In my mailbox #9

Salut! În ultimele săptămâni mi-am cruțat portofelul și am cam închis ochii la o groază de oferte pe care le făceau librăriile online, dar asta nu înseamnă că nu s-au strâns destule cărți pentru un IMM.

De la Libris am primit în luna iulie Fata dispărută, cred ca v-am spus destule în recenzia de aici.

11911173_923599821046503_785937325_n

Tot de la Libris, am primit pentru luna august Circul nopții de Erin Morgenstern. Cartea aceasta arată atât de bine, chiar nu mă așteptam la asta, sper ca și conținutul să fie pe măsură.

11911460_923590061047479_1674251705_n

După cum probabil știți, luna aceasta am participat la un read-a-thon. Imaginați-vă surprinderea mea când m-a anunțat Sara că am câștigat și premiul. A fost gen dublu-câștig: am citit 3 cărți și am câștigat alte 2 *sau una, mă rog*. Vreau să mă apuc cât ma repede de Urzeala tronurilor.

11911893_923590024380816_992400781_n

Am mai câștigat la un concurs organizat de Literatura pe tocuri, volumul 2 din Destine la limite (cred că așa se numește seria, dacă nu, corectați-mă). Din câte știu, cititorii au fost mai mult decât mulțumiți de primul volum, însă, momentan, eu nu consider că se află printre priorități.

11908300_923589994380819_104926638_n

De pe Libris, mi-am comandat Camera de Emma Donoghue. Am citit o recenzie pozitivă a acestei cărți și m-a convins, culmea e că nu mai știu cine și unde a scris-o. :))

11948225_923590037714148_110866708_n

Destul de curând am dat peste anticariatul Preintrecarti și aveau o ofertă specială: la comenzi de peste 40 de lei, primești transport gratuit. La ce prețuri mici am găsit, nu m-am gândit de 2 ori înainte să dau comanda.

Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, pe care am citit-o destul de repede. Aveți recenzia aici dacă sunteți curioși.

11920431_923589974380821_1046535728_n

Eroare judiciară de Anne Holt m-a dat gata cu descrierea, dar am citit-o pe sărite deoarece abia acum am văzut „primul volum din serie”. >.<

11913300_923589934380825_130657007_n

Mi-a plăcut foarte mult Fata dispărută, așa că n-ar trebui să fiți mirați că în același post se află încă o carte scrisă de Gillian Flynn, Obiecte ascuțite. Știu că de curând au scos și cei de la editura Trei o ediția, dar pe aceasta am dat cu mult mai puțin și sunt foarte mulțumită de cum arată. Să vedem conținutul…

11940208_923589891047496_469356962_n

Da, nu știu absolut nimic despre următoarea carte, nici descrierea n-am citit-o, prefer să mă las surprinsă.

11948193_923589781047507_1318961402_n

De M-am hotărât să devin prost, mi-a spus o prietenă și chiar m-a făcut curioasă. Din spusele ei, e o carte destul de amuzantă.

11940176_923589951047490_952831005_n

Anonima de mai jos este Crimă și pedeapsă de Dostoievski. Nu cred că am nevoie de motive pentru a vrea să citesc această carte, problema principală este dacă să o citesc acum sau dacă ar trebui să mai aștept.

11924661_923589861047499_686416466_n

Și ultima carte a fost cumpărată mai mult pentru a face rost de transport gratuit, dar nu regret că am pus mâna pe ea.

11938229_923589964380822_1343519627_n

Și poza de grup:

11897149_923600367713115_1653885090_n

Voi ce mai citiți? Ce ați mai cumpărat/primit/câștigat? 😀

Anunțuri

Recenzie – Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade

romanul20adolescentului20miopDescriere: Ramas vreme de aproape sase decenii in manuscris, primul roman al lui Mircea Eliade a constituit la aparitie o adevarata revelatie pentru publicul romanesc. La sfarsitul anilor ’80, iubitorii literaturii sale descopereau astfel un cu totul alt scriitor decat cel cu care se obisnuisera pana atunci. Si totusi, romanul acesta de prima tinerete, scris ca un jurnal, ba chiar avand la baza un jurnal, pare sa-i fi pecetluit autorului destinul de prozator. In capitolele sale se dezvaluie intr-adevar sorgintea confesiva a multora din scrierile sale literare de mai tarziu: „Viata se vietuieste inainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit“, noteaza undeva eroul romanului, tanar licean care-si propune sa scrie o cronica a adolescentei cum nu s-a mai scris. Si, lasandu-se purtat de meandrele cotidianului, imbatat de puterea pe care i-o confera transcrierea imediata a acestora, Eliade face intr-adevar un portret autentic al adolescentei, alcatuit din jocul prieteniilor si al iubirilor, din framantarile si aspiratiile caracteristice varstei, din urmarirea incordata a fagaduielilor viitorului, din privirea necrutatoare aruncata lumii adultilor.

Recenzie:

„Am aflat un singur lucru, pe care-l bănuiam, însă, de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit. Nici nu mai înțelegeam acum rostul hotărârii mele de a-mi găsi sufletul. Dacă sufletul meu nu e unu, ci o infinitate, cum l-aș recunoaște pe cel adevărat?”

Cum puteam să încep o astfel de recenzie decât cu un citat? Zic asta pentru că această carte este plină de citate. Citate despre viața, citate despre adolescență, citate despre suflete, au existat atât de multe citate în care mă regăseam sau doar îmi plăceau, încât nu știam pe care să-l mai notez.

Îmi doream de foarte mult timp să citesc această carte deoarece majoritatea o recomandau ca fiind o carte cu și despre adolescenți, pe care doar un adolescent, la rândul lui, o poate înțelege la adevărata ei valoare. Și fraza aceasta cred că a cuprins cel mai bine esența celor 200 și ceva de pagini.

Aș putea să o compar cu The perks of being a wallflower (recenzie aici), dat fiind că ambele cărți abordează același subiect, dar diferențele sunt de la cer la pământ. Romanul adolescentului miop nu are un fir narativ clar sau o acțiune precisă care ar putea fi povestită, iar dacă m-ar întreba cineva ce se întâmplă cu exactitate în carte, n-aș putea să răspund. Aici am întâlnit momente din viața unui licean și frânturi din suflet lui. Ne-au fost împărtășite temerile, prejudecățile, dramele, iritările sau fericirile lui, care le oglindesc foarte bine pe ale noastre.

Am văzut că majoritatea celor ce au citit cartea, s-au regăsit în ea și asta mi-a dat puțin de gândit. Adică mai toți strigăm sus și tare cât de neînțeleși suntem și că nimeni nu mai are aceleași probleme ca noi și că noi suntem cei mai oropsiți, dar nu ne-am oprit niciodată din văitat pentru a ne uita la cel de lângă noi și a ne întreba: Băi, e posibil ca și el să se simtă la fel? Recunosc, nici eu nu fac asta, țin în mine tot, îmi ascund sentimentele, le țin bine închise și nu le dau drumu prea des afară. Nu obișnuiesc să vorbesc despre temerile, visele, speranțele sau aspirațiile mele și de foarte puține ori m-am gândit că ceilalți fac același lucru ca mine, iar dintr-o dată dau de cartea asta care îmi reflectă în exactitate multe dintre sentimente. Ideea aceea că „Suntem diferiți, avem personalități diferite, nu ne asemănăm între noi” mi s-a părut pentru prima dată atât de falsă. Da, poate suntem diferiți, dar în interiorul nostru se află extrem de multe sentimente care ne aseamănă între noi. Nu știu cât de clară am fost, dar am simțit nevoia să vă spun aceste lucruri, poate nu sunt singura nebună care crede asta. :))

Revenind la carte, cred că este una dintre cărțile pe care orice adolescent trebuie să o citească și, de asemenea, care ar provoca oamenilor maturi o nostalgie strașnică.

Închei în aceiași notă în care am început, cu câteva citate:

„Nu mi-a plăcut să am prieteni. N-am vrut să-mi descopăr sufletul adolescenților livizi și melancolici. Mândria că port în mine o taină pe care n-o ghicește nimeni mi-ajungea.”

„A trecut un an. Şi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcă am murit mulți.”

„Aș suferi mai mult dacă aș fi respins. Iar eu vreau să înving întotdeauna. De aceea mă arăt retras, disprețuitor. Nădăjduiesc într-un timp când munca mă va înalta destul ca să atrag privirile. Suferințele mele, până atunci, nu le va cunoaște nimeni.”

Recenzie – Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro

Descriere: Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane al lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti ale anului in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase.

Katie H. este educatoare. Slujba ei este aceea de a-i ajuta pe „copiii-clone” sa creada ca, in institutia de la Hailsham, intre vizionarile de scene erotice din filme si joaca, intre colectiile de reviste sau carti si iazul cu rate, ei vor uita adevaratul si unicul motiv al existentei lor, acela de a dona organe. In scurta lor viata, care se intinde pret de un numar limitat de „donatii”, ei asteapta plini de speranta ziua cind vor avea parte de libertatea din spatele gardului de sirma ghimpata si cind vor inceta sa mai fie simple some, corpuri cultivate pentru piese de schimb.

Recenzie:  V-am mai spus că ador să cumpăr cărți fără să știu mai nimic despre ele? Îmi place să descopăr, să mă las surprinsă de autor și totul să fie complet neașteptat. Desigur, uneori mi-am luat și „țeapă”, dar de și mai multe ori am dat peste cărți bune, foarte bune și extrem de bune.După copertă și titlu, m-a dus puțin cu gândul la o poveste siropoasă de dragoste care mă va irita într-o oarecare măsură, dar mare mi-a fost mirarea când am dat peste o distopie.

Să nu mă părăsești spune o poveste emoționantă despre o societate unde știința a evoluat într-acolo încât au fost create clone, donatori de organe, astfel încât oamenii pot apela la ei de fiecare dată când au nevoie de un transplant. Acest lucru m-a surprins și m-a îngrijorat în același timp. Gândiți-vă cum ar fi să ai pe cineva drag bolnav și, în loc să aștepți luni, poate chiar ani, pentru un transplant, ai putea să apelezi la aceste clone! Pe de altă parte, deși le spunem „clone”, aceste ființe au și ele suflet, nu sunt cu nimic diferite de noi restu și e de-a dreptul grotesc să te gândești cum au fost ele create, crescute, de cum și-au trăit ele viața știind că unicul lor scop este acela de a muri. Okay, m-am dus cam departe, doar că această carte m-a făcut să mă gândesc foarte mult la povestea ei, am avut sentimente contradictorii și asta nu mi se întâmplă de multe ori.

Personajele mi-au plăcut foarte mult. Kathy, personajul din perspectiva căruia ni se povestesc toate întâmplările, a ajuns foarte ușor în topul meu cu personaje feminine preferate. Ea este printre puținii din generația ei care ajunge la o vârstă destul de înaintată (da, pentru ei 30 era un număr mare) și își amintește cu nostalgie de anumite momente din copilărie, adolescență, dar și maturitate. Este interesant modul în care evoluează, de la o copilă destul de naivă care știe puține lucruri despre ce-i rezervă viitorul, la o femeie matură, o îngrijitoare pricepută care știe cum să aducă o mică alinare pacienților săi. Pe de altă parte, prietena sa, Ruth, nu mi-a fost prea dragă. Știu că ar fi trebuit să am un sentiment de milă pentru ea, dar atitudinea pe care a avut-o pe tot parcursul cărții m-a făcut să am unele rețineri în privința ei.

Cartea transmite emoții extrem de puternice și-l poate face pe cititor să aibă sentimente contradictorii în legătură cu personajele, societatea și povestea în sine.

Citește o grămadă | Wrap-up read-a-thon

Doar eu am impresia că a trecut extrem de repede această săptămână? Nu contează…

Pe scurt, acest read-a-thon a fost un succes și s-a desfășurat în felul următor.

Luni: A fost pe departe ziua în care am citit cel mai mult și am făcut cel mai mare progres. Am citit Moarte pe Nil de Agatha Christie și fanii acestei autoare probabil știu cum e, când începi o carte scrisă de ea, nu ai cum nu o citești repede deoarece simți nevoia de a știi precis cine-i criminalul. Sau doar mie mi se întâmplă? :)) M-am lăsat păcălită puțin, adică am avut scenariu în minte încă de la primele pagini, știam jocul personajelor, dar când mi-a fost prezentată scena crimei, n-am mai fost capabilă să-mi imaginez cum a fost posibil și cum s-au desfășurat lucrurile. Jos pălăria, Agatha Christie!

Marți, Miercuri, Joi: Am citit Categoric moartă de Charlaine Harris care mi-a dat puține bătăi de cap. Jumătate de carte m-a plictisit îngrozitor și am avute moment în care voiam să o las baltă, dar nah, am fost eu fată bună și am zis să nu las cartea așa în aer, cel puțin să o duc la sfârșit. Nu știu dacă voi continua seria, momentan n-am acest lucru în plan, să zicem că am pus Vampirii Sudului pe bară.

Vineri, Sâmbătă, Duminică: O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell. Deși a durat la fel de mult ca la Categoric moartă, pot să vă asigur că n-a fost același chin. Aici dispoziția mea și-a vârât coada. A fost vorba de un mic reading slump, nu la genul că nu-mi doream să citesc, ci din contră, voiam să devorez cartea aceasta, însă după ce citeam puțin luam tot felul de pauze destul de lungi. Chiar am înțeles de ce se află în toate topurile cu „Cele mai bune cărți”. O doamne, trebuie să scriu o recenzie!

Cărți terminate: 3

Pagini citite: 314+400+345= 1059

Eu spun că e bine și sunt mulțumită. Sincer, mă bucur că am participat la acest read-a-thon, chiar m-a motivat într-o oarecare măsură. Cam asta a fost, așa că revin cu obișnuita întrebare: Voi ce mai faceți? Ce mai citiți?

Premiile Liebster

Majoritatea cred că sunteți familiarizați cu aceste primii deoarece au tot circulat în ultimul timp pe blogosferă. Eu am primit 2 nominalizări și azi, cam întârziată ce-i drept, mi-am făcut ceva timp și am răspuns la întrebări.

Reguli:

– Multumeste-i persoanei care te-a nominalizat scriind link-ul catre blogul ei in postare;
– Raspunde la toate intrebarile primite;
– Nominalizeaza 11 bloggeri;(asta o să fie destul de greu…)
– Formuleaza 11 intrebari la care sa raspunda cei nominalizati de tine;
– Nu poti nominaliza persoana care te-a nominalizat pe tine;
– Trimite-le nominalizatilor un link la postarea in care i-ai numit, pentru a-i informa.
.
Prima nominalizare vine din partea Dianei. Mulțumesc! ❤
1. De ce ai ales să îți faci un blog?
Primul blog l-am avut în vara lui 2013. Știu că de un an începusem să citesc mai multișor și n-aveam cui să-i împărtășesc opiniile mele, plus că vizitam alte bloguri de cărți și chiar îmi plăcea ceea ce vedeam. Dar n-a durat mai mult de 2 luni până l-am șters. Mi se părea aiurea și nu mă regăseam în el. În octombrie 2013, am luat-o de la capăt cu Jessie’s Blog. V-am spus vreodată cât de fericită mă face acest blog?
2. Mai ai și alt blog/alte bloguri în afară de acesta?
Nu, mă dedic în totalitate acestuia. :))
3. Care este cartea care a avut cea mai mare influență asupra schimbărilor ce s-au produs în viața ta?
Nu pot să zic că una din cărțile pe care le-am citit a schimbat ceva major în viața mea, însă cel puțin un sfert din ele cred că au contribuit puțin, puțin la personalitatea mea.
4.Dacă ai avea șansa să trăiești pentru tot restul vieții tale într-o carte, ai alege să o faci? Dacă da, în ce carte?
Cred că Harry Potter. Cum ai putea să reziști unei asemenea tentații?
5. Care este filmul tău preferat și de ce?
Faza amuzantă e că, deși mă uit la o groază de filme, mai mereu le uit numele. >.< Recomand Inception, l-am văzut acum câteva luni și e atât de mind-fuck încât îți poate produce un scurtcircuit la creier.
6. Ce înseamnă scrisul pentru tine?
Nu scriu. Da, sunt fata care citește, dar nu scrie. Cred că prima și singura dată când am avut această înclinație a fost acum 5-6 ani, o mică poveste pe care am lăsat-o destul de repede baltă.
7. Cum ai început să citești?
Până în clasa a 8-a citeam maxim 4 cărți pe an. Scânteia cred că a fost aprinsă de cărțile care se vindeau cu revista Bravo. Oh, și cărțile lui Mihail Drumeș.
8. Crezi că ai putea trăi fără să citești?
Da, aș trăi, dar aș avea o viață plictisitoare.
9. Care este trupa/cântărețul tău favorit?
N-am așa ceva.
10. Care este lucrul pe care ți-l dorești cel mai mult să îl faci?
Să călătoresc și să vizitez cât mai multe locuri.
11. Unde ai vrea să fii în acest moment?
Într-un loc unde nu-i caniculă. Londra? Hmm…
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Și a cea de-a 2-a vine din partea lui Yuki. Mulțumesc! ❤
1. Ce părere ai de piaţa de carte din România?
Cred că editurile noastre fac o treabă destul de bună. Cu toate că uneori mi-aș dori să se miște mai repede cu seriile și să traducă mai multe cărți, realizez că la nivelul tării noastre nu pot să cer prea mult.
2. Ai avut vreodată gânduri sinucigaşe legate de o carte? Să o arzi, să o arunci undeva?
Nu, n-am întâlnit încă o carte care să mă irite atât de tare.
3. Cât timp petreci citind?
Depinde. Acum, în vacanță, citesc între 2 și 6 ore pe zi dacă am dispoziția necesară, nu sunt într-un reading slump și alte planuri pentru ziua respectivă.
4. 5 filme care te-au impresionat?
Okay, chiar a venit momentul să dau un search în memorie. Hachiko, Now you see me, The imitation game, V for Vendetta, The Butterfly Effect.
5. La ce animeuri/desene animate te uiţi?
Naruto e singurul pe care îl urmăresc, adică aștept să apară episoade noi. Am mai urmărit câteva animeuri pe care ori le-am terminat, ori le-am lăsat baltă. Death Note mi-a plăcut cel mai mult.
6. Preferi ediţia paperback sau hardcover a unei cărţi?
Cărțile hardcover îmi plac mai mult, fiind mai rezistente și mai drăguțe, însă în România se publică mai mult cărți cu coperta paperback, deci ne adaptăm și noi.
7. Te-ai gândit vreodată să scrii o carte?
Idei aș avea, partea cu motivatul și scrisul e mai greu.
8. Ce planuri de viitor ai?
Sunt în perioada aia în care nu sunt sigură pe ce drum să mă duc.
9. Ce gen de muzică asculţi?
Cam orice, depinde de cum mă simt în momentul respectiv.
10. Ne poţi povesti ultimul vis avut?
Chiar nu-mi aduc aminte. :)) Știu că acum câteva săptămâni am visat că eram la școală, nu înțelegeam ce se întâmplă și ce caut la acolo atât de devreme. Traumatizant vis.
11.Ce părere ai de autorii din România?
Până acum am citit doar din clasicii români, deci n-am avut ocazia să fac cunoștință cu autorii noștri contemporani. Lavinia Călina, Lina Moacă, Simona Stoica, Radu Găvan sunt câțiva din autorii pe care chiar vreau să-i citesc, sper să nu-i mai amân prea mult.
.

Recenzie – Fata dispărută de Gillian Flynn

 Descriere: „Cine eşti?”
„Cum am ajuns aici?”
Sunt întrebări care îl frământă pe Nick în ziua când sărbătoreşte cinci ani de căsnicie. Şi tocmai acum, soţia sa dispare pe neaşteptate. Primul suspect este Nick. Deşi îşi susţine nevinovăţia, dovezile împotriva lui nu încetează să apară. Sub presiunea mass-mediei, face paradă de cinism şi de minciuni. Iar jurnalul lui Amy, descoperit de poliţie, dezvăluie că mariajul lor era departe de a fi perfect.

Este Nick un ucigaş?
Adevărul îţi dă fiori: este mai întunecat decât ţi-ai fi imaginat.

Recenzie: În caz că nu ați observat până acum, sunt o mare fană a genului thriller. Se întâmplă asta nu doar pentru că mă fascinează să descopăr criminalul/vinovatul din  fiecare carte, ci pentru că iubesc felul în care autorul se joacă cu mintea cititorului, unii dintre ei descurcânduse extrem de bine.

„E tulburător să rememorezi o amintire caldă şi să te simţi în acelaşi timp înfrigurat până la oase.”

În primele 100 de pagini din Fata dispărută, avem parte de cuplul perfect. Nick și Amy povestesc atât de frumos despre viața lor conjugală încât ai impresia că oamenii aceștia au trăit într-o țară a unicornilor, știți voi, având curcubeul deasupra capului, mâncând vată de zahăr din nori etc. Însă, tabloul ăsta e mult prea aproape de perfecțiune, dacă nu chiar perfect, iar asta mi-a dat imediat senzația că ceva nu e în regulă, că anumite culori nu se îmbină. După ce trecem de aceste pagini, în jurnalul lui Amy apar anumite pasaje despre cum s-a schimbat soțul ei, ajungând într-acolo încât să o îmbrâncească și, de ce nu, să-i vrea moartea. Surprinzător, sau nu, ea dispare, iar Nick pare singurul vinovat.

Amy e făcută să placă cititorului. Pentru femei e ceva de genul: „Ce fată curajoasă. Cât de înțelegătoare e. Săraca, n-ar trebui să aibă parte de un soț ca acesta”, iar pentru bărbați : „ Ce tipă faină, vreau și eu una!”. Contraziceți-mă dacă nu e așa! Fata asta știe să stârnească sentimente de la invidie și admirație, până la milă și regret.  Pe când Nick este clar pus acolo ca să i se spargă toate oalele în cap/să arunce publicul cu roșii în el. Eu nu l-am crezut vinovat, dar spre jumătatea cărții aveam oarecare dubii, tipul chiar e ciudat și au existat unele ieșiri necontrolate care m-au pus pe gânduri. Și îmi susțin ideea: autorii de cărți thriller chiar știu cum să se joace cu minte cuiva.

Nici eu, ca o mulțime de alți cititori, n-am adorat finalul. Sincer, mă așteptam, sau mi-aș fi dorit, încă o lovitură de grație, știți de genul să mă lase complet lată pentru că de-abia îmi revenisem după cea de la jumătatea cărții. Cert e că sfârșitul chiar e împăciuitor, e un happy-ending mai ciudat, dar asta mă duce cu gândul la un lucru: la final, toți primim ceea ce merităm.

Mi-a mai plăcut faptul că Gillian Flynn a știut cum să dozeze toată cartea, iar momentele de plictiseală au fost inexistente la mine. A pornit de la o idee de bază, a dezvoltat-o, la sfârșit urmând să se asigure că și cele mai mici detalii au fost analizate. A demonstrat cât de capabilă e o minte umană, cum poate ea să-și întreacă limitele și să creeze ceva frumos sau ceva monstruos, cum aparențele înșeală mai mereu și, uneori, sub o blană de oaie, se poate afla un adevărat lup. Se vede că a muncit la scrierea acestei cărți și n-a făcut nimic de mântuială, acest lucru m-a făcut să-mi doresc să-i citesc și celelalte volume, să văd dacă se menține la același nivel. Eu nu pot decât să vă recomand cartea și să vă asigur că veți avea parte de o lectură cel puțin surprinzătoare.

Mulțumesc pentru această carte Librislibrărie online unde puteți găsi o mulțime de cărți online, iar transportul este gratuit.

Citește o grămadă | Read-A-Thon 2015

Hei, hei, hei! Da, chiar am simțit nevoia să tastez 3 de „hei”.

Probabil v-ați dat seama că e vorba de un read-a-thon și, cum planetele s-au aliniat, iar eu chiar n-am nimic planificat pentru săptămâna viitoare, m-am decis să particip. Inițiativa a venit din partea Sarei, i-am descoperit blogul destul de curând și mi se pare super fain. Maratonul are loc în perioada 10-16 august, noi trebuie să citim cât de mai mult, iar la sfârșit un norocos va primi volumul 2 din Cântec de gheață și foc, Încleștarea regilor. Asta chiar te motivează, mai ales când știu că primul volum așteaptă calm în bibliotecă. În fine, dacă sunteți interesați, găsiți mai multe detalii pe blogul ei.

11850777_913951748677977_1590206493_n

Eu mi-am făcut lista și sper să mă țin de ea.

  1. 1984 de George Orwell. De cele mai multe ori când văd postări gen „Top X cărți de citit într-o viață”, această carte e pe primul loc. Vreau să știu care-i treaba cu ea, cu ce a vrăjit majoritatea cititorilor astfel încât cu greu mai găsești o părere negativă despre ea.
  2. Categoric moartă de Charlaine Harris (volumul 6 din Vampirii Sudului). Sincer, am cam trecut de perioada în care eram înnebunită după vampiri, dar cartea asta e ca un ghimpe. Am mai încercat de 2 ori să o citesc și am lăsat-o baltă, așa că acum mi-am impus să o termin.
  3. Moarte pe Nil de Agatha Christie. Am zis Agatha Christie, deci am zis tot. Ce poate fi mai bun, într-o zi caniculară de vară, decât o carte polițistă?
  4. Bărbați care urăsc femeile de Stieg Larisson. Aceasta este rezerva mea, în cazul în care se întâmplă o minune și reușesc să le termin pe cele de mai sus, pot să mă apuc de „monstrul” acesta.

Așa, cam asta a fost. La sfârșit de maraton voi reveni cu un post în care vă voi spune cum m-am descurcat. Sper să vă alăturați și voi!