Recenzie – Dispăruți fără urmă de Cecelia Ahern

disparuti-fara-urma_8840_1_1325860133

Descriere: Din copilărie, de când colega ei de clasă a dispărut, Sandy Shortt e obsedată de lucrurile pe care le pierde. Să găsească devine ţelul ei, fie că e vorba de şoseta care a dispărut în maşina de spălat, cheile de la maşină pe care le-a rătăcit sau, mai grav, de oamenii care dispar din familiile lor. Sandy îşi dedică viaţă găsirii acestor oameni dispăruţi, oferind familiilor îndurerate o rază de speranţă. Jack Ruttle e un om disperat. A trecut un an de când fratele lui, Donal, parcă s-a evaporat. Considerând că Sandy Shortt ar putea fi răspunsul la problemele lui, o contactează şi pleacă să o întâlnească. Sandy dispare, însă la rândul ei, iar intriga se complică în momentul în care Jack îşi propune să o găsească.

Recenzie: Îmi era dor de stilul lejer al Ceceliei Ahern și de felul cum aceasta ascunde lecții de viață în spartele fiecărui roman al său. Coincidența a făcut ca la un interval scurt de timp să-mi cumpăr 2 dintre cărțile ei, anume: Mulțumesc pentru amintiri și Dispăruți fără urmă. Pot spune că ambele mi-au plăcut la fel de mult deoarece am acordat 4 stele din 5 fiecăreia.

După cum probabil v-ați dat seama din descriere, Sandy Shortt are o mare obsesie pentru lucrurile care dispar, fie că e vorba de obiecte sau persoane. Cred că toți ne-am pus acestă întrebare măcar o data în viața: unde dispar anumite lucruri? Unde e perechea unei șosete? Unde a dispărut manualul/caietul ăla? Unde am pus ăia 1 leu? Ei bine, în această carte ne este oferit un răspuns: existența unui loc numit Here (Aici). În acest loc se găsesc lucrurile pierdute/uitate, toate mirosurile și sunetele, oameni de toate culturile dați dispăruți, care și-au construit o comunitate o lor și care încă mai sunt bântuiți de trecutul lor și de persoanele pe care le-au lăsat în urmă.

Nu mi-a plăcut este faptul că nu mi s-a oferit nici o explicație despre felul în care au fost aleși acești oameni. De ce au fost ei și nu alții? Și mai important, cu ce era Sandy mai specială față de restul „dispăruților”, exceptând mica sa obsesie?

Recomand această carte deoarece este una relaxanta, chick-lit, potrivită pentru zilele aglomerante în care nu vrem să ne batem capul cu o carte greoaie sau complexă.

„Există o linie fină între iubire și ură. Iubirea eliberează sufletul și în același timp uneori te poate sufoca. Am mers pe frânghia aceea cu grația unui elefant, capul cântărindu-mi ura, inima ridicându-mă spre iubire. Era o călătorie a șovăieli, iar uneori cădeam. Uneori cădeam lungi perioade de timp, dar niciodată prea mult. Niciodată prea mult.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s