Recenzie – Regatul Umbrelor de Leigh Bardugo

2594_0cbcf97c

Descriere: Magnific. Epopeic. Irezistibil. Magic.

Falia Umbrei, un tinut invaluit in bezna, populat de monstri, distruge treptat Ravka, o natiune altadata mareata. Alina, o fata orfana, singuratica, descopera ca poseda o putere unica, ce o face sa patrunda in lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea sa destrame vraja demonica a Faliei Umbrei, eliberandu-si tara?

Intunecatul, o fiinta cu o putere de seductie teribila, este conducatorul Grishei. Daca isi va implini destinul, Alina va fi nevoita sa descopere cum sa se foloseasca de harul sau si cum sa reziste atractiei periculoase pe care o simte fata de temutul stapan. Insa in timp ce-si contempla viitorul naucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al sau din copilarie.

Recenzie: Mi-a luat ceva timp să-mi fac curaj să scriu această recenzie… Și nu pentru că ar fi una negativă, doamne ferește! Problema e că am iubit acestă carte și, când îmi place ceva foarte mult, reușesc cu greu să-mi găsesc cuvintele. Eh, să vedem ce iese.

large (1)

Regatul Umbrelor m-a făcut praf, fărâmițe, scrum, mai avea puțin și mă descompunea în atomi și molecule. Lucrul amuzant e că n-am avut nici cea mai mică așteptare de la această carte, ba chiar am stat 2 luni cu ea în bibliotecă până să o încep. Aveam un fel de frică în mine, nu voiam o carte Fantasy obișnuită, nu voiam o carte scrisă de mântuială, nu voiam să citesc ceva care să mă lase rece, nu-mi doream o carte de duzină. Cred că era ziua în care dorințele devin realitate. (De ce nu mi-am dorit mai multe cărți?)

Am crezut că voi citi ceva banal, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Atunci, ce fel de carte am citit?

Am citit o carte care are la bază unui clișeu: fata retrasă și fragilă descoperă că e specială. Da, deja vă văd oftând și zicând „Pfoai… m-am plictisit de schema asta!”. Stați calmi, acum vine partea bună: deși autoarea folosește acest clișeu, ea reușește cumva să desprindă frumosul și înfricoșătorul ținut Ravka din pagini și să-l transpună în jurul cititorului, să facă totul credibil. De această data, n-am simțit că eu intru în carte, am simțit că povestea cărții iese la suprafață. Am avut impresia că mă uit la înflorirea unui trandafir, la transformarea lui din boboc în floare, devenind tot mai mare și mai frumos cu fiecare pagină pe care o citeam.

Personajul preferat? Întunecatul. Nu sunt genul de fată care se dă în vânt după bad boy, de obicei mi se par penibili și îi iau în râs, dar acest personaj este chiar cireașa de pe tort (sau carte, ma rog). El este deștept, cu o atitudine dominatoare, știe să-și joace foarte bine fiecare carte, este un maestru al măștilor și are abilitatea de a controla foarte bine cuvintele, spune ce trebuie și când trebuie. Sunt curioasă cum ar arăta o caracterizare a acestui personaj, în genul celor pe care le învățăm la școală.

Regatul Umbrelor iese în fața celorlalte cărți Fantasy, demolează zidurile tiparelor obișnuite și dă naștere unei povești originale, surprinzătoare, nemaiîntâlnite până acum. Nimic nu e previzibil, n-ai cum să știi ce urmează să se întâmple. Trebuie să o citiți!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s