii exilați care nu mai pot scrie, „A nus Dei”, fostul scriitor Radu Lenea își duce traiul prin crâșmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie și dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburată într-o seară în care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, îi dă în grijă un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier în vâltoarea tragediilor, prins în bătaia focurilor și hăituit de înspământătorii Kritikoși, gangsteri ai Secretariatului de Critică condus de M. Nămolescu și mâna sa dreaptă, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotărăște să scoată manuscrisul din hotel, chiar cu prețul identității sale. Manuscrise secrete, organizații clandestine, urmăriri și crime, sex și umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar în care nimic nu este ceea ce pare.

http://www.hergbenet.ro/carte/noumenoir-flavius-ardelean

Despre autor:  Flavius Ardelean (n. 1985, Brașov) este scriitor, traducător și manager cultural specializat în industria de carte. A studiat relații internaționale și studii europene (BA, Cluj-Napoca), management artistic și studii culturale (MA, Ludwigsburg, Germania) și management editorial (MA, Oxford, Marea Britanie) și a beneficiat de burse academice în Germania și Marea Britanie. A lucrat în domeniul editorial în România și Marea Britanie. Este autorul a șase cărți publicate la Herg Benet, pentru care a primit două premii Tiuk! și un premiu Vladimir Colin, și a tradus romane din germană și engleză pentru editurile Millennium Books și Paladin. În 2013 romanul Îmblânzitorul apelor a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun debut european în cadrul Festival du Premier Roman din Chambery, Franța, iar în 2016 Flavius Ardelean a fost nominalizat la premiul Tânărul Prozator al Anului în cadrul Galei Tânărului Scriitor 2016 pentru romanul Scârba sfântului cu sfoară roșie. Din septembrie 2016 este membru afiliat al asociației internaționale Horror Writers Association.

www.flaviusardelean.com | www.miasma.hergbenet.ro |www.hergbenet.ro/autor/flavius-ardelean

Recenziile cărților lui Flavius Ardelean:

Scârba sfântului cu sfoară roșie

Miasma

Recenzie – Fangirl de Rainbow Rowell

16068905

Descriere: From the author of the New York Times bestseller Eleanor & Park.

A coming-of-age tale of fan fiction, family and first love.

Cath is a Simon Snow fan.

Okay, the whole world is a Simon Snow fan…

But for Cath, being a fan is her life—and she’s really good at it. She and her twin sister, Wren, ensconced themselves in the Simon Snow series when they were just kids; it’s what got them through their mother leaving.

Reading. Rereading. Hanging out in Simon Snow forums, writing Simon Snow fan fiction, dressing up like the characters for every movie premiere.

Cath’s sister has mostly grown away from fandom, but Cath can’t let go. She doesn’t want to.

Now that they’re going to college, Wren has told Cath she doesn’t want to be roommates. Cath is on her own, completely outside of her comfort zone. She’s got a surly roommate with a charming, always-around boyfriend, a fiction-writing professor who thinks fan fiction is the end of the civilized world, a handsome classmate who only wants to talk about words… And she can’t stop worrying about her dad, who’s loving and fragile and has never really been alone.

For Cath, the question is: Can she do this?

Can she make it without Wren holding her hand? Is she ready to start living her own life? Writing her own stories?

And does she even want to move on if it means leaving Simon Snow behind?

„Touching and utterly real.” —  Publisher’s Weekly

large7

Recenzie: Nu eram sigură că voi scrie o recenzie acestei cărți, deoarece aveam impresia că n-am prea multe de spus despre ea. Acum două luni mi s-a pus pata că vreau să citesc o carte în engleză. Partea grea a fost atunci când a trebuit să mă decid asupra uneia. Rainbow Rowell mi-a atras atenția acum câțiva ani și, atunci când am dat cu ochii de Fangirl, a revenit în mine o dorință de a pune mâna pe ea, cât mai repede posibil.

N-am avut anumite așteptări de la ea, nu voiam să-mi dea viața peste cap sau să descopăr noi sensuri ale existenței, mi-am dorit doar o lectură relaxantă de vară și asta am primit. Din această cauză, am zis că nu prea știu ce voi scrie în recenzie. Cartea nu e complexă, dar e făcută în așa fel încât îți dă o stare de bine.

“I don’t trust anybody. Not anybody. And the more that I care about someone, the more sure I am they’re going to get tired of me and take off.”

E făcută special pentru zilele alea, în care vrei să te avânți în viața cuiva. De această dată, a fost vorba de viața unei fete, Cath, o tipă în anul I la facultatea. Cath merge la aceeași universitate cu sora ei geamănă, Wren, care dorește să se distanțeze de ea, să nu mai fie luate la pachet, astfel încât fiecare să-și facă propria imagine. Dorința aceasta, de a-și trăi viața, o duce în tot felul de cercuri dubioase și petreceri unde se bea până la leșin. În tot acest timp, Cath încearcă să se descurce cu noua ei viață, deși în majoritatea timpului stă în cameră și scrie fanfic-uri. Ea este mai mult tipul de fată retrasă și rușinoasă. Chiar a trăit câteva zile din batoane energizante, pentru că nu reușise să pună o simplă întrebare: „Unde se află cantina?”.

large-67

Cath mi-a plăcut destul de mult și m-am regăsit uneori în acest personaj. Și eu prefer uneori să stau închisă într-o cameră, decât să lucrez la partea cu socializatul și legatul prieteniilor. Cu toate acestea, ea avea parte de un fel de întâlniri de studiu cu Nick, un tip pe care o să-l îndrăgești la început, dar, pe parcurs, o să-ți doriți să-i dați un pumn în ochi. Sau doar eu am pățit asta? Mai târziu, se înfiripă o poveste de iubire între ea și un alt personaj. Deci fata tocilară și antisocială chiar își trăiește primul an de facultate din plin.

Wren m-a dezamăgit uneori, prin cuvintele dure pe care le avea la adresa lui Cath și fanfic-urilor ei, ceea ce mi s-a părut destul de urât, mai ales venind din partea gemenei tale. Mi-a adus foarte mult aminte de tipele acelea, care vor să fie populare și să se distreze, dar într-un final ajung să eșueze și să facă străduința lor să fie enervantă.

Reagan mi s-a părut destul de misterioasă. Deși era prezentă mai mereu, am aflat foarte puține despre viața ei. A fost interesant cum s-a legat prietenia dintre ea și Cath.

Levi mi s-a părut drăguț, cu o singură excepție, când a dat-o în bară rău de tot. Cred că îmi aduce aminte de cineva drag și n-am cum să spun multe cuvinte de rău despre el.

“In new situations, all the trickiest rules are the ones nobody bothers to explain to you. (And the ones you can’t Google.)”

Nu consider că Fangirl este o lectură grea, poate doar părțile în care sunt scrise secvențe din fanfic-uri. Mi s-au părut obositoare și foarte departe de ceea ce îmi place mie să citesc. În rest, totul bine și abia aștept să mai citesc și altceva de la această autoare. Are un stil lejer și simplist, care-mi place foarte mult. O recomand cu drag! 😀

Concurs aniversar – 3 ani

Nu sunt eu excelentă la exprimat sentimente, dar ideea este că azi s-au făcut 3 ani de când am scris primul articol pe blog. Sunt foarte încântată că am ajuns în acest moment, că am putut să susțin ceea ce-mi place, să duc un simplu hobby la un alt nivel și să am parte de atât de multe momente frumoase. Eu vreau să vă mulțumesc vouă, cititorilor, și am găsit că un concurs ar fi cel mai potrivit. Și astfel are loc primul concurs pe blog.

14509187_1216011561805326_1698552391_n

După cum probabil v-ați dat seama, premiul este cartea Crima din Orient Express de Agatha Christie. Pentru a participa la concurs trebuie să:

  • fiți abonat al blogului, fie prin e-mail, fie prin WordPress
  • dați share postării pe un site de socializare
  • lăsați un comentariu mai jos.

OPȚIONAL (pentru șanse în plus):

  • comentați la o recenzie și precizați recenzia unde ați comentat.
  • aduceți un prieten care să se aboneze blogului și precizați-i numele.

Concursul ține până pe 3 noiembrie și sper să vă înscrieți în număr cât mai mare. Succes tuturor!

Wrap Up: Septembrie

large3116314

Oook… ceva clar nu e în regulă. Când a trecut septembrie? Nu mi-am încheiat toate socotelile cu luna aceasta. Plănuiam să termin Alchimistul de Coelho, având în vedere că e atât de scurtă și puteam să o termin lejer într-o singură zi. Când am tras linia acestei luni, am fost pe jumătate dezamăgită, pe jumătate încântată. Da, este posibil. Dezamăgită pentru că am reușit să termin doar două cărți, ceea ce este destul de rușinos, în comparație cu celelalte luni. Și încântată, deoarece mi-am adus aminte cum an anul trecut am căzut într-un reading-slump care a persistat câteva luni, iar eu am citit doar o carte în 3 luni. Deci, pot spune că anul acesta m-am descurcat mai bine.

1. Parfumul de Patrick Suskind: M-am lălăit destul de mult cu această carte. Am început-o undeva pe la sfârșitul lui august și am terminat-o abia pe la a doua jumătate a lunii septembrie. Problema a fost că existau momente în care acțiunea se desfășura destul de greu și practic nu se întâmpla nimic care să-ți atragă atenția. Mi-aș fi dorit mai mult dinamism, nu să mă simt de parcă personajele se mișcă în slow-motion. Însă, am apreciat destul de mult povestea în sine, drumul pe care l-a urmat personajul principal și ingeniozitatea lui care, deși e grotească, există. De asemenea, autorul a știut să ne introducă în acea atmosferă. Descria perfect anumite mirosuri și parfumuri, iar, la un moment dat, chiar m-am simțit influențată de acea apăsare descrisă în carte. (recenzia)

Nota mea: 3.5/5

2594_0cbcf97c

2. Second Life de S.J. Watson: Nu este prima dată când citesc ceva de la acest autor. Încă mi se pare ciudat faptul că este vorba de un autor, deoarece Înainte să adorm și Second Life sunt scrise din perspectiva unor femei mature, iar sentimentele și stările lor sunt extrem de bine descrise. Singura problemă cu această carte a fost faptul că mă așteptam la un thriller, iar undeva pe la jumătate, cartea se îndepărtează destul de mult de acest gen, punându-se mai mult accentul pe relația dintre protagonistă și amantul ei, revenindu-se abia la sfârșit la rezolvarea cazului. Totuși, am apreciat sfârșitul imprevizibil. Cum v-am mai spus, în ultimul timp am devenit destul de bună în detectarea criminalului, dar de această dată m-am înșelat. Deși mi se părea prea simplă rezolvarea, am zis că așa trebuie să fie, dar autorul a avut cu totul alte planuri cu personajele lui. Nu știu sigur dacă voi scrie și o recenzie, dar, dacă găsesc ce să dezvolt, probabil o voi posta.

Nota mea: 4/5

14542712_1213344398738709_1230940558_n

Sper să mă mențin cel puțin la fel sau, de ce nu, să ajung și la 3-4 cărți pe lună. Voi ce ați mai citit?