Recenzie – Flori pentru Algernon de Daniel Keyes

13220010_1091080764298407_287490424_nDescriere: Flori pentru Algernon este romanul unei ipoteze deopotriva fantastice si terifiante: ce-ar fi daca am avea puterea de a ne spori artificial inteligenta, daca intr-o buna zi ar fi la indemana noastra sa corectam nu doar o imperfectiune fizica, ci insusi creierul uman. Supusi impreuna experimentului, soarecele Algernon si omul Charlie vor trai, fiecare in felul sau, exceptionalul situatiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenta, suportand consecintele nebanuite ale noii stari de fapt. O carte provocatoare si emotionanta, care pledeaza pentru suprematia sufletului in fata mintii, oricat de remarcabila ar fi aceasta din urma.

Recenzie: Subiectul acestei cărți m-a intrigat încă de la început, complexitatea minții umane fiind adusă în prim plan. Încă de mică, am auzit o mulțime de oameni venind cu întrebarea: „Cum ai vrea să fii? Prost și fericit sau deștept și trist?”, iar eu rumegând ideea, voiam să găsesc ceva de mijloc. Îmi ziceam că un om destul de deștept își poate găsi fericirea, deci, n-are cum să fie trist. Cu timpul am crescut, am primit o groază de exemple de genii a căror inteligență îi întrista mai mult decât orice și mi-am dat seama că acea cale de mijloc este posibilă doar pentru cei ce chiar sunt la mijloc, cei ce nu se pot intitula nici proști, nici deștepți, dar, de asemena, nu vor ajunge să fie nu sunt nici triști, nici fericiți întrutotul.

„Oricine se poate simți inteligent alături de un tâmpit!”

flowers_for_algernon_by_sakakithetomiyoto-d4m2iukCharlie Gordon străbate toate aceste stadii. El este un bărbat de 32 de ani, care suferă de retard mintal și tot ce-și dorește este „normalitatea”. De aceea, participă la un experiment, în cadrul căruia începe să scrie anumite rapoarte de progres, din care este formată întreaga carte. În cadrul aceluiași experiment, el face cunoștință cu Algernon, un șoricel alb, al cărui IQ este peste medie. Din punctul meu de vedere, este cel mai interesant personaj dintre toate cărțile citite de mine, este genul acela despre care chiar aș vrea să scriu un eseu de 4 pagini la partea a III-a la BAC și să citesc ce au de spus criticii la adresa lui, deoarece, personal, găsesc extrem de interesant atât progresul, cât și regresul acestuia.

„Mi-e frică. Nu de viață, sau de moarte, sau de neant, ci de a o irosi ca și cum n-aș fi fost.”

Pe parcursul înaintării în lectură, vedem transformarea pe care o suferă Charlie, nu doar din ceea ce ni se spune, ci și din felul în care el  scrie. Dacă la început propozițiile n-au sens, cuvintele sunt scrise greșit și nu există semne ortografice sau de punctuație, ei bine, pe parcurs, acest lucru se schimbă, iar de la un raport la altul vedem câte o mică schimbare în felul în care Charlie se exprimă, ajungând la un moment dat să fie rugat să folosească doar cuvinte simple, pe care toți oamenii le înțeleg. Deci, înțelegeți ce transformare are loc în mintea lui Charlie.

flowers_for_algernon_by_baleineau-d7bt7hx

Avem parte de un singur personaj principal, care poate fi divizat în alte două: Charlie, cel care suferă de retard mintal, și Charlie geniul. Primul Charlie duce o viață simplă, lucrând într-o brutărie, simțindu-se bine acolo, protejat, între prieteni, departe de orice fel de probleme. El este mulțumit cu viața sa și există doar o minusculă parte în el care vrea o schimbare, însă destul de evidentă în comparație cu ceilalți din aceiași categorie. După experiment, apare cel de-al doilea Charlie, care se presupune că este o variantă îmbunătățită a celui vechi și de ce nu, mai performantă? Ei bine, nu. Progresul mintal îl face să privească totul sub un alt unghi. Își aduce aminte de anumite episoade din copilărie, de cum era tratat atât de familie, cât și de ceilalți, realizează că odată cu înaintarea în vârstă lucrurile nu s-au schimbat prea mult, iar așa numiții prieteni îl luau drept prost. Această explozie de sentimente îl derutează pe Charlie care, deși are un IQ peste medie, din punct de vedere emoțional, este precum un adolescent dezorientat. Un suflet de copil, cu un creier de adult, care descoperă cât de fericit era atunci când nu vedea răutatea din oameni, invidia, dorința lor de a fi superiori și de a avea controlul deplin.

„Nu știu ce este mai rău: să nu știi cine ești și să fii fericit sau să devii ce ți-ai dorit mereu și să te simți singur.”

Cartea ne învață că inteligența emoțională e pe departe ma importantă decât cea propriu-zisă. Degeaba avem un bagaj de cunoștințe peste medie, dacă aceste ne aduce doar nefericire și ne îndepărtează de oamenii care țin cu adevărat la noi. Recomand cartea, deoarece reprezintă o lecție de viață și ne îndrumă spre a ne alege prioritățile cu o mai mare atenție.

 

Anunțuri

Opposites book tag!

Hei, hei! Pff… cât de repede a trecut și weekendul acesta, zici că nici n-a fost. Oricum mai sunt doar câteva săptămâni de școală și, după, voi avea parte de libertate totală. Săptămâna trecută am primit un tag de la Lili ( Mulțumesc! >:D< ) și m-am gândit să nu las să treacă timpul și să uit de el, la cât sunt eu de împrăștiată. Să vedem ce avem aici…

1. Prima carte din colecția ta și cea pe care ai cumpărat-o cel mai recent!

Primele cărți pe care mi le-am cumpărat eu, din proprie inițiativă, au fost Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș și Lorelei de Ionel Teodoreanu. A venit profa de română din clasa a 7-a cu o listă de cărți de la Adevărul și mi-am zis: De ce nu?  Cel mai recent am primit o comandă, vedeți în ultimul In my mailbox aici.

finger-passes-along-book-spines-library-animated-gif

2. O carte ieftină și o carte scumpă!

Sunt o chitră. Și cred că e prima dată când o recunosc, negru pe alb. :)) Fie că e vorba de cărți, machiaj, haine sau orice alt lucru, dacă nu e ieftin sau la reducere, nu e de mine. Rar se întâmplă să fac excepții. Cea mai ieftină carte e Tess d’Urberville de Thomas Hardy, pe care am dat 1 leu, iar cea mai scumpă cred că e Șovăire, volumul 2 din Lupii din Mercy Falls, pe care l-am cumpărat pe la începutul carierei mele de obsedată de cărți. Nu cred că am dat vreodată mai mult de 30-35 de lei pe o carte.

3. O carte cu protagonist masculin și una cu protagonist feminin!

Exorcizat de Radu Găvan m-a surprins în mod plăcut. Cât despre protagonist feminin, am prea multe opțiuni, așa că aleg ceva din aceeași zonă, cu autori români: Ultimul avanpost de Lavinia Călina.

4. O carte pe care ai citit-o repede și o carte pe care ai citit-o greu!

Mic dejun la Tiffany de Truman Capote am citit-o într-o singură zi. Într-un fel, îmi pare rău că m-am grăbit și n-am savurat-o în totalitate. Cel mai mult mi-a luat Circul nopții, deoarece treceam printr-o perioadă confuză și, la un moment dat, chiar am abandonat-o.

5. O copertă frumoasă și o copertă urâtă!

Sunt surprinsă că încă ador coperta de la O zi din șapte de Lauren Oliver. Am citit-o acum mult timp, dar coperta aia îmi inspiră așa o liniște și o stare Zen. Am în bibliotecă volumul 2 sau 3 din seria Lux, publicată la Leda. Am câștigat cartea la un concurs, dar coperta mi se pare ciudată.

6. O carte națională și o carte internațională!

Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș, deoarece ador autorul acesta. Și internațională… Pădurea norvegiană de Haruki Murakami.

7. O carte subțire și o carte groasă!

Oscar și Tanti Roz este scurtă și se citește foarte repede, iar la polul opus, este Urzeala Tronurilor, un monstru destul de interesant.

large (5)

8. O carte ficțională și una non-ficțională!

Straniile și minunatele amărăciuni ale Avei Lavender de Leslye Walton m-a surprins destul de mult, chiar a ajuns în topul cărților mele și nu înțeleg de ce nu este mai populară la noi. Și non-ficțională, cred că De neînvins de Laura Hillenbrand se încadrează aici.

9. O carte foarte (mult prea) romantică și o carte de acțiune!

Cărțile de la editura Epica sunt destul de romantice, am citit primele 2 volume din seria scrisă de Stephanie Perkins, iar Divergent mi se pare o serie plină de acțiune.

10. O carte te-a făcut fericită și una care te-a făcut tristă!

Hoțul de cărți a fost singura carte la care am avut un sentiment de tristețe, la modul că îmi venea să plâng. Și fericită sunt mai mereu când vine vorba de cărți. 😀

Poate prelua oricine tagul. ^.^

Recenzie – Întreab-o pe Alice de Autor Anonim

25544346Descriere: Întreab-o pe Alice este povestea fascinantă și în același timp terifiantă a unei adolescente care se confruntă cu problemele obișnuite ale vârstei: își dorește să fie populară, să aibă un prieten, i se pare că ar trebui să țină o cură de slăbire etc. Dar viața i se schimbă radical în momentul în care începe să consume droguri.

Emoționant și sensibil, jurnalul ei este mărturia cutremurătoare a luptei cu dependența, care o pune în situații dintre cele mai periculoase. Tânăra va înfrunta viața pe stradă, violența, ospiciul, anturajul periculos ‒ totul, paradoxal, numai din dorința de a duce o viață normală.

„Această carte extraordinară pentru adolescenţi este o dovadă a realităţii înspăimântătoare şi a literaturii de calitate.“ – The New York Times

Recenzie: Am citit această carte acum ceva timp și am vrut să-i fac o recenzie cât mai repede, pentru a nu uita absolut totul despre ea. Sincer, nici nu știu de unde să încep, cred că de aceea am tot amânat recenzia.

Întreab-o pe Alice nu este doar o carte, este povestea unei adolescente, între acele două coperți este toată viața ei. Este jurnalul unei fete de 15 ani, jurnal în care ea scrie despre trăirile ei, gândurile, temerile și visurile sale. Pentru ea, acest jurnal a devenit un „cel mai bun prieten”, căruia îi poate destăinui absolut orice, fără să-i fie rușine sau frică de faptul că o va judeca.

lar2ge

Alice este o adolescentă ca oricare alta, sunt sigură că mulți se vor regăsi în probleme ei: părinți care nu o înțeleg, probleme cu integrarea sau obsesia de a găsi orice mic defect la ea. Ei bine, Alice are parte de toate aceste probleme și din plin. Ea speră că totul se va schimba atunci când familia ei se mută în alt oraș, dar, într-o vizită la bunici, ea merge la o petrecere și, accidental, face cunoștință cu drogurile. Viața ei se schimbă. Vrea să simtă mai mult, percepția ei despre distracție devine alta, iar totul prinde alt gust. De aici, i se trag tot felul de probleme, ajunge să distribuie droguri, este înșelată, fuge de acasă, întâmpină greutăți precum foamea, frigul, lipsa banilor și a unui loc stabil.

În primă fază, am vrut să citesc cartea deoarece mi se părea ceva destul de light, care să nu-mi încarce mintea, ceea ce am primit doar într-o oarecare măsură. Cum să nu-ți încarci mintea când în carte sunt atât de multe subiecte care pot fi dezbătute? Cum să rămâi impasibil când ești avertizat că „se bazează pe jurnalul real al unei consumatoare de droguri în vârstă de cincisprezece ani”? Dar sentimentele mele în legătură cu toată povestea sunt total contradictorii.

Dacă aș fi avut siguranța că „Întreab-o pe Alice” chiar se bazează pe jurnalul real al unei fete, i-am fi dat 5 stele din 5 și mi-aș fi zis: Este viața cuiva aici, cine sunt eu să i-o judec și să o disec, comentând că nu mi-a plăcut cine știe ce scenă sau decizie. Însă, aici este problema, cartea mi s-a părut mult prea mult, pentru a fi în totalitate adevărată. Sau sunt eu prea optimistă în privința adolescenților?

large (1)

N-am fost deloc pe aceeași lungime de udă cu personajul principal, ba îmi venea să-i dau o palmă, ba îmi veneam să o iau de mână și să-i spun că-i sunt alături. Prima dată mi-am pus semne de întrebare despre veridicitatea romanului la scenele cu părinții ei. Dacă fata i-ar fi descris ca pe niște monștrii, care țipă la ea, o bat sau îi fac viața un calvar, aș fi zis că ea are motive să-i urască și să fugă de ei, dar ideea e că ei erau niște părinți protectori și chiar mi s-au părut în regulă, nu văd de ce ai vrea să-i îndepărtezi în asemenea mod. Aici mi s-a cam dus de râpă încrederea în ce citesc și m-am pus pe căutat detalii despre carte, din păcate, după ce am punctat-o pe Goodreads.

Autoarea nu este chiar atât de Anonimă pe cât se crede, iar jurnalul nu este real. Doar unele întâmplări au fost luate din realitate. Mă simt pe de o parte mulțumită că această semi-ficțiune i-ar putea face pe unii să realizeze că dependența de droguri este o problemă reală, iar pe altă parte, mă simt frustrată pentru ca autoarea a vrut sa-mi păcălească cititorii, folosindu-se de subiecte controversate și de problemele adolescenților.

Nu pot să spun că o recomand din toată inima, poate dacă sunteți pasionați de subiect sau vreți să încercați și astfel de cărți, să aflați mai multe despre cum pot drogurile să schimbe un om, o să găsiți ceva interesant aici.

In my mailbox #11

Cred că ar trebui să fac acest gen de postare mai des, deoarece mereu ajung să fac 2 turnulețe din cărți și un articol kilometric plin cu poze. Ei bine, în ultimele săptămâni am dat 2 comenzi, am golit destul de bine portofelul. Sorry, I’m not sorry. Oricum mai aveam puține cărți necitite. Parcă-mi piere și cheful când văd că n-am de unde alege, așa că m-am aprovizionat destul de bine, dar deja am terminat câteva.

Prima este o carte de care am avut nevoie la scoală. Mă rog, și o să am în continuare. Bac-ul se apropie… Nu am ce să comentez. În general, cărțile obligatorii pentru școală nu m-au dat pe spate, dar nici nu le-am urât din tot sufletul meu. De exemplu, la Ultima noapte de dragoste, mi-a plăcut ideea centrală și personajul narator a fost destul de interesant pentru a-l analiza, însă, Întâia noapte de război m-a pierdut treptat, cu toate amănuntele ei, pe care oricum nu le-am reținut.

13236267_1091080814298402_1903900780_n

În continuare, sunt două cărți de la YoungArt, citite ambele. Miss Peregrine m-a bulversat, deoarece e total altceva decât ceea ce am așteptat. Aici este și greșeala mea, pentru că nu m-am interesat destul de mult în ceea ce o privește. Nu mi-a displăcut, doar că eu mă așteptam la piure și am primit cartofi prăjiți. Înțelegeți voi. :)) Pe de altă parte, Flori pentru Algernon a fost exact pe gustul meu. Mi-a plăcut să urmăresc evoluția/involuția personajului nostru, să urmăresc ce se întâmplă în creierul lui, dar și cu amalgamul de sentimente care-l încercau.

Scârba sfântului cu sfoară roșie a fost ceva de impuls, voiam o carte de la un autor roman, destul de ieftină încât să nu depășesc bugetul pe care mi-l propusesem la această comandă. De Flavius Ardelean știam de la Acluofobia, carte care a făcut ceva vâlvă printre cititori, chiar dacă a fost scrisă sub numele de A.R.Deleanu. Știam că se ocupă de zona macabrului și mi-am zis că nu strică ceva diferit în această perioadă. Între timp am și citit-o și da, chiar am avut parte de ceva „diferit”.

13236080_1091080657631751_1083216998_n

Eram curioasă de cea mai cunoscută carte a Agathei Christie, dorindu-mi de mult timp să o citesc. Am dat-o gata într-o zi jumătate și mi-a plăcut, dar, dacă e să fac un top, Crima din Orient Express rămâne pe primul loc. Despre Marele Gatsby, v-am vorbit deja AICI.

Acum, urmează cărțile necitite. Scandaloasa poveste a lui Frankie Landau-Banks este singura carte, din prima comandă, pe care n-am apucat să o citesc. Am citit Mincinoșii de E. Lockhart și aici aveți părerea mea despre ea. Isla am cumpărat-o pentru că era la reducere, am dat doar 16 lei pe ea și am zis să-mi completez această serie. ( Recenzie la primele 2 volume aici și aici)

Cărți din colecția Top 10+, colecție care-mi place foarte mult: titluri bune, autori cunoscuți, prețuri mici, iar formatul perfect pentru a le căra după tine peste tot. De Exuvii am auzit doar cuvinte de laudă, sper să fie cel puți la nivelul așteptărilor mele. Cât despre Dan Lungu, voiam să-l citesc de ceva timp, mereu îmi făcea cu ochiul „Sînt o babă comunista”, dar acum am adăugat în coș un alt titlu, chiar nu știu de ce, dar nu regret deloc.

Ultimele două cărți mi-au fost recomandate indirect, prin intermediul booktube-lui. De la Irina, am auzit de Julian Barnes și m-am uitat peste cărțile lui, iar Trois mi s-a părut a fi potrivită pentru starea mea de acum. Iar de Terry Pratchett am auzit de la Cristina și am devenit curioasă.

Acestea sunt cărțile pe care le-am cumpărat eu în ultima vreme. Voi ce noutăți aveți? Ce mai citiți?

De văzut #2: Captain America: Civil War (2016)

De când cu prietenul meu, cinefil înrăit, am ajuns să merg destul de des pe la cinema. Nu că m-aș plânge de acest lucru, ba din contră, anumite filme, care să zicem că „nu erau genul meu”, au ajuns să mă surprindă într-un mod plăcut. În această categorie intră și filmul Civil War.

Pe bune? Supereroi? Dacă-mi ziceai acum câțiva ani că o să mă uit la un film cu supereroi și o să-mi placă atât de mult, ți-aș fi zis că ești nebun. Însă, acum, după ce am fost la premieră la Deadpool  și la Batman vs. Superman, iar zilele trecute la Civil War, ei bine, preferințele mele, la categoria filme, și-au mărit aria .

civil-war-international-poster

Prăpădul stârnit de Ultron pe Terra face guvernele lumii să se întrebe dacă există vreo șansă să îi țină în frâu pe supereroi. O lege mondială îi obligă pe aceștia să se deconspire autorităților. Dacă Tony Stark susține legea, Căpitanul America crede că aceasta limitează libertățile individuale. Alți supereroi se aliază pozițiilor celor doi Răzbunători, iar curând se va ajunge la un război civil al supereroilor. Cine va învinge și cu ce preț?

Nu sunt eu aia pretențioasă când vine vorba de filme. De obicei, atunci când mă duc la cinema, îmi place să mă las surprinsă, la fel cum procedez în cazul cărților, de altfel. Nu caut păreri sau recenzii, iar, în cel mai bun caz, mă uit la trailer pe youtube să-mi fac o mică idee despre ce e vorba.

Civil War nu doar mi-a plăcut, ci m-a făcut să vreau să urmăresc și celelalte filme din această producție. Ca să înțelegeți ceea ce vreau să zic: a doua zi, după ce l-am văzut, căutam pe net lista cu restul filmelor și mă rugam să vină cât mai repede vacanța aia, să pot să mă uit la ele, fără să mă simt vinovată, că nu învăț pentru o teză sau mai știu eu ce.

2015-11-25_05_10_37.0

Cred că motivul principal pentru care am vrut să merg la acest film a fost același ca la Batman vs. Superman. De ce se luptă eroii între ei? Aveam concepția asta, încă din copilărie, eroii sunt buni, ei vor să învingă răul, deci, de ce s-ar lupta personajele pozitive între ele? Cu toate că prin sală erau mai mulți fani ai acestor producții Marvel, care știau cam tot ce trebuia de știut despre supereroi, și doar câțiva ca mine, veniți din curiozitate/plictiseală, țin să cred că povestea m-a captivat la fel de mult.

tumblr_nyczh8GIKN1r3e92ro2_500

Când am zis că filmul m-a surprins, m-am referit la faptul că eram pregătită și să întâlnesc povestea clișeică: eroii își rezolvă problemele, apare personajul malefic, eroii restabilesc binele și devin mai eroi decât erau înainte? Okay, ați prins voi ideea. Mi-a plăcut că s-a pus accentul pe victime. Adică mai mereu în filme vezi cum cei buni luptă cu cei răi, trag cu gloanțe în public, sparg geamuri, dărâmă clădiri, este aruncat explozibil, dar rar se întâmplă să-i tragă cineva la răspundere pe eroi pentru victimele colaterale. Acest lucru se întâmplă în Civil War și, de aici, se desprinde idee centrală în jurul căreia este construită povestea. Am mai apreciat că filmul conține și scene amuzante, nu foarte multe, să nu deranjeze, dar au fost un fel de „gură de aer” de la toată seriozitatea și tensiunea aia. Au fost momente în care absolut toată sala râdea.

De asemenea, acest film m-a făcut să vreau să urmăresc povestea de la început, doar prin faptul că erau prezente anumite referiri, pe care nu le prindeam . În plus, știu povestea a doar câtorva personaje din film, și alea ori din desene, ori din filme urmărite pe sărite.

giphy

Ei bine, mie mi s-a părut un film mai mult decât bun. Nu de 10, dar 8-9 tot a luat de la mine. 10 dau doar la filmele speciale. Cât despre voi, ați văzut vrun film din această producție? Dacă da, cum vi s-a părut?

 

Recenzie – Ultimul avanpost de Lavina Călina

20877804Descriere: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.

Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Recenzie: Am așteptat eu ce-am așteptat, dar până la urmă nu m-am mai putut abține și mi-am cumpărat Ultimul avanpost. Nu aveam nici cel mai mic dubiu în privința acestei cărți, știam că-mi va plăcea, însă, problema era în altă parte. Prima dată când mi-a atras atenția era singurul volum apărut și mi-am zis că mai bine aștept să apară toată seria și după mă apuc de ea. De ce să stau eu mereu cu sufletul la gură până aflu continuarea? Ideea era destul de bună, dar cartea a devenit din ce în ce mai populară, a apărut și volumul 2, iar curiozitatea a învins rațiunea, iar eu m-am trezit cumpărând-o. Normal că nu mi-a luat mult să mă apuc de ea și nici să o termin.

Ideea de Românie distopică m-a încântat cel mai mult. Mi-au plăcut seriile Divergent și Jocurile Foamei, iar Ultimul avanpost nu mi se părea departe de ele. Acțiunea este alertă, nici nu realizezi când zboară pagină după pagină, iar singura parte proastă e atunci când ajungi la sfârșit, dar tu vrei mai mult. În această privință, curiozitatea mea ar fi trebuit să stea potolită. Este genul acela de carte care nu vrei să se termine, mai ales că, de cele mai multe ori, sfârșiturile cărților dintr-o serie sunt făcute în așa fel încât să te intrige, pentru a te face să vrei să citești și următoarele volume.

Lumea creată de Lavinia pare atât de reală, personajele fiind bine conturate, iar acțiunea formată din cadre bine descrise, chiar te face să te simți de parcă ai alerga și tu pe lângă Diane. Că tot veni vorba de personajul nostru principal, la început mi-a fost oarecum antipatică. Nu la modul că o uram, doar că mi se părea imatură și nu era chiar ceea ce așteptam de la eroina unei distopii. Însă, pe parcurs, lucrurile s-au schimbat. Sau, mai bine zis, Diane s-a schimbat. Nu dau spoilere, vreau să vă las să vă bucurați de lectură. Cu Alex, prințul care n-are chiar comportament de prinț, lucrurile s-au întâmplat fix invers. La început eram îngăduitoare, mi se părea doar prostuț, dar cu cât înaintam în  lectură, cu atât mai aflat câte ceva care să mă facă să-l urăsc mai mult. Nu știu de ce, dar îmi dă impresia de personaj masculin rău și insensibil, care ascunde o urmă de bunătate în el. O fi greșit să cred că până la sfârșit se îndreaptă? Dan este singurul care nu mi-a schimbat părerea, adică mereu mi s-a părut băiatul bun din toată această poveste.

Sunt curioasă de felul în care vor evolua lucrurile și ce se va întâmpla cu personajele. Închei prin a vă recomanda cartea. Adunând idei de peste tot și îmbinându-le în felul ei, Lavinia reușește să te țină în suspans și să te facă să-ți pui întrebări. Cât de departe vor merge lucrurile? Sau cu ce te mai pot surprinde cărțile ei pe viitor?

„Dacă te-a atras trilogia Jocurile foamei, trebuie să citeşti Ultimul avanpost. Vei fi fascinat!” (Radical Art)
.
„O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică. O alegere perfectă pentru serile târzii.” (Anna Vary)

Wrap Up: Aprilie

Cum am deschis azi laptopul, am fost invadată de peste tot, pe lângă urările de Paște, de wrap-up -uri: youtube, mail, wordpress, chiar și facebook, peste tot se găseau. În primă fază, mă gândisem să scriu un mic post în care să vă urez „Paște Fericit!” și toate cele, dar mi-am dat seama cât de mult îmi plac aceste articole, în care cititorii spun ce au citit în luna respectivă și cât de mult le-a plăcut. În plus, astfel pot vorbi și despre cărțile pe care le-am citit, dar n-am apucat sau n-am vrut să le fac recenzie. Deci, inaugurăm o nouă rubrică! :))

large3116314

În luna Aprilie, am apucat să citesc doar 3 cărți. Este destul de bine, dar nu mulțumitor. În ceea ce privește calitatea, toate au primit 5 stele de la mine. Ori am început să citesc doar cărți bune, ori pretențiile mele nu mai sunt destul de mari. Eu tind să cred că este prima variantă.

  1. Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald: Am văzut filmul chiar în vara în care apăruse. Știți voi, cel cu Leonardo DiCaprio, de unde și faimoasa imagine cu el întinzând un pahar cu șampanie. Filmul mi s-a părut destul de bun, iar mai târziu am aflat că există și o carte.După ce am terminat și cartea, am vrut să privesc lucrurile obiectiv, făcând abstracție de faptul că în acea perioadă nu puteam să mă concentrez destul de mult pe un lucru, așa că m-am întins cu această scurtă cărticică destul de mult. Recenzia AICI.
  2. Flori pentru Algernon de Daniel Keyes: Multă lume lăuda această carte, iar subiectul m-a intrigat. A fost interesant să urmăresc atât evoluția, cât și involuția personajului principal, gândurile sale, frământările, ceea ce simțea în legătură cu experimentul. Te face să treci prin diferite stări, de la milă și compasiune, la admirație sau regret. Sper să reușesc să detaliez totul într-o recenzie.
  3. Urzeala tronurilor de G.R.R. Martin: Să fim serioși, cine n-a auzit de faimoasa serie a lui George Martin? Măcar din posterele pentru serial. :)) M-a sfătuit atât de multă lume să mă apuc de el, dar eu nu și nu, vreau să citesc cărțile. Nu știu dacă e o decizie bună sau mai puțin bună, să citesc aproape 900 de pagini, în loc să mă uit la 10 episoade, dar mi-a plăcut cartea. Deși poate deveni puțin obositoare (sau a fost vina mea?) pe alocuri, povestea te prinde, acea lume te fascinează, iar personajele, numeroase ce-i drept, te fac să vrei să le urmărești până la capăt.

Acestea au fost cărțile, sper ca luna viitoare să revin cu mai multe. Voi ce ați citit?

P.s. : Sărbători fericite tuturor! ^.^