Recenzie – Oscar și Tanti Roz de Eric Emmanuel Schmitt

oscar-si-tanti-roz_1_fullsize

Descriere: Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur.

Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.

Cel mai citit roman al lui Eric-Emmanuel Schmitt, adaptat de autor atât pentru scenă, cât şi pentru marele ecran.

Recenzie: Oscar și Tanti Roz este una dintre cele mai impresionante cărți citite de mine până acum. Și când zic impresionantă, nu mă refer la structura sa sau la stilul autorului sau la cine știe ce figuri de stil care m-au dat pe spate. Mă refer strict la felul în care această carte, de nici 200 de pagini, a reușit să transmită sentimente atât de puternice.

“- Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de fapul că voi pierde toate câte le cunosc.”

Dacă la prima vedere pare o carte destul de banală, chiar pentru copii, ei bine, de-ndată ce începi să o citești realizezi că e mai mult decât atât. Începi să admiri curajul lui Oscar, te întrebi cum poate să dețină atât de multă putere, când tu te demoralizezi imediat ce dai de cea mai mică problemă și, fără să vrei, iei lecții de viată de la un copil de 10 ani, bolnav de leucemie, ce-i scrie scrisori lui Dumnezeu. Oscar face toate aceste lucruri într-un mod simplu și sincer, încât n-ai cum să rămâi imparțial. El nici măcar nu se plânge pentru nedreptatea ce i s-a făcut, ci doar își acceptă sentința și încearcă să se bucure de ce i-a mai rămas din viață.

Tanti Roz a avut și ea un rol destul de important. Ea l-a convins să-i scrie lui „Doamne-Doamne” și i-a dat ideea de a trăi fiecare zi de parcă ar trăi 10 ani. Datorită ei, Oscar simte că trece prin fiecare etapă a vieții, adolescență, tinerețe, maturitate și bătrânețe, dar acești doi oameni (nu pot să le numesc personaje) își schimbă viața reciproc. Oscar primește speranță și iubire din partea lui Tanti Roz, iar ea, la rândul ei, învață ce e bucuria și credința.

„Simt multă dragoste în mine, mă arde, am primit atâta de la el, încât a rezerve pentru mulți ani de-acum înainte.”

În momentul în care am citit ultimele 2 pagini, pur și simplu am fost străbătută de un fior. Nu e ca și cum nu mă așteptam la asta, adică sfârșitul e cât se poate de evident, dar mi s-a părut extrem de dureros să văd acele cuvinte negru pe alb.

Nu știu să vă mai zic pentru a vă convinge să citiți această carte, dar sper că ați înțeles cât de specială e. Vă garantez că nu veți fi dezamăgiți de ea!

„Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar un dar de împrumut. Și atunci încercăm s-o merităm.’’

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Recenzie – Oscar și Tanti Roz de Eric Emmanuel Schmitt&8221;

      1. Ş eu am tot sperat, chiar la un moment dat, când Oscar a ajuns acasă la Tanti Roz eram sigură că atunci o să înceapă să se simtă mai bine, dar acum, când mă gândesc retrospectiv, sfârşitul era necesar pentru ca întreaga poveste să pară verosimilă şi să nu îşi piardă din conţinut.

  1. Oscar si tanti Roz este carticica pe care o ador si pe care o recomand intotdeauna cand cineva doreste sa citeasca ceva diferit de ce a citit pana acum. Si cred ca e singura carte pe care am recitit-o, chiar de 3 ori. Imi place recenzia ta, ai surprins cele mai importante lucruri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s