Recenzie – Roșu ca sângele (Albă-ca-Zăpada #1) de Salla Simukka

690322Descriere: E cea mai grea iarnă din ultimii ani; străzile din Tampere, Finlanda, sunt îngheţate și acoperite de zăpadă. Şi nimic nu contrastează mai tare cu albul zăpezii decât sângele.

Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi urmează cursurile unui liceu de arte. Şi-a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua în care Lumikki găseşte bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului.

Dându-şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte prinsă în hăţişul unei afaceri internaţionale cu droguri. Viaţa îi este pusă în pericol.

Acum şi adolescenţii au o Lisbeth Salander a lor!

Recenzie: Aveam această carte pe lista mea de TBR, era undeva pe la jumătate, deci n-avea cine știe ce prioritate. Cu toate acestea, n-am mai ținut cont nici de listă, nici de altceva atunci când am văzut-o întâmplător, în Cora dacă nu mă înșel, la prețul de 8 lei. Am înșfăcat-o și m-am dus în cea mai mare viteza la casă. *reacția unui bookaholic normal*

3 adolescenți puțin *mai mult* amețiți găsesc o geantă cu bani și sânge. Sună ca o glumă. Asta au crezut și ei la început, că totul e o glumă, dar pe parcurs și-au dat seama că această glumă se poate termina foarte urât. Spre norocul lor, în scenă intră Lumikki Andersson, o adolescentă curajoasă, inteligentă, dar și foarte curioasă. Ea găsește în camera obscură a liceului bancnotele spălate, lăsate la uscat. Din acel moment viața ei se transformă într-un lanț de provocări și încercări  cărora trebuie să le facă față.

Am impresia că e primul roman scris de o autoare nordică pe care îl citesc. Mă așteptam la ceva mai sec, de genul: acțiune pură, nealterată cu alte genuri. Nu mă întrebați de ce credeam asta pentru că nici eu nu știu, dar cert este că n-am avut dreptate. Da, romanul se bazează mai mult pe acțiune, dar mai sunt și momente de respiro în care cititorul află mai multe despre ceea ce simte personajul principal și credeți-mă, Lumikki este un personaj foarte interesant. Mi-a plăcut faptul că autoarea nu a dezvăluit tot trecutul lui Lumikki, făcându-ne astfel să ne dorim să citim și următoarele volume pentru a afla întreaga poveste din spatele personajului.

Lumikki Andersson, eroina trilogiei Alba-ca-Zapada, a invatat sa se apere singura si sa nu aiba incredere in nimeni. E un lup singuratic si o supravietuitoare. A fost agresata brutal la scoala, iar acum s-a mutat in Tampere, unde locuieste singura. Lumikki e inteligenta, sarcastica, are o anume duritate si ii place singuratatea. De asemenea, ii place sa se lupte corp la corp, sa inoate in apa inghetata, sa alerge si sa mearga la galerii de arta. A hotarat ca nu mai vrea sa-i fie niciodata frica de nimic.

Deși am citit această carte cu sufletul la gură, am fost oarecum dezamăgită de sfârșit. Ni se dezvăluie cine era în spatele întregii povești. Mă așteptam la ceva mai spectaculos, în schimb totul a fost vag, s-a trecut prea repede la următoarea scenă și am impresia că în următoarele volume nu se va reveni la acestă întâmplare. Sper din toată inima să mă înșel.

„Înăuntrul tău există mereu o parte pe care nimeni nu poate să pună mâna. Aceea eşti tu. Eşti numai a ta, iar universul este în tine. Poţi fi orice vrei. Poţi fi cine vrei.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s