Recenzie – Trois de Julian Barnes

26850908Descriere : Oliver s-a îndrăgostit de Gillian și vrea să se căsătorească cu ea. Ce-l împiedică? Faptul că Gillian tocmai s-a măritat cu cel mai bun și mai vechi prieten al său, banalul dar stabilul Stuart. După ce cuplul se întoarce din luna de miere, Oliver își petrece din ce în ce mai mult timp cu Gillian, încercând să o facă să se îndrăgostească de el și să-l părăsească pe „plictisitorul“ Stuart.

Fiecărui personaj îi vine rândul să se confeseze cititorului, fiecare își expune partea lui de adevăr în acest roman, sclipitor și amuzant, despre adulter și despre felul în care este perceput de societatea contemporană.

Recenzie: Nu credeam că este posibil să-mi doresc să citesc o carte despre un triunghi amoros. Adică, se presupune că acesta este unul dintre „marile clișee”, peste care poți să dai atunci când citești o carte. O carte care se bazează doar pe așa ceva poate fi ori un succes, ori un dezastru complet. Îmi era destul de clar că nu va ajunge preferata mea, însă a meritat încercarea.

Acțiunea cărții este destul de simplă. Stuart și Oliver sunt prieteni încă din perioada școlii, acel gen de prietenie în care unul îl completează pe celălalt, amândoi fiind la poli opuși atunci când vine vorba de personalitate: Stuart, tipul realist, calculat, iar Oliver, tipul visător, axat pe partea artistică. Giullian se căsătorește cu Stuart, deoarece dorește siguranța pe care acesta i-o oferă, însă, între timp, Oliver începe să o curteze, iar ea se lasă cucerită de personalitatea lui.

large18.jpg

Am mai spus și înainte că, la un moment dat, nu mai știam de partea cui să fiu. Îmi părea rău pentru un personaj, îl înțelegeam pe altul,  eram de partea lui, mai târziu de partea ei… eram într-o totală învălmășeală. Aș fi putut să o acuz pe Giullian, dar n-am văzut în ea genul de persoană pe care poți să o urăști. Mi-a părut rău de Stuart, dar aș fi vrut să accepte situația și să treacă mai departe. Cât despre Oliver, am înțeles că a mers pe zicala „Nu poți spune inimii ce să simtă.”, dar totuși… soția celui mai bun prieten? E prea mult.

“I’ve always thought you are what you are and you shouldn’t pretend to be anyone else. But Oliver used to correct me and explain that you are whoever it is you’re pretending to be.”  ― Julian Barnes, Talking It Over

Mi-a plăcut felul în care este scrisă cartea. Te simți de parcă ai sta într-un bar, iar la masa ta se așează, pe rând, fiecare personaj și îți spune povestea lui, propria variantă. Iar ei fac acest lucru prin rotație și, astfel, tu reușești să obții mai multe unghiuri din care să privești ce se întâmplă. În plus, le este conturată mult mai bine personalitatea și reușești să distingi diferite trăsături la fiecare. Cred că din acest punt de vedere, este una dintre cele mai bune cărți citite de mine, chiar mă încumet să-i acord și locul 1.

Totuși, am acordat doar 4/5 stele. Am considerat că i-a lipsit ceva și nu am putut să-i dau punctaj maxim. Sunt curioasă în privința celorlalte cărți ale lui Barnes. Din câte am înțeles, majoritatea sunt triste, se pare că eu am avut norocul să dau peste una ușor amuzantă.

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Recenzie – Trois de Julian Barnes&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s