Recenzie – Instinct de Ioana Duda

30048304Descriere: Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

„Ce se află dincolo de măștile pe care ne-am obișnuit să le purtăm zi de zi prin lume, dincolo de coaja opacă – și uneori înșelătoare – care pare să ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Și iubire. Și moarte. Și tentative de suicid. Și supraviețuire. Și sex fără amor. Și amor cu mult sex. Și traume. Nevroze. Părinți. Și vină. Și iertare. Niciodată pentru mine. Și instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranță. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusețe și curaj. Frumusețea de a fi exact așa cum ești, până la capăt, și curajul de a accepta și iubi asta. Așa e Ioana. Primiți-o cât mai aproape de inimă, în locul acela doar al vostru, unde nu există ipocrizie sau prejudecăți. O să vă mângâie. O să vă trezească. O să vă schimbe.”– (Cristina Nemerovschi)

Recenzie: Cum v-am mai spus, în primă fază, nu știam la ce să mă aștept. Când am citit prima dată descrierea, puteam să jur că este vorba de o poveste, cu personaje și toate cele. Mare mi-a fost mirarea, când am început să citesc și mi-am dat seama că în fața mea se află o colecție de proze scurte.

„Lăsând gluma la o parte, vă spun cu mâna pe inimă că iubirea nu doare. Nici nu-i complicată. Dacă e așa, e boală. Otravă. Ucide sufletul. Și atunci nu-i iubire. […] Iubirea te înalță. Te face mai frumos decât te știai. Te luminează. Iubirea-i liniștită. Când o simți, nu ai nevoie să fii un erou, să te zbați, să te frămânți, să te întrebi, să te îndoiești.”

Am mai întâlnit acest lucru la Diana cu vanilie. Însă, atunci, am avut parte de o lectură ușoară, pe alocuri amuzantă și drăguță, pe când acum, Instinct mi s-a părut ceva mult mai dur. Autoarea având un stil destul de direct, nu te ia cu ocolișuri și îți vorbește despre viață așa cum e ea, cu bune și cu rele. Îți dezvăluie o mulțime de adevăruri. Adevăruri și lucruri pe care le știi în adâncul sufletului, dar niciodată n-ai avut curajul să ți le spui cu voce tare, deoarece preferi să rămâi în globul tău de sticlă perfect. Ei bine, Ioana Duda are curajul necesar, pentru a face asta.

large25

„Când m-am făcut mare, am aflat că nu-i binecuvântare mai mare pe lumea asta decât să fii mic.”

Pe tot parcursul lecturii, am avut impresia că ea se eliberează prin scris. Știți, cum sunt cei care atunci când sunt nervoși și nu mai pot ține în ei, dau cu pumnul în ceva. Așa e Ioana, doar că ea nu dă cu pumnul, ci scrie. Se revoltă prin scris, își arată nemulțumirile, dezvăluie unele dureri și face lucrurile astea cu o sinceritate pe care n-ai cum să nu o apreciezi.

„Pisi, trăim într-o țară în care, dacă ai prea mulți bani, ar trebui să îți fie rușine, nu să îi arunci în stânga și în dreapta, cu ștoarfe și prietenari. Mai ales, pisi, că știm noi prea bine. Banii ăia nu i-ai făcut muncind. Nici măcar tac-tu nu i-a făcut așa. Ci furând, pisi. Așa că, hai, ia viteză.”

Ioana Duda abordează diverse subiecte și mi se pare imposibil să nu rezonezi cu ea măcar în privința unuia. Citind lucruri despre familie, prietenie, societatea în care trăim, dragoste, relații eșuate sau reușite, dezamăgiri și multe alte teme, vei trece printr-o mulțime de  stări, unele cuvinte lovindu-te ușor în suflet, cum mi s-a întâmplat mie. Vă spuneam acum câteva zile că această carte mi-a adus lacrimi în ochi. Lacrimi de nervi. Nu mă pot numi o persoană sensibilă. Nu plâng la filme sau la cărți precum „Sub aceeași stea”. Cu toate acestea, Instinct e una dintre puținele cărți care m-a făcut să-mi las ochii să lăcrimeze, nu printr-o poveste trista, ci prin realismul ei aspru.

„Iubirea nu ține cont de cantități.”

Consider că această carte te învață, printr-un stil personalizat, să accepți cine ești, să nu încerci să te schimbi sau să te cenzurezi. „Asta sunt eu. Mă accepți pe mine și ce scriu. Bine. Nu vrei? Iarăși bine.” mi se pare a fi exact ceea ce transmite autoarea.

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această carte!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Recenzie – Instinct de Ioana Duda&8221;

  1. Pe de o parte ma bucur pentru ca a reusit cineva sa surprinda realitatea cruda,iar pe de alta parte ma intristez pentru ca-i atat de cruda realitatea…Sper sa o citesc si eu cat de curand si sa raman cu o impresie la fel ca a ta.
    P.S. Mi-a placut mult recenzia 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s