Currently reading #6

Hey, hey, hey! Uitasem cât de așteptate sunt weekend-urile în timpul școlii. Serios vorbind, e atât de satisfăcător atunci când știi că a doua zi nu vei fi trezită la 6 dimineața de bipăitul unei alarme, pe care ai sparge-o cu cel mai mare drag, dacă n-ar fi încorporată în propriul telefon. Totuși, azi e duminică, e ca cum nu poți să te bucuri pe deplin de timpul rămas, deoarece știi că urmează un alt început de săptămână. Eh, ne conformăm!

De un lucru sunt mulțumită, nu m-am lăsat de citit și chiar am terminat două cărți de când am început școala. Am fost mult mai leneșă la începutul lunii. Și ar mai fi faptul că încă sunt aici și postez, nu s-a mai întâmplat incidentul de anul trecut. Azi vreau să vă vorbesc despre a treia carte pe care am început-o: „cartea de rezervă”. Mda, ăsta este singurul nume pe care i l-am putut găsi, nu mi-a venit altceva în minte.

14442706_1205968326142983_605106908_n

Este vorba de Exuvii, scrisă de Simona Popescu. Am ajuns la pagina 40, dar mi-am făcut, cât de cât, o părere. Mi se pare genul de carte pe care eu, personal, nu o pot termina dintr-o dată. N-are o acțiune propriu-zisă, este alcătuită din mici frânturi din viața protagonistei. Imagini, locuri, întâmplări, mirosuri, arome…  majoritatea scurte amintiri din copilărie. Autoarea trece foarte repede de la un subiect la altul. Singurul impediment, pe care l-am avut în terminarea cărții dintr-o suflare, a fost stilul de scriere. L-am putea caracteriza greoi, dar este un cuvânt mult pre comun. Exuvii nu poate fi citită superficial. Dacă faci asta, nu vei rămâne cu nimic de pe urma ei. Vei trece printre acele pagini, exact ca gâsca prin apă. Are nevoie de o anumită doză de atenție. E simplu: n-ai răbdare pentru ea, mai bine nu o citești. De asta prefer să o deschid doar din când în când. O car cu mine peste tot, iar când prind un moment bun, fie într-o oră în care nu face efectiv nimic, fie în autobuz sau mai știu eu unde, o deschid numaidecât.

V-am spus în mare parte care este treaba cu această carte, nu știu dacă voi reveni cu o recenzie, dar sper să fiu surprinsă plăcut în continuare. Vă las descrierea și sper să aveți o zi de toamnă frumoasă!

„Enigmaticul titlu al cartii spune, intr-un fel, totul: caci „exuviile” sint pieile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cind ies din pupe, invelisurile napirlite ale vietatilor care, crescind, se transforma cu totul. La fel facem si noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le ingropam in uitare. Simona Popescu, ea, nu poate si nu vrea sa le abandoneze: le stringe, le colectioneaza, le suprapune intr-un timp prezent care, ca intr-o sincronie perpetua, aduna toate virstele precedente la un loc. Credinta ei este ca psihologia individuala, identitatea, personalitatea isi pierd consistenta daca renunta la pasii anteriori. Nu sintem doar ce sintem, ci si ce am fost. Iar adevaratele abisuri ale fiintei se ascund in trecut, in experientele instrainate ale avatarilor care ne-au purtat numele.”

Anunțuri

Recenzie – Parfumul de Patrick Suskind

parfumulDescriere: Romanul Parfumul a fost tradus în 47 de limbi, vândut în peste 16 milioane de exemplare şi ecranizat în 2006 de Tom Twyker, cu Ben Whishaw şi Dustin Hoffman în rolurile principale.
În Provenţa secolului al XVIII-lea, viaţa locuitorilor din oraşul Grasse se scurge în ritmul dictat de cele mai înmiresmate flori: iasomia, lavanda, tuberoza şi trandafirul. Până când, într-o vară, dimineţile parfumate încep să fie prilejul unor descoperiri macabre: trupurile goale ale unor fete nubile, ucise cu o lovitură în moalele capului. Nimeni nu ştie cine e criminalul, nici adevăratul motiv ce îl împinge să le ia viaţa acestor tinere. Pentru Jean-Baptiste Grenouille, căci umilul ucenic parfumeur al văduvei Arnulfi, este vinovatul, frumuseţea de-abia îmbobocită a victimelor sale este asemenea unei flori rarissime, care împrăştie în jurul ei efluvii preţioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume.

Recenzie: Deși încerc pe cât se poate să respect regula „cartea înaintea filmului”, în cazul acesta n-a fost posibil, deoarece am văzut filmul acum câțiva ani, când nu citeam cine știe ce și clar nu știam că ar fi putut exista o carte, după care a fost făcut filmul. Dar, trecând atât de mult timp, știam într-o mică măsură acțiunea, habar n-aveam de detalii, iar cei ce au făcut filmul s-au depărtat puțin de povestea din carte.

„O forţă cu mult mai mare decât cea a aurului, a torţei şi chiar a morţii: irezistibila capacitate de a inspira oamenilor iubire.”

Încă din titlu, „Parfumul”, ne dăm seama că în carte vom avea parte de o mulțime de imagini olfactive, iar autorul chiar nu are nici o reținere în a le folosi. Primele capitole ne introduc în Franța secolului al XVIII-lea, unde toate locurile sunt împânzite de duhoare. Într-un mediu caracterizat prin miros de pește putrezit, transpirație și detergent prost, se naște Grenouille, ființa cu cel mai fin nas din lume, cu cel mai dezvoltat simț olfactiv, dar care nu-și poate percepe propriul miros. De altfel, nimeni nu poate și asta îl face atât invizibil, cât și ciudat în ochii celora pe care îi întâlnește.

large-3

„Sufletul fiinţelor este parfumul lor.”

Grenouille trece pe parcursul vieții lui prin mai multe etape. Povestea lui începe din Paris, unde rămâne orfan încă de la naștere, crește într-un orfelinat și ajunge să fie vândut ca slugă, iar la sfârșitul acestei etape, întâmplător sau nu, ajunge ucenicul unui parfumier din Paris. A doua etapă este când pleacă în munți, departe de orice urmă omenească, fiind doar el și natura. A treia etapă începe când el devine frustrat de faptul că nu are un miros specific, nu-și cunoaște propriul miros și decide să se întoarcă printre oameni, cu scopul de a crea cel mai minunat parfum.

„El avea puterea. A ținut-o în mână. O putere mai mare decât puterea banilor sau puterea groazei sau puterea morții: o putere invincibilă de a controla iubirea omenirii. A existat doar un singur lucru pe care această putere nu l-a putut face: nu l-a putut face capabil să se miroasă.”

Nu am putut să nu remarc faptul că, în film, Grenouille mi-a stârnit și un oarecare sentiment de milă, pe când în carte, tot descoperit a fost un monstru lipsit de orice fel de bunătate. Urmărindu-l pe tot parcursul drumului său, n-am văzut altceva decât ură pentru tot ce există. Probabil, dorința lui de a construi cel mai uimitor parfum și dăruirea cu care vrea să-și ducă scopul la îndeplinire sunt singurele care-i mai dau o urmă de umanitate. În  rest, este exact cum ziceau celelalte personaje: „un om al diavolului”.

large32

Citind acestă carte, mi-am adus aminte de dezbaterile de la Română, când vorbeam de „condiția omului de geniu, în societatea în care trăiește”, pentru că personaju acesta mi s-a părut un geniu, deși nu se încadrează în tiparele normale. Prin mai tot ce a făcut, putem găsi urmele unui om de geniu. De la cum a reușit să ajungă ucenicul parfumierului, la cum a reușit să-și pună talentul pe hârtie, prin formule, la dorința lui de a sta cât mai departe de societate și de oameni, de a se izola cu totul, la planul pe care l-a pus la cale pentru a deține acel parfum unic și până la deznodământul întregii povești.

„… talentul nu înseamnă nimic, în timp ce experiența, dobândită în umilință și cu muncă grea, înseamnă totul.”

Singurul minus pe care l-am găsit a fost faptul că uneori întreaga poveste poate deveni ușor monotonă, lipsită de o anumită dinamică. Exceptând acest lucru, mi-a plăcut cartea și o recomand cu drag.

Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Wrap Up: August

large3116314

Da, da, am întârziat destul de mult cu acest articol. Singura mea scuză e că sunt într-o perioadă destul de încărcată și va dura ceva timp, până-mi intru în rutină. Mai ar fi și faptul că sunt a 12-a și am destul de multe pe cap, însă sper să postez de cel puțin patru ori pe lună, adică un articol pe săptămână.

  1. Fangirl de Rainbow Rowell: Este prima carte în engleză pe care am citit-o din scoarță-n scoarță și mi-a plăcut. A fost o lectură destul de ușoară și urmărește în principal viața de facultate, prin ce trece o fată destul de retrasă, pasionată de fanfic-uri, a cărei soră geamănă a hotărât să se distanțeze de ea. Probabil voi mai citi cărți de la această autoare, dar nu în viitorul apropiat.
  2. Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu: Cum v-am mai spus, mi-a plăcut mai mult această carte decât Quasar. Poate este faptul că autoarea a adunat mai multă experiență sau totul a ținut strict de gusturile mele în materie de cărți, nu pot să bag mâna-n foc pentru niciuna. – Recenzia AICI
  3. Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty: Această carte a fost o surpriză plăcută pentru mine. La momentul acela voiam să citesc ceva thriller, dar nu am dat chiar peste ceea ce voiam. Cu toate acestea, am fost prinsă de acțiune, mi-a plăcut să urmăresc ce se întâmplă cu viața acestor mămici și să aflu care-i faza cu crima de care ni se spune încă de a început. – Recenzia AICI
  4. Miasma de Flavius Ardelean: Cartea aceasta mi s-a părut puțin mai grea. Momentul în care am citit-o a fost nepotrivit. Era soare, în timpul acela am plecat la mare și clar Miasma nu e genul de carte pe care o citești într-o zi de plajă. Însă îmi place stilul autorului și chiar am devenit curioasă în privința primelor sale cărți. – Recenzia AICI
  5. Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson: Am avut dreptate în privința acestei cărți, când am zis că este una potrivită pentru vară, îți face așa un chef de călătorit. E interesant de urmărit tot ce se întâmplă cu cele două personaje, traseul lor, opririle și persoanele pe care le cunosc. În plus, mai sunt și acele pagini cu note de plată și afișe, care scot cartea din monotonie.

Voi ce mai citiți?

Citești? Primești!

14117717_1636847749678202_5248277458062637678_n

Toamna aceasta, ai carte? Ai parte de încă o carte cadou de la editura Herg Benet.

Pentru orice comandă plasată pe site-ul hergbenet.ro (http://www.hergbenet.ro/catalog) în perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2016, primești cadou o carte surpriză aleasă de noi în așa fel încât să ți se potrivească ție. Nu există o valoare minimă a comenzii (doar că un singur cadou va veni la comanda întreagă, nu la fiecare carte din comandă) și poți cumpăra chiar și dintre cărțile aflate deja la promoție (care sunt substanțiale, de altfel, de până la 75%). O toamnă Herg Benet cât să te întinzi la citit atât cât vrei.

Mi se pare o ofertă foarte bună, dacă vreți să dați o comandă pe site-ul editurii. Am pus și eu ochii pe o carte și cred că o voi cumpăra cât de curând. Găsiți recenzii la diferite cărți Herg Benet AICI, în cazul în care nu știți spre ce titlu să vă îndreptați.

Ce părere aveți? 🙂

The Book Blogger Test Tag!

Am primit acest tag de la Delia. Mulțumesc! ❤

1. Top trei lucruri care nu le suporți la o carte.

  • Descrierile prea lungi. Apreciez descrierile bune, accept faptul că ocupă mai mult spațiu, dar am dat peste unele de 10 pagini. Nu e că nu-mi plac, însă după un timp îmi pierd concentrarea, e ca și cum aș citi degeaba.
  • Scrisul plat. Cumva se bate în cap cu prima. Nu vreau descrieri lungi, dar nici o carte fără descrieri, cu un stil simplist, lipsit de emoție, care nu iese cu nimic în evidență. Genul acesta de scris se întâlnește la multe cărți YA. Nu spun că trebuie să te prezinți cu un stil greoi, dar măcar adu ceva în plus față de restu cărților de genul.
  • Scrisul mic. Am observat că acesta îmi poate influența foarte mult părerea despre o carte. Scrisul mic, în cele mai multe cazuri, mă obosește și desigur că asta îmi afectează lectura. Pot asocia foarte ușor oboseala creată de scris, cu ceea ce citesc.

large (66)

2. Descrie locul tău perfect pentru citit.

V-am mai spus cât de mult aș vrea să citesc într-un parc? Ei bine, momentan, trebuie să mă mulțumesc cu canapeaua din sufragerie, unde am multe geamuri și o lumină foarte bună.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

  • Cumpăr cărți fără să știu nimic despre ele.„Oh, uite. O copertă frumoasă, un titlu interesant și o editură de la care am mai citit cărți. Clar sunt motive bune pentru a-mi cumpăra și această carte.”
  • De multe ori mă duc să mă uit prin librării, chiar dacă știu că nu voi cumpăra nimic și cel mai probabil voi comanda acele cărți online.
  • Sunt anumite cărți, din biblioteca mea, după care nu mă mai dau în vânt (probabil ați ghicit că-s fantasy), dar tot nu-mi vine să le dau sau să le vând.

4. Când a fost ultima dată când ai plâns în cursul lecturării unei cărți?

La Instinct de Ioana Duda. Eu nu prea plâng de obicei, dar și când o fac probabil e un plâns de nervi. Așa a fost și la această carte, mi-au venit câteva lacrimi în ochi în timp ce citeam anumite lucruri.

5. Câte cărți se află în acest moment pe noptiera ta?

7 care se află pe lista mea de lectură și una pe care o citesc momentan.

large (65)

6. Care este gustarea ta preferată în timp ce citești?

N-am pretenții. Ce găsesc prin casă în momentul acela: fructe, chipsuri, alune, prăjituri.

7. Numește trei cărți pe care le-ai recomanda tuturor.

Tuturor… cam greu, gusturile diferă de la o persoană la alta.

Hoțul de cărți de Markus Zusak

Fata din ten de Paula Hawkins

Orice scris de Mihail Drumeș

Am ales cărți care știu că prind destul de bine la mulți.

8. Scrie în trei cuvinte ce înseamnă cărțile pentru tine.

O altă lume.

large (63)

9. Care este cel mai mare secret de cititor al tău?

Uneori vreau să termin o carte cât mai repede, deoarece știu că sunt altele care mă așteaptă. Vreau să citesc cât mai mult. Ar trebui să mă dezvăț de acest obicei, chiar am decis să o las mai încet.