Recenzie – Îngeri și Demoni de Dan Brown

Descriere: O straveche societate secreta

O arma mortala

O tinta neobisnuita

Cetatea Vaticanului  Robert Langdon, specialist celebru de la Harvard, este chemat de urgenta in Elvetia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vetra, pe al carui piept a fost ars cu fierul un simbol ciudat. Ceea ce descopera este uluitor, o straveche organizatie – Illuminati – a declansat o diabolica vendetta impotriva Bisericii Catolice. Cele mai sumbre temeri ale lui Langdon se confirma in seara in care are loc Conclavul de la Vatican, cand afla ca Illuminati a plasat o bomba chiar in inima Cetatii Vaticanului. Cu ajutorul Vittoriei Vetra, o misterioasa cercetatoare, porneste intr-o cursa frenetica pentru a descoperi amplasamentul bombei si salvarea Vaticanului. Cautarile ii vor purta pe cei doi oameni de stiinta prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii si prin catedrale parasite, pana in cel mai periculos loc de pe Pamant: ascunzatoarea de mult uitata a ordinului Illuminati. Inainte de a descifra „Codul lui da Vinci“, lumea era in puterea lor: Ingeri si Demoni. Roman ecranizat in 2009 de Columbia Pictures.

Recenzie: Probabil mulți ați auzit de Dan Brown și de controversatele lui cărți sau de filmul Codul lu Da Vinci, care este ecranizarea uneia dintre ele. La fiecare carte mai controversată pe care o citesc, totul începe cu o curiozitate: își merită toate aceste laude sau toate aceste jigniri?

Mulți spun că e o carte de groază, o mare pierdere de timp, iar când pronunți numele Dan Brown își dau ochi peste cap și îți țin o întreagă prelegere despre cât de praf e el, împreună cu cărțile lui sau cum este el un autor prea faimos și supraapreciat și de aceea trebuie să-l urâm cu toții.Ei bine, mie mi-a plăcut această carte. N-a fost nici pe departe un chin, nu m-a scos din sărite și în nici un caz nu mi s-a părut atât de prost scrisă, precum se spune. Este o carte bună, ce de ține cu sufletul la gură,oferă mult suspans și intrigă cititorul cu fiecare pagină. Merită citită pentru că tratează un subiect destul de delicat în zilele noastre: religia. Dan Brown mi se pare un autor original, diferit de restul și curajos (cred că a avut destul de multe probleme pe spatele acestei cărți).

Rebert Langdon, personajul principal, nu mi-a fost prea simpatic la început. Aveam impresia că e puțin cam pe lângă poveste, până s-a hotărât și el să-și pună creierul la contribuția și să acționeze. Singurul minus (care e destul de mic) este relația dintre el și Vittoria, nu-și avea locul și ar fi fost mai în regulă să-i lase doar prieteni. Sper ca tipa să-și ia tălpășița din viitoarele cărți.

Cel mai mult mi-a plăcut acel sentiment că sunt în mijlocul rezolvării unui puzzle și trebuie să ajut personajele să găsească anti-materia, altfel Vaticanul chiar explodează. Și totul era contra timp, și eu îmi doream cu atât mai mult să citesc mai repede și să aflu cum se termină povestea. Incredibil.

Am de gând să citesc toate cărțile lui Dan Brown. Următoarea pe listă cred că e Codul lui Da Vinci.