Recenzie – Mândrie și Prejudecată de Jane Austen

mandrie-si-prejudecata_1_fullsizeMomentul acela când toată lumea iubește o carte și tu ești ceva de genul : Eh, nu m-a dat pe spate.

În primu rând, să fac un scurt rezumat pentru cei ce n-au citit-o încă. Avem în prim plan familia Bennet, domnul și doamna Bennet și cele 5 fiice ale lor: Jane, Elizabeth, Mary, Lydia și Kate. Totul începe atunci când la Longbourn se mută domnul Bendley, un tânăr bogat. Normal că acest lucru produce anumite schimbări într-o familie cu 5 fete nemăritate. Se organizează un bal, unde domnul Bendley pune ochii pe Jane, fiica cea mare, dar la bal își face apariția și prietenul său, domnul Darcy, un tânăr extrem de frumos, dar cu un comportament cam dezagreabil. El intră într-un fel de conflict cu Elizabeth, cea de 2-a fiică a familiei Bennet, și au loc tot felul de înțepături între ei. Domnul Darcy se lasă condus de mândrie, iar Elizabeth lasă prejudecățile să pună stăpânire pe gândirea ei.

De aici descoperiți voi ce se întâmplă,

Nu pot să zic că urăsc cartea, i-am dat chiar 4 stele (defapt erau 3.5, dar am fost darnică). În ansamblu, e o carte foarte bună, despre societatea de la începutul sec. al XIX-lea, despre oamenii de atunci și despre depășirea barierelor impuse de statutul social.

Ceea ce m-a nemulțumit la această carte a fost lipsa acțiunii. Tot ce fac aceste personaje e să se plimbe prin diferite orașe, la diferite rude, să se certe și să se contrazică între ele, să-și facă griji că X-ulescu nu le acordă destulă atenție și să organizeze baluri. Mai eram și în perioada cu teste și teze, iar răbdarea mea pentru astfel de cărți era aproape de 0.

Personajele, ca tipologii, au fost reușite și foarte originale.

Elizabeth este o femeie puternică, deștepată și se ghidează după anumite principii în viață. Am apreciat-o foarte mult pentru caracterul ei. Sincer, dacă aș fi avut parte de o eroină cu capul în nori, naivă și ușor de prostit (da, bat puțin apropo la Jane), aș fi pus cartea frumos într-un colț al bibliotecii și nu m-aș mai fi apropiat de ea prea curând.

Pe domnul Dancy nu l-am apreciat la fel de mult, dar cred că asta era ideea: să-l urăști la început, ca la sfârșit să-ți dai seama ce deosebit și special e el și cum iubirea chiar transformă oamenii. Waw, insensibila de mine n-a prea fost prinsă de chestia asta. Să zicem că la sfârșit l-am înțeles doar pe jumătate (se datorează și faptului că, în mintea mea, acest personaj arăta extrem de bine :)) ).

Mi-a mai plăcut de domnul Bennet, tatăl fetelor, pentru felul lui de a gândi și de a se comporta. Însă cred că în tinerețe era foarte iresponsabil, altfel nu-mi imaginez cum a putut să ia de soție o femeie ca doamna Bennet.

Per total, Mândrie și Prejudecată este o carte bună, dar cam lipsită de acțiune. Este un clasic și consider că ar trebui să-l citiți măcar o dată-n viață

Citate:

„Nimic nu este mai înşelător decât falsa modestie.”

„Voi renunţa atunci la orice aşteptare, la orice dorinţă de a fi statornic. Dacă se va mulţumi doar să mă regrete, când ar putea obţine afecţiunea mea, voi înceta să mai regret eu însumi în vreun fel.”

„Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s