Și cu blogul… cum rămâne?

Întrebarea asta mi-am tot adresat-o în ultimul timp, știți voi, în momentele alea în care începi să vorbești tu cu tine. *Știți, nu? Adică nu sunt singura nebună care face asta, nu?* Și încercam să o evit, să o amân, să o ignor, dar tot revenea: Și cu blogul, cum rămâne?

Faza e că nici eu nu știam, nici acum nu sunt sigură, dar știu un lucru, de lăsat, oricum nu mă las, nu acum, nu azi, nici luna asta, poate nici la anul, pentru că nu vreau să abandonez așa ceva. N-am mai scris nimic pentru că n-am mai citit nimic. Este un record de care nu sunt prea mândră, de când a început școala am terminat o singură carte, și aia acum 2 zile. Pur și simplu au tras toți de mine în toate părțile și când ajungeam acasă tot ce eram în stare să fac era să dorm și poate să scriu/învăț la ceva. Nu îmi permit să zic că sunt un copil care se dedică trup și suflet învățatului, nici pe departe, doar că totul a început să mi se para extrem de obositor și tot ce-mi doream era să-mi pun pătura în cap și să dorm. O adolescentă plină de viată, ce să zic. :))

Am realizat că obsesia mea pentru cărți nu e moartă, ci doar pâlpâia mai încet decât de obicei. Am reușit să termin Obiecte ascuțite de Gilian Flynn și am început Cerul e pretutindeni, o carte împrumutată de la o colegă, dar abia aștept să vină reducerile deoarece am un mare chef să citesc anumiți autori.

Acestea fiind spuse  scrise, închei acest mini-post. Sper ca lucrurile să revină la normal. Voi ce faceți? Ce mai e nou? Ce mai citiți?