1 iunie – Cărțile copilăriei

large (6).jpgInițial, am vrut să termin articolul cu wrap-up-ul lunii și să-l postez, dar mi-am zis că-l mai pot amâna o zi și să scriu ceva special pentru ziua de azi. Nu am încercat să fac recomandări, este doar un articol despre cărțile copilăriei mele.

Ciudat este că, deși mama mi-a citit o groază de povești când eram mică, nu-mi mai aduc aminte de o mare parte din ele. Ori nu eram atentă, ori am memorie scurtă, nu știu ce să zic. Dar un lucru sigur este că-i adoram pe Frații Grimm. Și sincer acum, cum să nu-i placi? Au scris unele dintre cele mai bune povești, care au bucurat atât de mulți copii și țin să cred că sunt extrem de puțini cei care n-au citit nici măcar o poveste de la ei. Cenușăreasa, Albă-ca-Zăpada, Scufița Roșie, Frumoasa din pădurea adormită sau preferata mea, Hansel și Gretel, normal că vă sună cunoscut. Am și acum cărțile cu povești în bibliotecă, citite  și recitite, cu foi ușor îngălbenite și cu un miros de vechi, pe care am impresia că l-au avut dintotdeauna.

Am trecut de povești și povestioare, am ajuns la Dumbrava minunată a lui Sadoveanu, prima mea carte „pe bune” sau cel puțin așa cred. Cert este că m-a impresionat destul de mult încât să aduc vorba de ea aici. Știu câte sentimente a scos la iveală cărticica asta din mine, mai ales la acele scene în care Lizuca se refugia în cușca lui Patrocle și plângea, cum a plecat ea prin pădure și a dormit pe mușchi, într-o salcie, dacă nu mă înșel și nu-mi joacă memoria feste. Știu că eram foarte implicată emoțional în toată aventura fetiței.

large (8)După aceea, am descoperit operele lui Caragiale. Nu știu dacă le înțelegeam în totalitate, dar mă amuzau teribil. Am dat de Heidi, de Singur pe lume și, mai târziu, de La Medeleni. Le-am devorat, voiam mai mult, dar nu știam ce și unde să caut. Într-a 7-a, pe la sfârșit, profa de română a venit cu anumite cărți de la Adevărul, am luat Lorelei și Scrisoare de dragoste, dar tot nu eram constantă în citit. În vara ce a urmat am citit Jurnalele Vampirilor și Cercul secret, acest lucru s-a datorat în mare parte serialelor.

Iarna de la sfârșitul lui 2012, începutul lui 2013, cred că a produs acel „click” și lucrurile s-au așezat perfect, am descoperit bloguri de cărți, am citit recenzii și am văzut recomandări, am început să dau din ce în ce mai des comenzi online cu diferite cărți. Și toate aceste lucruri s-au adunat, iar în octombrie 2013 am deschis blogul. De aici, probabil, știți povestea.

Ideea e că n-am fost o mare cititoare în copilărie și poate acum regret faptul ,că am ratat anumite cărți, care probabil își aveau farmecul atunci, dar niciodată nu e prea târziu. Închei prin a vă ura un „La mulți ani!” pentru că toți mai avem momentele noastre, în care suntem niște copii autentici și vă invit să povestiți despre cărțile care v-au marcat pe voi în copilărie. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s