Recenzie – Camera de Emma Donoghue

camera_1_fullsizeDescriere: O poveste despre dragostea materna si captivitate. Un roman nominalizat la Man Booker Prize, clasat de The New York Times in topul celor mai bune carti ale anului 2010.

Pentru Jack, un baietel in varsta de cinci ani, Camera inseamna lumea. Acolo s-a nascut si a crescut; impreuna cu mama lui, acolo se joaca, citeste si invata lucruri despre viata. Noaptea, mama il inchide cu grija in dulap, unde trebuie sa doarma cand vine Batranul Nick in vizita. Pentru Jack, Camera inseamna acasa, dar pentru mama lui e inchisoarea in care Batranul Nick a tinut-o captiva timp de sapte ani.

Prin determinare, ingeniozitate si o dragoste uriasa, mama a creat o viata pentru Jack. Dar stie ca nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea insasi. Asa ca pune la cale un plan de evadare, crezand in curajul fiului ei si in noroc. Insa nu intelege cat de putin pregatita este in realitate pentru ca planul sa reuseasca.

Narata in intregime in limbajul plastic si savuros al lui Jack, baietelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj si despre legatura profunda dintre parinte si copil.

Recenzie: Cu greu, am reușit și eu să termin două cărți în luna ianuarie, zic cu greu pentru ca în ultimul timp sunt cam dezamăgită de felul în care mă lungesc cu ele. Știu că nu contează cantitatea, dar atunci când vrei să citești sute de alte cărți, parcă timpul te presează.

Revenind la Camera, mă gândeam că e genul de carte pe care o voi citi dintr-o răsuflare. Nu știam mare lucru despre ea, nici n-am vrut să știu. Se presupune că e un thriller, nu? Cum se poate să dea greș? Ce-i drept în prima jumătate din ea am fost destul de intrigată de tot, de poveste, de acțiune, de personaje, de felul realist al cărții, dar, în timpul celei de-a doua jumătăți, lucrurile s-au mai liniștit, s-au liniștit prea mult pentru gusturile mele. Voiam un BOOM, nu l-am primit. În schimb a fost un boom mai mititel, asta e. M-am împăcat cu ideea.

“Everybody’s damaged by something.”

Avem două personaje principale: mama și fiul. Ea a fost răpită în timpul facultății și ținută ostatică. Salvarea sa a fost nașterea copilului, împreuna reușind să construiască propriul lor univers. Povestea este narată din perspectiva copilului, în vârstă de 5 ani și de asta am admirat stilul autoarei. A scris totul într-un mare fel. Jack, deși dă dovadă de o inteligență remarcabilă, își păstrează inocența, mintea lui fiind în căutarea cunoașterii. Vrea să descopere lumea de dincolo de Cameră și să experimenteze tot ce se poate.

“People don’t always want to be with people. It gets tiring.”

Recomand cartea, chiar dacă nu e de 5 stele, merită și trebuie să trăiți totul pe pielea voastră. Povestea este destul de interesantă și te prinde, iar prețul la care o găsiți este extrem de accesibil. În plus, am auzit ceva și de un film, sper să descopăr zilele astea care-i faza.

“Scared is what you’re feeling. Brave is what you’re doing.”

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Recenzie – Camera de Emma Donoghue&8221;

  1. Am auzit multe pareri despre carte si acum cateva zile am cumparat-o si eu ,chiar sunt foarte curioasa , frumoasa recenzia si te inteleg perfect la faza cu cititul lista mea de TBR e enorma.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s