Descriere: Veronika pare sa aiba tot ce și-ar putea dori. Frecventeaza localuri de noapte cunoscute, intalneste barbati atragatori, si totusi nu e fericita. Ceva lipseste din viata ei. Iata de ce, in dimineata zilei de 11 noiembrie 1997, Veronika se hotaraste sa moara. Dupa ce ia o supradoza, i se spune ca nu mai are de trait decat cateva zile. Romanul o urmareste pe parcursul acestor zile intense in care, spre surprinderea ei, se trezeste atrasa in lumea inchisa a spitalului unde se afla. In aceasta stare de surescitare, ea descopera lucruri pe care nu-si permisese de fapt sa le simta niciodata: ura, teama, curiozitate, dragoste; pana si implinirea sexuala. Experientele ei o fac treptat sa-si dea seama ca fiecare secunda a existentei este o alegere intre viata si moarte. Cartea lui Paulo Coelho vorbeste despre cei care nu intra in tiparele considerate normale de catre societate. Vorbeste despre nebunie si despre nevoia de a descoperi un alt mod de viata a oamenilor care, gandind diferit, se confrunta cu prejudecatile celorlalti.
Recenzie: De ceva vreme sunt curioasă în legătură cu Paulo Coelho. Oamenii vorbesc despre cum s-au schimbat după ce i-au citit cărțile, despre faptul că acum văd lumea altfel și că acest autor chiar i-a făcut să-și pună întrebări despre propria existență. Chiar și profa de engleză îmi recomanda „Alchimistul”. Cum nu am reușit să pun mana pe cea mai populară carte a lui, *sau mai degrabă n-am vrut deoarece subiectul nu m-a atras prea mult* m-am decis să mă îndrept spre Veronika se hotărăște să moară.
Încercarea Veronikăi de a se sinucide eșuează și ea ajunge la sanatoriul Villete. Însă inima ei nu trece prea bine peste numărul mare de pastile și este anunțată că mai are de trăit aproximativ o săptămână. De aici începe povestea tinerei femei care din sinucigașă se transformă într-o persoană care vrea să îmbrățișeze viața și o trăiască, nu doar să treacă prin ea sau să o ocolească. Prin moarte, ea descoperă un nou mod de a trăi.
Conștiința morții ne animă să trăim mai mult.
Am înțeles-o pe Veronika, i-am înțeles motivele, dar n-am apreciat deloc faptul că a ales calea ușoară. În loc să încerce să-și schimbe stilul de viață, ea alege moartea. Un gest de lașitate, dar și de curaj. Lașitate pentru că abandonează lupta prea devreme și curaj pentru se împacă cu asta și își asumă ceea ce face.
Pe lângă povestea ei, noi mai descoperim și povești ale altor personaje: Zedka, o femeia care suferă de depresie și prima care se apropie de Veronika, Mari care are atacuri de panică, este cea care o ajută pe Veronika să descopere cum trebuie trăită viața, și tânărul Edward, schizofrenic și totodată principalul motiv pentru care Veronika vrea să rămână în viață.
Nu mi-a plăcut faptul că autorul folosește numele său în carte, ba chiar se adaugă ca personaj. A fost în plus, o abatere de la poveste care nu-și avea rostu și despre care nu-mi amintesc mare lucru, deși au trecut doar câteva săptămâni. M-am simțit de parcă a scris acele cuvinte doar pentru a mări numărul paginilor. Totuși este un lucru pe care am putut să-l trec cu vederea și să savurez restul carții, ba chiar să-i dau 5 stele din 5.
Nu mi-am format o părere prea clară despre Paulo Coelho, dar apreciez faptul că abordează teme diferite. Aștept să citesc și alte cărți ale lui, sper să nu mă dezamăgească și să fie la fel de interesante.
Rămâneți nebuni, dar comportați-va ca persoane normale. Riscați sa fiți diferiți, dar învățați să o faceți fără să atrageți atenția.
Jessie's Blog 