Recenzie – Malad de Alexandru Voicescu

25603024Descriere: În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

Recenzie: Încă nu sunt lămurită complet de ceea ce am citit, nici nu pot spune dacă mi-a plăcut sau nu, dar pot afirma că Malad este o învălmășeală de stări și sentimente, toate aflate sub o plapumă groasă de mister. Ajungi la un moment dat, să nu mai poți distinge întâmplările reale, de cele fantastice, ambele învălmășindu-se pe tot parcursul cărții.

„Să simți că exiști în afara propriilor tale gânduri, și nu ai niciun control, ci doar te zbați să pui un picior înaintea altuia, rând pe rând, ca pe o sârmă întinsă între doi zgârie nori, însă fără capete, doar drum, asta este teribil”

Poate, din această cauză, am avut și un început destul de greoi. Chiar mi-era teamă că voi avea parte de o dezamăgire de proporții din partea aceste cărți. Aveam impresia că scenele nu se leagă între ele, protagonistul fiind teleportat dintr-un loc în altul. Primele pagini m-au derutat, introducându-mă într-un tablou destul de ciudat, din punctul meu de vedere. Era vorba de o lansare, în cadrul căreia are loc și un concurs, iar astfel Andrei o cunoaște pe Ioana, față de care simte o anumită legătură. Ideea e că mi-a fost destul de greu să mă acomodez cu acest stil de scriere, deoarece mi s-a părut diferit de ce găsesc în majoritatea cărților. Însă, acest lucru nu este chiar ceva rău.

large221

Povestea m-a intrigat destul de mult și asta se datorează, în special, Ioanei. La fel ca protagonistul, mi-am dorit să aflu care-i treaba cu ea și de unde vine acea legătură dintre cei doi. Scena ciudată la care participă Andrei, un anumit ritual, n-a făcut decât să o alunge pe Ioana într-o și mai întunecată umbră de mister.

„Noi eram cele mai importante ființe de pe Pământ și nu puteam să reușim unul fără altul. Era menirea noastră să ne regăsim, să ne completăm”

După ce am avansat în lectură, mi-a fost mult mai ușor să continui. Nu știu sigur dacă stilul s-a schimbat sau eu am devenit ma deschisă față de carte, dar scenele mi s-au părut mult mai legate, n-am mai fost chiar atât de multe elemente fantastice, iar acele „viziuni” ale protagonistului au încetat.

large (37)

Pană la sfârșit, am reușit să descopăr poveștile de viață ale câtorva personaje, fiecare având parte de atenția cuvenită. Totul este clarificat de Bibliotecar, un prieten de-al omului care se află în spatele tuturor evenimentelor. Nu m-am simțit legată de acele povești, deoarece personajele au fost multe și distante, iar cartea prea scurtă pentru a te atașa de ele. În plus, unele au apărut pentru câteva pagini, nici nu le-am acordat mare atenție până în momentul în care am aflat care-i rolul lor.

„Poate îmi doream să nu exist în forma fizică în care eram, poate nu îmi era frică de moarte sau de durere. Poate eram doar incompletă, furioasă că îmi lipsește ceva ce căutam cu disperare.”

Uneori mă întrebam de ce nu i-au spus pur și simplu adevărul, încă de la început, dar, cel mai probabil, a fost vorba de o anumită inițiere a lui Andrei, o tranziție prin care el să conștientizeze anumite lucruri și să se transforme într-o persoană nouă, care poate să-și accepte destinul.

large (36)

Cum v-am spus încă de la început, cartea a fost una diferită. Nu cred că ai cum să o iubești sau să o urăști în totalitate. Mi s-a părut originală și vine cu ceva nou, iar toată această călătorie în dezlegarea misterelor mi s-a părut interesantă, deci pot spune că o recomand.

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această carte!

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Recenzie – Malad de Alexandru Voicescu&8221;

  1. Mi-a placut recenzia. Si eu am avut cam aceeasi parere in ceea ce priveste cartea. Cred ca stilul de scriere (foarte diferit in comparatie cu celelalte carti cititie) si evenimentele de la inceputul cartii mi-au produs o mica stare de confuzie. Dar asa cum ai spus si tu, pe masura si am avansat cu lectura, lucrurile incepeau cat de cat sa se puna cap la cap. 🙂

    1. Mulțumesc! 😀 Mă gândesc că e posibil ca asta să fi fost intenția autorului, să facă cititorul confuz la început, dar pentru unii ar putea fi prea mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s