In my mailbox #10

Hei, hei! Ce mai faceți? Ce mai citiți? Eu tocmai am făcut o pauză de la Urzeala tronurilor, nu-mi vine să cred că în sfârșit mi-am făcut curaj să mă apuc și de această serie, dar, deși numărul paginilor și personajelor încă mă sperie puțin, povestea chiar m-a prins, deja am ajuns la pagina 100. Sper să nu mă întind prea mult cu ea, mai ales acum când abia mi-a revenit cheful de citit.

După câteva luni de pauză de la citit, am dat o comandă micuță, de revenire. Adevărul e că mai aștept una. :)) O da, chiar am revenit.

12784388_1031603473579470_1206236889_n

Am citit de curând o recenzie la Întreab-o pe Alice care m-a făcut curioasă și când am dat comanda, am zis că e posibil să găsesc ceva interesant aici. Între timp, am și citit-o. Adevărul e că, dacă o judec ca și carte, nu pot să zic că e una dintre cele mai strălucite. Acțiunile fetei mi se păreau lipsite de logică și nu eram deloc pe aceeași lungime de undă cu ea. Însă toată povestea se bazează pe jurnalul real al unei fete, deci nu pot să zic că m-a enervat un personaj sau nu mi-a plăcut scrisul, deoarece acolo se află viața unei fete, iar asta este mai mult decât trist.

12767742_1031603450246139_1787838283_n

Despre Exorcizat de Radu Găvan, v-am vorbit deja în recenzia de aici. Nu cred că mai am altceva de adăugat, doar că abia aștept să citesc și cealaltă carte a lui.

12782057_1031603443579473_744470479_n

Știu de existența acestei cărți încă de la lansarea ei, adică am văzut recenzii și păreri bune despre ea, doar că am ezitat mai mereu să o cumpăr. Eh, dar niciodată nu e prea târziu. Am impresia că o să-mi placă ce voi descoperi aici.

12767413_1031603513579466_2083338027_n

Și închei cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte. Este o carte clasică, n-am nevoie de motive pentru a vrea să o citesc.

Și o poză de grup:

12767794_1031603410246143_1130020126_n

Recenzie – Exorcizat de Radu Găvan

8594791

Descriere: În mijlocul unui oraş sufocant, un tânăr agent imobiliar, singur şi fără bani, se luptă cu disperare pentru supravieţuire. Răsăriţi deopotrivă din întunericul minţii sale şi din mizeria morală a societăţii corupte din jur, demonii din trecut se întâlnesc cu cei din prezent. Astfel, bătălia pentru păstrarea propriei umanităţi poate începe. Viu şi brutal, copleşitor din punct de vedere psihologic, Exorcizat este un rollercoaster ce străbate nemilos tenebrele minţii umane.

“A se citi cu precauție, întrucât Radu Găvan e transgresiv, dur și necruțător cu cititorul său. Eroul este un marginal, un frustrat, un inadaptat, un pervers, un dezechilibrat, este însă, în același timp, un romantic, care vrea cu orice preț să simtă și să fie și care nu renunţă niciun moment la speranţă. O dură critică socială, un experiment literar în forță, Exorcizat te va înfiora și fascina deopotrivă. Un debut atât de tulburător, atât de apăsător și de intens, încât mă tem de următoarea sa ispravă literară.” (A. R. Deleanu)

“Un regal al introspecției totale, fără milă, care sfârtecă atât prezentul, cât și amintirile ascunse în trecutul încețoșat și pașnic doar în aparență. Exorcizat ne vorbește despre ce nu vrem să auzim și să (re)cunoaștem. Despre noi înșine.” (Cristina Nemerovschi)

Recenzie:  După cum ziceam într-unul din articolele precedente, nu-mi amintesc exact care, îmi doresc de ceva vreme să trec în lista mea de „citite” și câteva dintre cărțile autorilor români contemporani. Culmea e că n-am avut niciodată nimic împotriva autorilor romani, nici măcar cei studiați la școală nu mi s-au părut atât de groaznici pe cât pretind mulți, doar că m-am aventurat cam mult în cărțile de afară, ocolind fără intenție titluri de la noi, care poate chiar meritau o șansă.

Acum o lună am dat o comandă și, cautând printre cărțile de la Herg Benet ceva care să mă atragă, am ajuns la Exorcizat de Radu Găvan. N-am putut să rezist în fața acelei descrieri. Am citit-o în timp de o săptămână, ceea de e destul de repede, având în vedere că oboseala era prezentă mereu și reușeam să citesc doar câteva pagini seara.

Cartea îl are în prim plan pe un tânăr de douăzeci și ceva de ani, care s-a mutat de acasă și încearcă să se pună pe propriile picioare. Văzut singur, fără studii superioare, lipsit de siguranța oferită de familie și fără un salariu stabil, el încearcă să supraviețuiască și să-și ducă existența, în așteptarea unor zile mai bune. Personajul este unul destul de complex, făcându-te să ai sentimente total contradictorii atât în privința lui, cât și a acțiunilor sale. Trecerea de la milă, la scârbă și iar la milă se face pe parcursul a doar câtorva pagini. De aici cred că vine și partea cu „Exorcizat este un rollercoaster” din descriere, deoarece chiar asta am simțit.

Cartea prezintă o realitate crudă, deci nu vă așteptați la ceva motivațional. Tânărul nostru nu se transformă într-un om de excepție, pe picioarele lui, viața sa nu este colorată într-un roz țipător și succesul nu-l lovește peste noapte, însă trebuie să recunosc că are parte de anumite experiențe destul de „variate”, să zicem.

Având în vedere că este un roman de debut, cred că autorul a făcut o treabă foarte bună. Deși destul de dură pe alocuri, cartea te prinde repede și nici nu-ți dai seama cum treci de la un capitol la altul. Ideea e că mi-a plăcut și nu știu de ce, dar am impresia că acest autor și restul autorilor români, în general, nu mă vor dezamăgi pe viitor.

„Peste ani mi-am dat seama că o cutie frumoasă nu trebuie neapărat să conțină o bijuterie.”

 

 

2015 și cărțile

largeDa, știu că suntem în 2016 și nu, n-am fost închisă într-o grotă în ultima lună, doar că timpul chiar a zburat pe lângă mine. Și iată-ma în februarie 2016 vorbind despre cărțile citite în 2015. Eh, mai bine mai târziu decât niciodată.

Am început anul în forță, ajunsesem la un moment dat să fiu cu 10 cărți înaintea challenge-ului, chiar mă gândeam că va fi cel mai bun an din punct de vedere cantitativ. Totul frumos până în septembrie când, ca în fiecare an, dorința mea de a citi a scăzut brusc, dar nu-i vorba doar de asta, de cele mai multe ori îmi reveneam în maxim o lună, două. Să zicem doar că atenția mea s-a centralizat spre cu totul altceva, însă între timp am reușit să mă organizez mai bine și sper, atât pentru mine, cât și pentru hobby-urile mele, că asta va funcționa în continuare.

Acestea fiind spuse, aici aveți lista cărților care mi-au plăcut cel mai mult în 2015. Ordinea nu contează.

 

  1. Straniile și minunatele amărăciuni ale Avei Lavender de Leslye Walton – Okay, cartea asta m-a dat cu totul peste cap și culmea e cu nu mi-am dat seama pe moment, adică nici măcar nu i-am scris o recenzie, dar cu timpul mi-a tot venit în minte povestea și personajele. Am realizat că această carte chiar se numără printre preferatele mele la ceva timp după de am terminat-o. Mi-a plăcut cum totul începe ca o simplă prezentare a unei familii și pe parcurs se amplifică, precum un copac căruia îi tot creste alte și alte ramuri. Eu una chiar m-am simțit atașată cu totul de această carte, ceea ce nu mi se întâmplă prea des.
  2. O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell – Toată lumea o recomanda. Atunci când mi-am cumpărat-o, nu știam la ce să mă aștept, dar știam că orice ar fi acolo o să-mi placă. Și nu m-am înșelat deloc. Cert îmi e că această carte mi-a provocat o mică strângere de inimă. Adică, în majoritatea cărților se merge pe: „Tu poți face orice. Tu ești schimbarea. Dacă îți dorești ceva, obține acel ceva. Atunci când lupți, câștigi.”, nu și aici. Cartea asta te face să te simți atât de infim și lipsit de putere. Poate sună ciudat, dar mi-a plăcut, a fost „altceva” pe lângă celelalte lecturi.
  3. Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt – Știu că este destul de comercială cartea și că autorul a profitat de acest subiect (copilul bolnav de cancer) pentru a sensibiliza inimile cititorilor, ceea ce a și reușit atât la mine, cât și la alte persoane, dar cartea asta chiar cred că merită. Îți rupe inima, dar merită.
  4. Cimitirul animalelor/ Shining de Stephan King – Acum chiar nu mai cred în posibilitatea de a nu-mi place o carte de-a lui King. Omul e genial. Țicnit, dar genial. Deși la ambele cărți, după 100 de pagini mă simțeam cam moleșită, până la sfârșit cărțile au reușit să-mi schimbe radical părerea și să mă urmărească câteva zile după ce le-am terminat. Dacă nu ați făcut-o încă, trebuie să încercați una din cărțile lui Stephen King!
  5. Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro – Aici e simplu, mi-a plăcut povestea, acțiunea. Nu cred că pot să zic ce mi-a plăcut fără să dau prea multe spoilere, dar dacă aveți ocazia, citiți-o fără cea mai mică tragere de inimă.

Ar mai fi de adăugat seria Melania Lupu a Rodicăi O. Brașoveanu, Mic dejun la Tiffany de Truman Capote, De veghe în lanul de secară de  J.D. Salinger, Veronika se hotărăște să moară de Paulo Coelho, Regatul Umbrelor (The Grisha #1) de Leigh Bardugo și multe altele. Majoritatea cărților citite mi-au plăcut, unele ma mult, altele mai puțin. Găsiți întreaga listă aici.

2016 sper să fie un an bun în cărți atât cantitativ, cât și calitativ. Voi ce preferate ați avut în 2015? Wishlist-ul meu chiar vrea să devină enorm. :))

Recenzie – Camera de Emma Donoghue

camera_1_fullsizeDescriere: O poveste despre dragostea materna si captivitate. Un roman nominalizat la Man Booker Prize, clasat de The New York Times in topul celor mai bune carti ale anului 2010.

Pentru Jack, un baietel in varsta de cinci ani, Camera inseamna lumea. Acolo s-a nascut si a crescut; impreuna cu mama lui, acolo se joaca, citeste si invata lucruri despre viata. Noaptea, mama il inchide cu grija in dulap, unde trebuie sa doarma cand vine Batranul Nick in vizita. Pentru Jack, Camera inseamna acasa, dar pentru mama lui e inchisoarea in care Batranul Nick a tinut-o captiva timp de sapte ani.

Prin determinare, ingeniozitate si o dragoste uriasa, mama a creat o viata pentru Jack. Dar stie ca nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea insasi. Asa ca pune la cale un plan de evadare, crezand in curajul fiului ei si in noroc. Insa nu intelege cat de putin pregatita este in realitate pentru ca planul sa reuseasca.

Narata in intregime in limbajul plastic si savuros al lui Jack, baietelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj si despre legatura profunda dintre parinte si copil.

Recenzie: Cu greu, am reușit și eu să termin două cărți în luna ianuarie, zic cu greu pentru ca în ultimul timp sunt cam dezamăgită de felul în care mă lungesc cu ele. Știu că nu contează cantitatea, dar atunci când vrei să citești sute de alte cărți, parcă timpul te presează.

Revenind la Camera, mă gândeam că e genul de carte pe care o voi citi dintr-o răsuflare. Nu știam mare lucru despre ea, nici n-am vrut să știu. Se presupune că e un thriller, nu? Cum se poate să dea greș? Ce-i drept în prima jumătate din ea am fost destul de intrigată de tot, de poveste, de acțiune, de personaje, de felul realist al cărții, dar, în timpul celei de-a doua jumătăți, lucrurile s-au mai liniștit, s-au liniștit prea mult pentru gusturile mele. Voiam un BOOM, nu l-am primit. În schimb a fost un boom mai mititel, asta e. M-am împăcat cu ideea.

“Everybody’s damaged by something.”

Avem două personaje principale: mama și fiul. Ea a fost răpită în timpul facultății și ținută ostatică. Salvarea sa a fost nașterea copilului, împreuna reușind să construiască propriul lor univers. Povestea este narată din perspectiva copilului, în vârstă de 5 ani și de asta am admirat stilul autoarei. A scris totul într-un mare fel. Jack, deși dă dovadă de o inteligență remarcabilă, își păstrează inocența, mintea lui fiind în căutarea cunoașterii. Vrea să descopere lumea de dincolo de Cameră și să experimenteze tot ce se poate.

“People don’t always want to be with people. It gets tiring.”

Recomand cartea, chiar dacă nu e de 5 stele, merită și trebuie să trăiți totul pe pielea voastră. Povestea este destul de interesantă și te prinde, iar prețul la care o găsiți este extrem de accesibil. În plus, am auzit ceva și de un film, sper să descopăr zilele astea care-i faza.

“Scared is what you’re feeling. Brave is what you’re doing.”