5 Badass Female Characters

Am văzut treaba asta acum ceva timp. Nu sunt sigură dacă era un articol propriu-zis, sau o întrebare dintr-o leapșa, sau un tag, dar știu că m-a încântat ideea. Pe la începuturile mele de cititoare, eram fascinată de personajele de genul badass, fie ele masculine sau feminine. Și în prezent îmi plac, dar am oarecare pretenții de la astfel de personaje. Vreau complexitate, comportamentul lor să fie credibil și rezonabil, nu vreau un nesuferit de personaj, care să fie toată ziua cu fundul în sus sau fetișcana blândă și fragilă, care devine peste noapte o rebelă eroină, salvatoare de vieți și făcătoare de minuni. Așa că vreau să vă prezint, în viziunea mea, câteva personaje feminine pe care le consider badass.

1.Rose Hathaway (Academia Vampirilor de Richelle Mead) – RECENZIA

N-aveam cum să nu includ prima mea întâlnire cu un astfel de personaj. Rose mi-a plăcut încă de la început și mi-am păstrat această părere pe parcursul celor 6 volume din serie. Tipa știe să se impună, știe cum să închidă gura cuiva și chiar nu pot uita momentul din primul volum, în care îi dă un pumn în față unei fete enervante din Academie.

e0dbc4883c1df1accf3de512501c9e10

2.Amy Dunne (Fata dispărută de Gillian Flynn) – RECENZIA

Mai mult decât badass, tipa e de-a dreptul nebună. Nebună, dar cu o minte briliantă. Pe parcursul cărții, n-am știut cum să reacționez la ceea ce aflam despre ea. Trebuia să-mi fie milă, să o admir sau să o urăsc? Tipa asta e construită în așa fel încât să te debusoleze și să te uimească, în același timp.

large (25)

3.Melania Lupu (Seria Melania Lupu de Rodica Ojog-Brașoveanu) – RECENZIA

O bătrânică… badass? Da, chiar e. Melania e mai mult decât pare la prima vedere. Nu doar că e inteligentă, dar Melania joacă toate celelalte personaje pe degete și, totodată, rezolvă și crimele/misterele. Am inclus-o în această listă deoarece, ca cititor, avem parte din când în când la mintea acestui personaj, care m-a uimit prin șiretenia și iscusința ei. Plus că îmi doream să adaug, în acest articol, și un personaj creat de un autor de pe la noi.

large (26)

 

4.Arya Stark (Urzeala tronurilor de George R.R. Martin) – RECENZIA

Arya este fata mică și neastâmpărată a familiei Stark. Într-o lume în care majoritatea femeilor trebuie să fie drăguțe, bune la suflet și, preferabil, prostuțe, micuța Arya vrea să învețe să lupte, să-i ajute pe ceilalți și să fie în stare să se salveze singură, în caz de necaz. Probabil dacă n-ar fi fost contrastul dintre ea și sora ei, Sansa, nu s-ar fi observat la fel de bine această înclinație a Aryei. Sper să mă surprindă și în viitoarele volume ale seriei.

large (27)

5.Katniss Everdeen (Jocurile Foamei de Suzanne Collins) 

Când zici personaj badass, n-ai cum să nu te gândești și la The Girl on Fire. Îmi place faptul că autoarea n-a transformat, cum vă ziceam la început, o fată vai de ea într-o eroină. Katniss are toate atribuțiile pentru a fi o eroină, încă de la început. Vâna pentru a-și întreține familia, chiar dacă acest lucru era ilegal, știa cum să supraviețuiască în sălbăticie și mai mult ca sigur nu era o fată prostuță. Curajul ei s-a văzut încă de la memorabila scenă în care se oferă voluntară, în locul surorii ei mai mici.

large (28)

 

Asta a fost… deci, voi ce personaje badass feminine aveți?

 

 

Recenzie – Neverland de Radu Găvan

27215745Descriere:Premiul I la Festivalul Alexandru Macedonski 2016.

„În această lume rece, demnitatea este acel ceva pe care îl poţi păstra doar atunci când nu mai ai nimic de pierdut.”

Un bărbat bântuit de amintiri se chinuie să îşi crească de unul singur fetiţa. În mijlocul întunericului, un băiat încearcă să supraviețuiască. Neverland este o poveste despre fragilitatea lumii în care trăim, o poveste despre un zâmbet de copil reflectat în ochii tatălui său.

După Exorcizat, roman distins cu premiul Mircea Ciobanu pentru debut, Radu Găvan revine cu Neverland, o poveste cutremurătoare despre relația dintre un tată și fiica sa.

„Scrisul lui Radu Găvan îmbină descrierea amănunțită, de tip realist, și temele folclorice, de factură fantastică, autorul fiind în mod evident preocupat atât de credibilitatea poveștii, cât și de latura lirică a discursului, ceea ce și duce la un joc al registrelor narative.” – Doina Ruști

Recenzie: Radu Găvan este printre puținii autori pe care îi voi citi mereu, cu entuziasm, indiferent de ce romane vor publica. Cel puțin la concluzia asta am ajuns, după ce am citit cele două cărți ale sale. Îmi place acest autor. În cazul cărții Exorcizat, m-a surprins, destul de mult, realismul pe care îl folosea, ușurința cuvintelor, felul în care curgeau. Nimic exagerat, nimic nelalocul lui. Am văzut talent. Când am auzit de subiectul cărții Neverland, mi-am zis: „Trebuie să citesc cartea asta”.

„Mai târziu am realizat că acele cărți erau aidoma oamenilor – cu unii pur și simplu nu te potrivești, nu poți avea vreo relație. De niciun fel, trebuie doar să le dai drumul, spre binele ambelor părți. Când unul nu are de învățat ceva de la celălalt, orice apropiere este sortită eșecului.”

De această dată, am impresia că autorul s-a concentrat mai mult pe latura psihologică a romanului. Am anticipat destul de bine încărcătura emoțională de care voi avea parte. Deși îți doreai să fie doar ficțiune, știai că genul acesta de lucruri sunt reale în lumea ta. Că există un Anton, fără soție, rămas cu un copil, de care trebuie să aibă grijă, chiar dacă are bani puțini și un apartament mic, neîncăpător, mizerabil. Că există un Anton, profesor, care are un salariu de nimic și abia trăiește după o lună pe alta. Că există un Anton, care ar fi în stare de orice pentru a câștiga mai mulți bani, să aibă o viață mai bună, fără nici un fel de griji.

large50

Asta este cutremurător în roman: știi că e o poveste, dar, în același timp, știi că sunt prezentate problemele reale ale oamenilor. Pe lângă Anton, mai sunt și alte personaje, la fel de realiste. Alt exemplu este Porcu, tipul care s-a îmbogățit peste noapte, nimeni nu știe de unde are toți acei bani sau ce face pentru ei, dar toți știu că ar trebui să se teamă de o persoană de genul.

De asemenea, aflăm și povestea tristă a unui băiețel, abuzat de tată, cu o mamă mult prea lașă, pentru a lua vreo măsură. Lașitatea ei dă oarecum în indiferență, iar asta îl face pe copil să plece, fără nici o urmă de regret. La un moment dat, cele două fire se împletesc, iar sfârșitul este extrem de justificat, din partea ambelor personaje. Mi s-a părut a fi potrivit pentru o astfel de poveste, cu toate că sunt curiozitate să aflu ce s-a întâmplat după aceea.

„Pe când mă gândesc la părinții mei, figurile lor sunt fum și se destramă, dar zidul dintre mine și ei rămâne viu și pulsează mai dureros ca oricând. Oamenii reci nu ar trebui să aibă copii.”

Au fost momente în care l-am admirat pe Anton, altele în care l-am înțeles, iar altele, în care l-am judecat aspru pentru acțiunile și faptele sale. Încă de la început, ni se spune că și-a înșelat soția, i-a mărturisit atunci când n-a mai putut să țină în el, iar, a doua zi, ea a murit într-un accident. Pe parcursul întregii cărți, el rămâne cu această greutate în spate. Vina pe care o simte îi amplifică dorința de a-i oferi fetiței lui, Letiției, tot ce e mai bun.

„Când ne-am cunoscut, eu aveam douăzeci și unu de ani, iar ea nouăsprezece.

Aveam douăzeci și cinci de ani când ne-am căsătorit, douăzeci și opt când s-a născut Letiția, treizeci și doi când am înșelat-o cu altă femeie și tot treizeci și doi când ea a murit.

Acum am treizeci și trei.”

Ceea ce știu clar este că Neverland m-a dezarmat total. Mi se pare incredibil cum autorul a putut să aducă împreună violența și fragilitatea vieții, să le contopească atât de bine și să iasă o poveste frumoasă, dar extrem de tristă. Se vede o evoluție de la primul său roman și sunt foarte curioasă cu ce va veni, în continuare, Radu Găvan. 🙂

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această carte!

Currently reading #5

N-am mai postat în această categorie de un an. Nu știu de ce am neglijat-o atât de mult, dar mi se pare o rubrică destul de ok, pentru momentele în care nu prea am chef de o recenzie, dar tot vreau să postez ceva.

Planurile mele, în legătură cu cititul, merg destul de bine. Challenge-ul de pe Goodreads nu mi-a mai luat-o cu mult înainte, dar tot sper să-l depășesc, cât mai e vacanță, cu un număr considerabil. Vine a 12-a, nu se știe ce reading slump mă mai apucă sau ce chestiuță intervine. Nu vreau să-mi las cărțile necitite.

13563223_1120370544702762_142754864_n

 

Acum vreo săptămână, am citit Neverland de Radu Găvan. A fost exact cum mă așteptam. Adică am avut așteptări mari atât de la carte, deoarece era lăudată peste tot, cât și de la autor, deoarece mi-a plăcut cum a scris Exorcizat. Iar când ai așteptări atât de mari, de obicei, sunt nerealiste. Neverland este excepția, de data aceasta. Singura mea problemă este numărul mic de pagini, voiam mai mult. Ce să fac acum, mă mulțumesc cu ce am primit. Sper să scriu recenzia zilele următoare.

 

 

13649640_1141836879222795_61457423_n

Momentan citesc Regatul Luminilor, volumul 3 din Grisha. L-am început destul de greu, nu-mi mai aminteam o mare parte din acțiune și am fost nevoită să mă opresc și să arunc un ochi pe la sfârșitul volumului 2. Asta s-a întâmplat acum cinci zile. Următoarele două, n-am avut chef de nimic, nici de citit, nici de seriale. Ei bine, aseară m-am pus din nou pe citit și am ajuns undeva pe la pagina 170. Cred că abia acum am intrat destul în acțiune, încât să-mi revină cheful. Sper ca finalul acestei serii să nu mă dezamăgească. Primul volum mi-a plăcut la nebunie, al doilea m-a plictisit pe alocuri, iar al treilea vreau să mă lase cu gura căscată, exact ca un pește. :))

Am ambiția de a termina cartea azi. Doar să nu mă apuce, din nou, starea aia de plictiseală continuă.

Voi, dragilor, ce-ați mai citit?

In my mailbox #13

Cărți, cărți, cărți și, din nou, cărți! Ce poate fi mai frumos? Am mai strâns ceva achiziții noi, deoarece e vară și știam că o să am mai mult timp pentru citit. Să vedem…

 

Primele două cărți sunt de la noul sponsor al blogului, Târgul cărții. Mulțumesc! Mesagerul de Markus Zusak este deja citită și găsiți recenzia aici, iar Marile minciuni nevinovate de Liane Moriarty a ajuns abia ieri și sper să o citesc cât de curând.

Cazul Magheru de Mihail Drumeș mi-am cupărat-o de la Cărturești și am dat doar 10 lei pe ea. Probabil știți cât îl ador pe acest autor, mi-era într-un fel dor de cărțile lui. Cred că nu l-am mai citit de 2-3 ani. Vânătorii de zmeie de Knaled Hosseini este primită de la prietene, de ziua mea. Sunt destul de curioasă în privința ei.

13823600_1139652326107917_1944090940_n

Fangirl de Rainbow Rowell a fost ceva de moment. Îmi doream o carte în engleză și asta mi s-a părut destul de ușurică, încât să nu-mi dea bătăi de cap.

Am lăsat la urmă comanda de la elefant.

Mi-am luat Regatul luminilor de Leigh Bardugo, volumul 3 din Grisha, deoarece îmi doresc să termin această serie. Fata din tren de Paula Hawkins este deja citită și revin cu o recenzie.

Second Life de S.J.Watson am luat-o mai mult pentru a ajunge la o anumită sumă, dar am citit Înainte să adorm, de la aceeași autoare, și mi-a plăcut la nebunie. Despre Nedoriți de Kristina Ohlsson, am citit o dată pe un blog, nu mai știu ce blog, și m-a atras subiectul.

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery mi s-a părut genul de carte pe care trebuie să o ai în bibliotecă, iar Marea călătorie a lui Amy și Roger de Morgan Matson mi s-a părut potrivită pentru vară.

13814575_1139651799441303_908441810_n

Iar Crima din Orient Express de Agatha Christie a fost primită cadou. O am în altă ediție, deci, cel mai probabil, voi organiza cândva un concurs cu ea.

13819495_1139651749441308_1597700401_n

Voi ce ați mai primit/ cumpărat?

Recenzie – Instinct de Ioana Duda

30048304Descriere: Dau dependență. Și sunt dependentă de clientul meu. Sunt o prostituată. De lux. Prețul e mare. Și mi-l plătesc de fiecare dată. Pentru că am ales să mă vând mie. Sunt propria-mi curvă. Mă iubesc și mă vreau. Mă chem. Și intru în mine cu o forță tumultuoasă. Ea urlă, sfâșiată. Dar se predă, firavă. E în brațele mele, alintată, sărutată, mângâiată. Sunt în siguranță. Cu mine. În mine.

„Ce se află dincolo de măștile pe care ne-am obișnuit să le purtăm zi de zi prin lume, dincolo de coaja opacă – și uneori înșelătoare – care pare să ne protejeze o vreme de privirile oamenilor? Durere. Și iubire. Și moarte. Și tentative de suicid. Și supraviețuire. Și sex fără amor. Și amor cu mult sex. Și traume. Nevroze. Părinți. Și vină. Și iertare. Niciodată pentru mine. Și instincte. Multe instincte. Miros. Piele. Foame. Sete. Dor. Deziluzii. Visuri. Speranță. Tot sufletul meu. Mai presus de orice, frumusețe și curaj. Frumusețea de a fi exact așa cum ești, până la capăt, și curajul de a accepta și iubi asta. Așa e Ioana. Primiți-o cât mai aproape de inimă, în locul acela doar al vostru, unde nu există ipocrizie sau prejudecăți. O să vă mângâie. O să vă trezească. O să vă schimbe.”– (Cristina Nemerovschi)

Recenzie: Cum v-am mai spus, în primă fază, nu știam la ce să mă aștept. Când am citit prima dată descrierea, puteam să jur că este vorba de o poveste, cu personaje și toate cele. Mare mi-a fost mirarea, când am început să citesc și mi-am dat seama că în fața mea se află o colecție de proze scurte.

„Lăsând gluma la o parte, vă spun cu mâna pe inimă că iubirea nu doare. Nici nu-i complicată. Dacă e așa, e boală. Otravă. Ucide sufletul. Și atunci nu-i iubire. […] Iubirea te înalță. Te face mai frumos decât te știai. Te luminează. Iubirea-i liniștită. Când o simți, nu ai nevoie să fii un erou, să te zbați, să te frămânți, să te întrebi, să te îndoiești.”

Am mai întâlnit acest lucru la Diana cu vanilie. Însă, atunci, am avut parte de o lectură ușoară, pe alocuri amuzantă și drăguță, pe când acum, Instinct mi s-a părut ceva mult mai dur. Autoarea având un stil destul de direct, nu te ia cu ocolișuri și îți vorbește despre viață așa cum e ea, cu bune și cu rele. Îți dezvăluie o mulțime de adevăruri. Adevăruri și lucruri pe care le știi în adâncul sufletului, dar niciodată n-ai avut curajul să ți le spui cu voce tare, deoarece preferi să rămâi în globul tău de sticlă perfect. Ei bine, Ioana Duda are curajul necesar, pentru a face asta.

large25

„Când m-am făcut mare, am aflat că nu-i binecuvântare mai mare pe lumea asta decât să fii mic.”

Pe tot parcursul lecturii, am avut impresia că ea se eliberează prin scris. Știți, cum sunt cei care atunci când sunt nervoși și nu mai pot ține în ei, dau cu pumnul în ceva. Așa e Ioana, doar că ea nu dă cu pumnul, ci scrie. Se revoltă prin scris, își arată nemulțumirile, dezvăluie unele dureri și face lucrurile astea cu o sinceritate pe care n-ai cum să nu o apreciezi.

„Pisi, trăim într-o țară în care, dacă ai prea mulți bani, ar trebui să îți fie rușine, nu să îi arunci în stânga și în dreapta, cu ștoarfe și prietenari. Mai ales, pisi, că știm noi prea bine. Banii ăia nu i-ai făcut muncind. Nici măcar tac-tu nu i-a făcut așa. Ci furând, pisi. Așa că, hai, ia viteză.”

Ioana Duda abordează diverse subiecte și mi se pare imposibil să nu rezonezi cu ea măcar în privința unuia. Citind lucruri despre familie, prietenie, societatea în care trăim, dragoste, relații eșuate sau reușite, dezamăgiri și multe alte teme, vei trece printr-o mulțime de  stări, unele cuvinte lovindu-te ușor în suflet, cum mi s-a întâmplat mie. Vă spuneam acum câteva zile că această carte mi-a adus lacrimi în ochi. Lacrimi de nervi. Nu mă pot numi o persoană sensibilă. Nu plâng la filme sau la cărți precum „Sub aceeași stea”. Cu toate acestea, Instinct e una dintre puținele cărți care m-a făcut să-mi las ochii să lăcrimeze, nu printr-o poveste trista, ci prin realismul ei aspru.

„Iubirea nu ține cont de cantități.”

Consider că această carte te învață, printr-un stil personalizat, să accepți cine ești, să nu încerci să te schimbi sau să te cenzurezi. „Asta sunt eu. Mă accepți pe mine și ce scriu. Bine. Nu vrei? Iarăși bine.” mi se pare a fi exact ceea ce transmite autoarea.

Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru această carte!

Recenzie – Mesagerul de Markus Zusak

25647971

Descriere: Faceti cunostinta cu Ed Kennedy – sofer de taxi, jucator prost de carti si nepriceput la sex. Locuieste intr-o cocioaba, imparte cafeaua cu cainele sau, Portarul, si e ingrozitor de indragostit de Audrey. Viata lui este marcata de o rutina pasnica si de incompetent – asta pana cand nimereste din greseala in plin jaf bancar. Atunci apare si sansa lui. Atunci Ed devine mesagerul. Alege sa se implice, isi face traseul prin oras, ajutand sau ranind (cand e cazul) pana cand mai ramane o singura intrebare. Cine se afla in spatele misiunii lui Ed?

 

Recenzie: Aveam foarte mari așteptări de la această carte, deoarece Hoțul de cărți este una dintre cărțile mele preferate. Felul autorului de a scrie a fost principalul motiv pentru care a ajuns atât de sus în topul meu. Pot spune că eram curioasă și datorită subiectului, însă mă așteptam ca protagoniștii să fie ceva mai în vârstă, nu niște adolescenți de 19 ani. A fost un mic șoc, dar să zicem că am trecut destul de repede peste.

„Alergăm și nu vreau să ne oprim niciodată.Vreau să evit orice moment stânjenitor, când realismul realității își înfige tridentul în carnea noastră, lăsându-ne acolo, împreună. Vreau să rămân aici, în această clipă, și să nu mai cutreier alte spații, unde nu știm ce să spunem ori ce să facem.

Deocamdată, să alergăm. Alergăm prin râsul nopții.”

Mă bucur că n-am avut parte de o dezamăgire de proporții mari, ceea ce era foarte posibil, având în vedere că pretențiile pe care le aveam de la carte erau foarte mari. Cu toate acestea, sunt o mulțime de lucruri care mi-au plăcut.

Să începem cu structura. Mi se pare destul de interesant faptul că cele 5 părți ale cărții sunt împărțite în 4 ași și un Joker, exact ca la cărțile de joc. Și fiecare parte, din primele patru, are capitolele numerotate tot în aceste fel: 2 de treflă, 3 de treflă, 4… și tot așa. Mi s-a părut destul de original acest model urmat de carte.

large22

Prietenia dintre cei patru (Ed, Ritchie, Marv și Audrey) mi s-a părut ciudată pe tot parcursul cărții. Adică, la început mi se păreau destul de uniți, dar, pe parcurs, mi-am dat seama că nu e deloc așa. Fiecare suferea dintr-un anume motiv, dar niciunul nu împărtășea asta cu ceilalți. Mi-am dat seama de asta încă de când am văzut cât suferea Ed, din cauza mesajelor, iar ceilalți parcă nici nu erau prin zonă. Pe de altă parte, toți mi s-au părut foarte reali și construiți în așa fel încât să fie plini atât de calități, cât și de defecte. Nu sunt nici pe departe personajele perfecte.

„Cu certitudine, Audrey m-ar putea iubi măcar pentru o clipă, dar știu. Fără îndoială, știu că nu se va întâmpla nimic.”

Subiectul a fost, de asemenea, plin de evenimente. Ed trebuia să descopere pe cine trebuie să ajute, cu ce și prin ce mod poate transmite mesajul. Cele 12+1 mesaje au fost atât de bine construite și fiecare, în parte, a adus ceva special cărții. N-am cum să afirm că a fost unul care nu mi-a plăcut sau nu i-am văzut rostul.

Am pus acel 12+1 în mod intenționat, deoarece ultimul mesaj este pentru noi, pentru cititori. Nu vreau să dau mai multe detalii, pentru a nu strica plăcerea lecturii, dar pot să garantez că Markus Zusak știe să-și pună amprenta prin cărțile sale și poate ajunge destul de ușor atât în sufletul, cât și în mintea cititorului. Rezolvarea misterului, din spatele cărților de joc, mi s-a părut puțin trasă de păr și nemulțumitoare, dar ultimele pagini m-au făcut să trec totul cu vederea.

Nu pot zice că Mesagerul a întrecut Hoțul de cărți, nici nu cred că mă așteptam la așa ceva, dar, dacă aș judeca-o separat, chiar este o carte bună.

Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Citesc literatură română

De câteva zile, tot circulă pe facebook un fel de leapșa:

Enumerați 5 titluri de cărți românești pe care le-ați citit sau recitit de curând și v-au plăcut foarte tare. Păstrați postările publice, cu hashtag-ul ‪#‎citescliteraturaromana‬ și noi vă publicăm preferințele într-un material pe site. Postați la voi pe wall lista de cărți și dați leapșa mai departe la 5 persoane.

large (24)

Prin această leapșa, se propune promovarea autorilor români, atât cei contemporani, cât și cei clasici. Am hotărât să scriu un articol, deoarece nu mă prea împac cu postările pe facebook și prefer să scriu aici. Plus că aveam o idee asemănătoare în minte, pentru 1 Decembrie, dar mă gândeam la un top 5 cei mai citiți autori sau cei care mi-au plăcut cel mai mult. Eh… mai vedem până atunci. Topul e în ordinea în care am citit cărțile, începând cu cea mai recentă.

  1. Instinct de Ioana Duda – Nu știam la ce să mă aștept de la acestă carte. Abia o începuse și am ajuns la un pasaj care m-a făcut să lăcrimez. Nu la genul să plâng în hohote, niciodată n-am fost genul de fată care plânge la filme sau cărți. Însă în acestă carte sunt unele secvențe care prezintă o realitate dură. De aceea, cred că au fost mai mult lacrimi de nervi… Când voi scrie recenzia, probabil veți afla mai multe detalii despre ea.
  2. Quasar de Ana Mănescu – Mi-a plăcut felul în care scrie Ana, dar din păcate uneori n-am prea rezonat cu ceea ce citeam. Vina mea, în niciun caz a cărții. Mi se pare o carte pentru visători și trebuie să ai o anumită stare pentru a o citi. Recenzia aici.
  3. Cum să uiți o femeie de Dan Lungu – Dan Lungu presimt că va intra foarte ușor în lista mea de autori preferați. Cartea a fost destul de relaxantă, dar nu într-atât încât să plictisească. Chiar îmi doresc să pun mâna și pe alte cărți scrise de el. Recenzia aici.
  4. Scârba sfântului cu sfoară roșie de Flavius Ardelean – O carte diferită față de orice am citit eu până acum. Deși mulți probabil nu vor rezona cu stilul autorului, mie mi-a plăcut ce am găsit între paginile acestei cărți. Este clar ceva diferit. Recenzia aici.
  5. Ultimul avanpost de Lavinia Călina – Acesta cred că a fost cea mai mare ispită pentru mine. Am vrut să citesc această carte de un car de ani, dar cum făcea parte dintr-o serie, care nu era publicată în totalitate, am vrut să mă abțin. Dar nu s-a mai putut, prea vorbea toată lumea despre ea. Mi-a plăcut și abia aștept să citesc și alte cărți ale Laviniei. Recenzia aici.

Acestea sunt cele mai recente cărți citite de mine. Desigur că literatura nostră are mulți alți autori foarte buni, câțiva pe care i-am citit, mult mai mulți pe care n-am apucat încă să-i răsfoiesc …

Mulțumesc Dumitrita pentru tag! Eu vă provoc pe toți să-l faceți fie aici, fie pe facebook, fie pe blog. O zi bună!