Recenzie – Flori pentru Algernon de Daniel Keyes

13220010_1091080764298407_287490424_nDescriere: Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotriva fantastice si terifiante: ce-ar fi daca am avea puterea de a ne spori artificial inteligenta, daca intr-o buna zi ar fi la indemana noastra sa corectam nu doar o imperfectiune fizica, ci insusi creierul uman. Supusi impreuna experimentului, soarecele Algernon si omul Charlie vor trai, fiecare in felul sau, exceptionalul situatiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenta, suportand consecintele nebanuite ale noii stari de fapt. O carte provocatoare si emotionanta, care pledeaza pentru suprematia sufletului in fata mintii, oricat de remarcabila ar fi aceasta din urma.

Recenzie: Subiectul acestei cărți m-a intrigat încă de la început, complexitatea minții umane fiind adusă în prim plan. Încă de mică, am auzit o mulțime de oameni venind cu întrebarea: „Cum ai vrea să fii? Prost și fericit sau deștept și trist?”, iar eu rumegând ideea, voiam să găsesc ceva de mijloc. Îmi ziceam că un om destul de deștept își poate găsi fericirea, deci, n-are cum să fie trist. Cu timpul am crescut, am primit o groază de exemple de genii a căror inteligență îi întrista mai mult decât orice și mi-am dat seama că acea cale de mijloc este posibilă doar pentru cei ce chiar sunt la mijloc, cei ce nu se pot intitula nici proști, nici deștepți, dar, de asemena, nu vor ajunge să fie nu sunt nici triști, nici fericiți întrutotul.

„Oricine se poate simți inteligent alături de un tâmpit!”

flowers_for_algernon_by_sakakithetomiyoto-d4m2iukCharlie Gordon străbate toate aceste stadii. El este un bărbat de 32 de ani, care suferă de retard mintal și tot ce-și dorește este „normalitatea”. De aceea, participă la un experiment, în cadrul căruia începe să scrie anumite rapoarte de progres, din care este formată întreaga carte. În cadrul aceluiași experiment, el face cunoștință cu Algernon, un șoricel alb, al cărui IQ este peste medie. Din punctul meu de vedere, este cel mai interesant personaj dintre toate cărțile citite de mine, este genul acela despre care chiar aș vrea să scriu un eseu de 4 pagini la partea a III-a la BAC și să citesc ce au de spus criticii la adresa lui, deoarece, personal, găsesc extrem de interesant atât progresul, cât și regresul acestuia.

„Mi-e frică. Nu de viață, sau de moarte, sau de neant, ci de a o irosi ca și cum n-aș fi fost.”

Pe parcursul înaintării în lectură, vedem transformarea pe care o suferă Charlie, nu doar din ceea ce ni se spune, ci și din felul în care el  scrie. Dacă la început propozițiile n-au sens, cuvintele sunt scrise greșit și nu există semne ortografice sau de punctuație, ei bine, pe parcurs, acest lucru se schimbă, iar de la un raport la altul vedem câte o mică schimbare în felul în care Charlie se exprimă, ajungând la un moment dat să fie rugat să folosească doar cuvinte simple, pe care toți oamenii le înțeleg. Deci, înțelegeți ce transformare are loc în mintea lui Charlie.

flowers_for_algernon_by_baleineau-d7bt7hx

Avem parte de un singur personaj principal, care poate fi divizat în alte două: Charlie, cel care suferă de retard mintal, și Charlie geniul. Primul Charlie duce o viață simplă, lucrând într-o brutărie, simțindu-se bine acolo, protejat, între prieteni, departe de orice fel de probleme. El este mulțumit cu viața sa și există doar o minusculă parte în el care vrea o schimbare, însă destul de evidentă în comparație cu ceilalți din aceiași categorie. După experiment, apare cel de-al doilea Charlie, care se presupune că este o variantă îmbunătățită a celui vechi și de ce nu, mai performantă? Ei bine, nu. Progresul mintal îl face să privească totul sub un alt unghi. Își aduce aminte de anumite episoade din copilărie, de cum era tratat atât de familie, cât și de ceilalți, realizează că odată cu înaintarea în vârstă lucrurile nu s-au schimbat prea mult, iar așa numiții prieteni îl luau drept prost. Această explozie de sentimente îl derutează pe Charlie care, deși are un IQ peste medie, din punct de vedere emoțional, este precum un adolescent dezorientat. Un suflet de copil, cu un creier de adult, care descoperă cât de fericit era atunci când nu vedea răutatea din oameni, invidia, dorința lor de a fi superiori și de a avea controlul deplin.

„Nu știu ce este mai rău: să nu știi cine ești și să fii fericit sau să devii ce ți-ai dorit mereu și să te simți singur.”

Cartea ne învață că inteligența emoțională e pe departe ma importantă decât cea propriu-zisă. Degeaba avem un bagaj de cunoștințe peste medie, dacă aceste ne aduce doar nefericire și ne îndepărtează de oamenii care țin cu adevărat la noi. Recomand cartea, deoarece reprezintă o lecție de viață și ne îndrumă spre a ne alege prioritățile cu o mai mare atenție.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Recenzie – Flori pentru Algernon de Daniel Keyes&8221;

  1. Pingback: Jessie's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s