Recenzie – De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger

de-veghe-in-lanul-de-secara_1_fullsize

Descriere: Situata de ani de zile în topul preferintelor cititorilor din Romania, De veghe in lanul de secara continua sa fie, la peste cincizeci de ani de la aparitie, cartea de capatai a adolescentei. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, si ai caror parinti s-au nascut, probabil, in aceeasi perioada ca si romanul, e ca trec prin aceleasi episoade, angoase si mirari precum Holden Caulfield. Doar ca el nu folosea atat de des cuvantul „cool“ si nu naviga pe Internet. Iar cand simtea nevoia s-o sune pe fata de care era indragostit, ori renunta, pentru ca nu avea chef, ori intra in prima cabina de telefon. Problemele lui raman insa, si chiar si modul in care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Exista voci care se intreaba de ce totusi a avut romanul un succes atat de uimitor, in toata lumea si, deja, de atatia ani. In fond, nu e singura carte care-si pastreaza prospetimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurta prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte foarte-foarte buna. Atat. Alaturati-va milioanelor de tineri care au citit-o si veti intelege.

Recenzie:  Eh, frumoasă descrierea cărții, mai că-ți vine să închini un altar în onoarea ei.

Cred că mai toți știți poveste din această carte. Holden, un băiat care nu se are prea bine cu școala (sau mai degrabă școlile, pentru că a fost dat afară de la 2 școli) încearcă să se regăsească după ce este exmatriculat de la a 3-a școală. Eu cred că îi era frică de reacția părinților și a decis să facă o mică excursie. :)) Ei bine, Holden ne povestește în această carte despre evenimentele din această excursie, desigur, într-un mod foarte adolescentin și amuzant.

Cel mai mult m-a impresionat momentul în care Holden îi spunei lui Phoebe, surioara lui mai mică, că el vrea să-i prindă pe copiii din lanul de secară, înainte ca ei să cadă în prăpastie. Cred că totul face referire la procesul de maturizare. După un anumit timp, toți copiii ajung în lanul de secară, dar în acest lan este și o prăpastie adâncă. Mulți o ocolesc și merg mai departe, dar sunt și câțiva care n-o văd și cad în ea. Copiii care cad sunt cei care trec prea brusc de la copilărie la maturitate. Ei se transformă din îngerași mici și inocenți, în golani care stau la colț de stradă, fumează, se droghează, înjură, nu au un scop în viață, o tratează cu indiferență sau o văd fără rost. Ei bine, Holden vrea să-i salveze, vrea să facă ceva pentru ei înainte ca aceștia să facă pasul direct în prăpastie.

În caz că nu ați citit-o, eu o recomand, este o carte bună, amuzantă, ce evidențiază foarte bine caracterul adolescenților și faptul că deși au trecut atâția ani, adolescenții au fost și vor fi mereu la fel. În caz că ați citit-o, vă aștept părerile în comentarii.

„Don’t ever  tell anybody anything.

If you do it, you start missing everybody.”

Recenzie – Îngeri și Demoni de Dan Brown

ingeri-si-demoniDescriere: O straveche societate secreta

O arma mortala

O tinta neobisnuita

Cetatea Vaticanului  Robert Langdon, specialist celebru de la Harvard, este chemat de urgenta in Elvetia pentru a examina cadavrul lui Leonardo Vetra, pe al carui piept a fost ars cu fierul un simbol ciudat. Ceea ce descopera este uluitor, o straveche organizatie – Illuminati – a declansat o diabolica vendetta impotriva Bisericii Catolice. Cele mai sumbre temeri ale lui Langdon se confirma in seara in care are loc Conclavul de la Vatican, cand afla ca Illuminati a plasat o bomba chiar in inima Cetatii Vaticanului. Cu ajutorul Vittoriei Vetra, o misterioasa cercetatoare, porneste intr-o cursa frenetica pentru a descoperi amplasamentul bombei si salvarea Vaticanului. Cautarile ii vor purta pe cei doi oameni de stiinta prin cripte pecetluite de secole, prin catacombe pline de primejdii si prin catedrale parasite, pana in cel mai periculos loc de pe Pamant: ascunzatoarea de mult uitata a ordinului Illuminati. Inainte de a descifra „Codul lui da Vinci“, lumea era in puterea lor: Ingeri si Demoni. Roman ecranizat in 2009 de Columbia Pictures.

Recenzie: Probabil mulți ați auzit de Dan Brown și de controversatele lui cărți sau de filmul Codul lu Da Vinci, care este ecranizarea uneia dintre ele. La fiecare carte mai controversată pe care o citesc, totul începe cu o curiozitate: își merită toate aceste laude sau toate aceste jigniri?

Mulți spun că e o carte de groază, o mare pierdere de timp, iar când pronunți numele Dan Brown își dau ochi peste cap și îți țin o întreagă prelegere despre cât de praf e el, împreună cu cărțile lui sau cum este el un autor prea faimos și supraapreciat și de aceea trebuie să-l urâm cu toții.Ei bine, mie mi-a plăcut această carte. N-a fost nici pe departe un chin, nu m-a scos din sărite și în nici un caz nu mi s-a părut atât de prost scrisă, precum se spune. Este o carte bună, ce de ține cu sufletul la gură,oferă mult suspans și intrigă cititorul cu fiecare pagină. Merită citită pentru că tratează un subiect destul de delicat în zilele noastre: religia. Dan Brown mi se pare un autor original, diferit de restul și curajos (cred că a avut destul de multe probleme pe spatele acestei cărți).

Rebert Langdon, personajul principal, nu mi-a fost prea simpatic la început. Aveam impresia că e puțin cam pe lângă poveste, până s-a hotărât și el să-și pună creierul la contribuția și să acționeze. Singurul minus (care e destul de mic) este relația dintre el și Vittoria, nu-și avea locul și ar fi fost mai în regulă să-i lase doar prieteni. Sper ca tipa să-și ia tălpășița din viitoarele cărți.

Cel mai mult mi-a plăcut acel sentiment că sunt în mijlocul rezolvării unui puzzle și trebuie să ajut personajele să găsească anti-materia, altfel Vaticanul chiar explodează. Și totul era contra timp, și eu îmi doream cu atât mai mult să citesc mai repede și să aflu cum se termină povestea. Incredibil.

Am de gând să citesc toate cărțile lui Dan Brown. Următoarea pe listă cred că e Codul lui Da Vinci.

Tag: Ai prefera sa…?

large (7)

1.Ai prefera să citeşti serii sau cărţi “singure”?

Îmi plac seriile. Îmi place să petrec mai mult timp cu personajele și să mă pierd în povestea lor. În plus, mi se pare normal ca atunci când o carte îmi place foarte mult, să-mi doresc o continuare. Dar am și pretenția ca volumele să nu devină plictisitoare sau scrise prost și să nu fie nici exagerat de multe.

2.Dacă ai avea de ales să citeşti doar autori bărbaţi sau doar autori femei pentru tot restul vieţii, ce ai alege?

Aw… asta da decizie. Cred că aș alege autorii bărbați, deoarece femeile tind să devină prea siropoase sau visătoare și nerealiste.

3.Ai prefera să cumperi cărţi direct din librării sau online?

Ador să-mi petrec timpul prin librării și să studiez anumite cărți care-mi atrag atenția, dar prefer să-mi fac cumpărăturile online, pot să-mi cumpăr mai multe cărți cu aceiași sumă de bani.

4.Ai prefera să te uiţi la ecranizarile de tip film sau serial TV?

Serialele TV. Din câte am observat ele se îndepărtează foarte mult de scenariul cărților, uneori devenind ai bune. (Ex:The Vampire Diaries, The Secret Circle, Pretty Little Liars) Filmele m-au dezamăgit de cele mai multe ori.

5.Ai prefera să citeşti 5 pagini pe zi sau 5 cărţi pe săptămână?

5 pagini pe zi??? E ca și cum ai înfometa un copil, dându-i doar o felie de pâine pe zi.

6.Ai prefera să fii un critic sau un autor?

Clar autor.

7.Ai prefera să citeşti topul tău de 5 cărţi favorite sau cărţi noi?

Cărți noi, poate vor intra și ele în top. În plus, nu-mi place să recitesc cărți.

8.Ai prefera să fii un bibliotecar sau un vânzător de cărţi?

Ca vânzător de cărți nu cred că e ok să iei cărțile și să începi să le citești (și nu m-aș putea abține să nu fac asta), așa că aleg bibliotecar.

9.Ai prefera să citeşti genul tău favorit de la toţi autorii sau toate genurile de la autorul tău preferat?

Prima variantă. Nu cred că un autor se poate descurca atât de bine la toate genurile.

10.Ai prefera să citeşti cărţi fizice sau e-book-uri?

Cărți fizice! E un sentiment pe care nu-l vei avea niciodată atunci când citești un e-book.

Dau tag-ul tuturor celor ce citesc această postare și vor să-l rezolve.

Currently reading #1

Hei, mai supraviețuiește cineva după prima săptămână de școală din 2015? :)) Sincer, sper că  sunteți cu toții în regulă și cu chef/timp de citit. Eu, surprinzător, am parte de ambele. Săptămâna aceasta am terminat 2 cărți și mai am puțin până o dau gata și pe a 3-a.

15b9f4-tagPrima carte care m-a ținut ocupată weekendul trecut și luni, la un moment dat credeam că mi-am pus lipici pe mâini și nu pot să mă dezlipesc de ea, este Îngeri și demoni de Dan Brown. Cartea pune în prim plan lupta, destul de veche, dintre religie și știință. Mi s-a părut interesantă,  plină de răsturnări de situații și o recomand, sper să dezvolt mai mult subiectul într-o recenzie.

Cea de-a doua carte este 22 Britannia Road de Amanda Hodgkinson, o carte nu prea cunoscută, nici eu nu mai auzisem de ea înainte de a-mi fi oferită drept cadou de la o mătușă. Cartea spune povestea unei familii ce a fost destrămată din cauza războiului, soțul fiind obligat să plece în armată, iar soția să-și ia copilul și să se ascundă în pădure. După ce războiul ia sfârșit, ei se regăsesc, dar secretele trecutului nu le dau pace. La această carte s-a întâmplat un fenomen ciudat. Am început-o prin septembrie, am ajuns la pagina 100, dar din nu știu ce motiv (chiar nu-mi mai aduc aminte), am abandonat-o și n-am mai revenit la ea. Ori mă plictisea și nu-mi plăcea, ori am început altele și am uitat de ea. Marți, încercând să mă decid ce carte să încep, am dat cu ochii de ea. Parcă mă incomoda faptul că avea un semn de carte înăuntru, așa că am luat-o și am început să citesc, iar joi seara a fost gata. Mi-a plăcut, i-am dat 4/5 stele și povestea acestei familii chiar m-a impresionat.

Acum citesc Othello de W. Shakespeare. Mai am Actul 5, care ține nu mai mult de 25 de pagini, dar m-am oprit pentru a scrie acest post. Povestea este interesantă, se axează mai mult pe trădare și pe faptul că cei ce te ajută, uneori, pot fi chiar cei ce-ți crează problemele. Sunt sigură că în limba originală are mai mult farmec, dar notele de la sfârșit mă ajută foarte mult să pătrund mai în interiorul poveștii. Sper să aibă un sfârșit pe măsură.

Voi dragilor ce-ați mai citit?

Recenzie – De 19 ori Katherine de John Green

de-19-ori-katherine_1_fullsizeDescriere: K-5 spunea ca baietii sunt badarani.

K-10 voia doar o relatie de prietenie.

K-18 i-a dat papucii intr-un e-mail.

K-19 i-a frant inima.

Colin, un „fost copil-minune“ pasionat de anagrame, pleaca impreuna cu prietenul sau Hassan intr-o calatorie departe de casa pentru a-si uita toate dezamagirile in dragoste. Cu 10.000 de dolari in buzunar si un mistret pe urmele sale, Colin vrea sa demonstreze Teorema Fundamentala a Previzibilitatii Katherinelor care, spera el, va prezice viitorul tuturor relatiilor. Iubirea, prietenia si umorul sunt ingredientele picante ale acestui roman spumos, ingenios construit, despre cum te poti reinventa.

Recenzie: Prima carte pe care am citit-o în 2015 și pot spune că am început noul an destul de bine.

De 19 ori Katherine nu este o carte complexă, cel puțin în comparație cu celelalte două cărți ale lui John Green, citite de mine: Sub aceeași stea și Căutând-o pe Alaska. Povestea este una foarte simplă, la fel și acțiunea, autorul nu se axează pe suspans, dramă sau răsturnări de situație. Astfel totul decurge de la sine și, citind această carte, intri într-o adevărată stare de relaxare.

222

Singurele lucruri prin care se evidențiază această carte sunt umorul și matematica. De mult n-am mai zâmbit atât de mult în timp ce citeam, de aceea cartea a primit un mare plus de la mine. Cât despre matematică, am înțeles-o, dar nu sunt de acord cu ideea lui Colin. Dragostea nu se bazează pe cât de părăsit/ă ai fost sau cât de bine arăți sau cât de popular/ă ești. Dragostea se simte și atât, nu poți să faci o diagramă pe seama ei.

Colin și Hassan sunt „cuplul perfect” și se completează unul pe celălalt. Colin este copilul-minune, cuminte și educat, de aceea are nevoie un mic impuls, iar Hassan e spontan și amuzant. Împreună trec prin tot felul de situații jenante, dar foarte amuzante pentru cititor.

Îmi place John Green pentru că nu se bazează pe un anumit stil atunci când scrie și încearcă câte puțin din toate. Sincer, dacă mi-ar fi dat cineva Sub aceeași stea și De 19 ori Katherine și ar fi șters numele autorului, nu mi-aș fi dat seama că este același.

Per total este o carte bună, care la sfârșit te va lăsa cu zâmbetul pe buze și cu o stare de optimism.

“Books are the ultimate Dumpees: put them down and they’ll wait for you forever; pay attention to them and they always love you back.”