Recenzie – Oceanul de la capătul aleii de Neil Gaiman

Descriere: Oceanul de la capătul aleii începe cu o sinucidere. Apoi, printr-un şir de întâmplări mai mult sau mai puţin obişnuite, ajungem în faţa unei ființe dintr-o altă lume, o întruchipare a răului, care pune stăpânire pe familia unui puști de șapte ani. În ajutorul familiei vin locatarele de la ferma Hempstock: cea mai în vârstă declară că-și amintește de Big Bang, cea mai tânără pretinde că iazul de la capătul aleii este un ocean.

Neil Gaiman ne spune, cu harul său de povestitor, o poveste despre fantasmele copilăriei, despre cea dintâi limbă, limba creației, în care orice ai rosti devine real, despre adulții care nu sunt adulți decât în aparenţă, despre eternitatea copilăriei.

Un roman pe care fanii autorului britanic l-au așteptat timp de opt ani.

Recenzie: Știu că de obicei încep cu părțile bune, dar astăzi voi strica puțin tradiția. Am fost oarecum dezamăgită de această carte, dar asta s-a întâmplat doar pentru că așteptările mele au fost prea mari. Credeam că voi avea parte de o poveste simplă la prima vedere, iar la o analiză mai amănunțită dau peste anumite înțelesuri ascunse. Povestea a fost simplă, partea aiurea a fost că n-a avut nici un înțeles ascuns. Și eu care puteam să jur că mă va da pe spate.

Eh, a fost în mare parte și vina mea. Trebuia să fac mai multe cercetări despre ea sau măcar să citesc o recenzie (ceea ce nu fac niciodată, mă bazez mai mult pe instinct atunci când aleg o carte :)) )

„Nu mi-e dor de copilărie, ci de felul în care îmi făceau plăcere lucrurile mărunte, chiar dacă lucrurile importante se prăbușeau.”

Personajul principal, ajuns la vârsta maturității, se întoarce în locul în care a copilărit câțiva ani. De-ndată ce ajunge aici, el începe să-și aducă aminte momente groaznice din acea perioadă: cum nu avea prieteni și se refugia mereu în cărți, cum chiriașul lor s-a sinucis, cum bona sa era un spirit venit din altă lume, iar vecinele erau un fel de vrăjitoare. Ce pot să zic, a avut o copilărie destul de interesantă.

     „Eram un copil normal, adică eram egoist și nu tocmai convins de existența lucrurilor din afara mea. Aveam siguranța incontestablă că eu eram ce mai importat aspect al creației. Nu era nimic mai important pentru mine decât eu însumi.”

Faza amuzantă e că, deși n-a fost ceea ce căutam, cartea chiar mi-a plăcut. Am parcurs-o foarte ușor în timpul unei singure zi (mă rog, în jur de 5 ore adunate), deci clar n-a fost genul de lectură chinuitoare la care n-ai nici cel mai mic chef să te întorci. Autorul reușește să-mpletească extrem de bine elementele realiste cu cele fantasy, iar trecerea de la una la alta se face destul de delicat. A venit cu idei destul de originale. Adică, un spirit s-a ascuns în talpa băiatului atunci când el călătorea cu prietena sa vrăjitoare. Și băiețelul a încercat să-l scoată cu penseta. Nu știu dacă să zic: „cât de tare ” sau „cât de scârbos”. Îmi e foarte clar că, dacă aveam în jur de 8-9-10 ani, anumite scene ar fi avut un rol principal în coșmarurile mele.

    „-Nimic nu e vreodată la fel, a spus ea, nicio secundă mai târziu, nici peste o sută de ani. Iar oamenii se schmbă la fel ca oceanele.”

Mai e ceva ce mi-a plăcut. Personajul negativ, spiritul sau Ursula (pe numele ei de bonă malefică ce terorizează copiii), a fost creat extrem de bine. Am văzut că mulți spus că e groaznică și că n-o suportă, dar cred că acesta a fost scopul: să te facă să o urăști atât de mult încât să nu-i suporți prezența.

Mi-ar fi plăcut ca autorul să lungească mai mult anumite momente și să ne ofere mai mult explicații. De exemplu, când băiatul se bagă într-o găleată cu apă și ajunge în „ocean”. Aș fi vrut mai multe detalii despre acest ocean care joacă un rol destul de important în poveste, cuvântul chiar face parte din titlu.

      „Am văzut lumea prin care pășeam de când m-am născut și am înțeles cât era de fragilă, că realitatea pe care o cunoșteam era un strat subțire de glazură pe un tort de aniversare uriaș și întunecat, colcăind de larve, coșmaruri și foame.”

Recomand cartea, deși e destul de ciudățică și diferită de ceea ce am citit până acum, consider că merită o șansă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s