Hello 2015!

2015? Doar eu cred că timpul ăsta a început să se scurgă cam repede?

2014  cred că a fost un an bunicel. A fost un an atât de normal încât mă simt de parcă nici n-ar fi existat. A fost plin de certuri și împăcări, lacrimi și râsete, fericire și tristețe. Un an normal și atât. De aceea nici nu cred că m-am schimbat prea mult *am spus cred*. Mi-am făcut prieteni noi și zic asta pentru că sunt sigură că nu vor afla niciodată: sunt incredibili.

Și acum să trecem la tema principală a blogului: cărțile. Am citit 55 de cărți, cu una mai mult decât anul trecut *și asta este un progres, cel puțin n-au scăzut* și totuși mă simt ciudat într-un fel pentru că n-am ajuns la 60, regret faptul că într-un timp m-am lăsat pe tânjală.

Top 5 cărți citite în 2014:

1. Hoțul de cărți de Markus Zusak – Cum să nu-i acord locul 1? E cartea care mi-a scos la suprafață cele mai puternice sentimente și singura care m-a adus în pragul de a izbucni într-un hohot de plâns. Această carte e perfectă și tot ce am de zis e: TREBUIE SĂ O CITIȚI!!!
2. Seria Harry Potter de J.K.Rowling – Cred că am trăit într-o grotă, altfel nu-mi explic cum de n-am citit această serie în copilărie. Și când mă gândesc că am fost atât de neîncrezătoare, nici nu-mi închipuiam că o să mă atașez atât de mult de personaje și să trăiesc cu intensitate fiecare pagină.
3. Jane Eyre de Charlotte Bronte – N-avea cum să lipsească o carte clasică din top. Deși nu le citesc prea des, ador cărțile clasice și, dragi cititori, aceasta e una dintre cărțile clasice must-read. Recunosc că la început nu mi-am pun prea multe speranțe în ea, dar după cum probabil ați observat cărțile de la care nu am prea multe așteptări își fac ușor, ușor, loc printre cărțile mele preferate.
4. Memoriile unei gheișe de Arthur Golden – Această carte m-a făcut să învăț mai multe despre istoria și cultura japoneză, de care am rămas foarte impresionată și, de asemenea, mi-a prezentat una dintre cele mai frumoase povești de dragoste.
5. Seria Jocurile Foamei de Suzanne Collins – Deși nu am făcut nici o recenzie, am adorat această serie. Katniss Everdeen a fost adăugată pe lista de personaje feminine preferate, chiar dacă are un minus foarte mic.E o trilogie incredibilă și o recomand cu drag.

E un top 5, dar nu pot să nu adaug și numele următoarelor cărți, deoarece mi-au plăcut extrem de mult: seria Divergent de Veronica Roth, Nume de cod: Verity de Elizabeth Wein, Crima din Orient Express de Agatha Christie, Spulbera-mă de Tahereh Mafi, Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys și Înainte să adorm de S.J.Watson.

Și pentru 2015 îmi propun 52 de cărți *merg pe principul o carte pe săptămână*, dar în adâncul sufletului meu tot sper că voi atinge numărul de 60. :)) Îmi doresc ca printre acele 52 de cărți să fie și:

• Cimitirul animalelor de Stephen King
• Încă 3 cărți de Agatha Christie
• O carte de Haruki Murakami
• Stăpânul Inelelor de J.R.R. Tolkien
• *din nou* o carte în engleză

Dintre cerințele de anul trecut am îndeplinit 4/7, la anul sper să fie 5/5. Ei bine, eu vă las. Vă urez un 2015 plin de fericire și să se împlinească tot ce vă propuneți. La mulți ani!

Recenzie – Experiment (Divergent #3) de Veronica Roth

Descriere: Societatea impartita pe factiuni in care Tris Prior credea cândva a fost distrusa – spulberata de violenta, conflicte si tradari. Astfel ca atunci cand i se ofera sansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregatita. Poate ca, in afara orasului, ea si Tobias vor putea duce o viata noua, lipsita de minciuni, loialitati puse sub semnul intrebarii si amintiri dureroase. Insa noua realitate a lui Tris e si mai periculoasa decat cea pe care a lasat-o in urma. Vechile descoperiri devin imediat de neinteles. Adevarurile noi si explozive schimba inimile celor pe care ea ii iubeste. Si, o data in plus, Tris trebuie sa lupte pentru a intelege complexitatea naturii umane – si pe ea insasi –, fiind in acelasi timp nevoita sa faca fata unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu si iubire. Narat dintr-o perspectiva duala captivanta, Experiment conduce seria Divergent catre un final tulburator, dezvaluind secretele lumii distopice care a captivat milioane de cititori. Recenzie: Cred că nu mai are rost să adaug faptul că dacă n-ați citit Divergent și Insurgent (recenziile aici și aici), nu prea aveți de ce să citiți această recenzie, n-o să înțelegeți nimic. În primul rând, am observat că mai toți ctitorii au fost spoiler-iți în legătură cu finalul și dacă ești unul dintre puținii oameni care nu știu nimic, poți să stai calm deoarece nu voi face nici o gafă *sper*  și nu-ți voi distruge plăcerea lecturii. Ei bine, eu nu sunt genul de om care nu citește o carte doar pentru că îi știe finalul și mai ales când e vorba de una din seriile mele preferate. Dacă în cel de-al doilea volum Tris a fost cea care m-a cam călcat pe nervi, de data aceasta Tobias i-a luat locul. Mă învățasem cu Four cel calculat, ce ia mereu deciziile corecte și se gândește de 2 ori înainte de a face un lucru și în loc de toate astea dau peste un copil care se lasă manipulat, care ia în seamă toate prostiile spuse de alți și se avântă în a face acțiuni negândite. Deși atitudinea lui Four lasă de dorit, Tris mi s-a părut mai matură, făcând comparație cu volumul 2. Ea devine un personaj cu un caracter complex și remarcabil, este matură și dă dovadă de înțelepciune de multe ori, își învinge temerile și găsește în interiorul ei puterea de a-i ierta pe toți cei ce i-au greșit. A fost de parcă autoarea a inversat personalitățile celor doi. Mi-a plăcut faptul că această carte e narată atât din perspectiva lui Tris, cât și din perspectiva lui Tobias. Recunosc că uneori era derutant: citeam un capitol mă obișnuiam cu gândurile personajului, iar după treceam la gândurile celuilalt. Mai am un lucru de lămurit: titlu. A fost o întreagă dezbatere pe faptul că nu s-a păstrat titlul original. Eu cred că n-are nici cea mai mică legătură. Experimant sau Allegiant, cui îi pasă? Tot ce contează e conținutul și din punctul meu de vedere acesta este foarte bine tradus.

„Sunt cu el pentru că asta aleg, în fiecare zi în care mă trezesc, în fiecare zi în care ne certăm sau ne minţim sau ne dezamăgim unul pe celălalt. Îl aleg pe el în repetate rânduri şi el mă alege pe mine.”

SPOILER! SPOILER! SPOILER! SPOILER! 

Acum să-mi dau cu părerea despre marele final și când spun mare, nu exagerez deloc .Toți cei ce au citit trilogia au rămas șocați de moartea lui Tris. Eu personal sunt între. Nu cred că mi-aș fi dorit un final super happy în care Tris și Tobias să zburde pe câmpie alături de unicorni ș fluturași, având un curcubeu deasupra. Mă așteptam la un final marcant, dar nu să omoare personajul principal. Mi s-a părut o strategie ieftină de marketing. Și a fost atât de aiurea să supraviețuiască unui ser al morții și, totuși, să moară împușcată. Dacă tot omori un personaj, fă din asta ceva remarcabil, nu transforma totul într-o telenovelă. Aș fi preferat să-și facă serul morții efectul și cu ultimele puteri ea să-i reseteze pe toți. M-a descărcat și în această privință. :))

Recenzie – Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys

Descriere: Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.
V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.
Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Recenzie: Glasul fetei nu rupe doar tăcerea istoriei, rupe și inimile cititorilor. Este o carte plină de emoție, ce-ți răscolește sufletul. Îți prezintă ce înseamnă un război, fără metafore, fără cuvinte mari, un război rece, crud, plin de nedreptăți și fapte inumane. Dar prin toată această mare de răutate iese la iveală și bunătatea anumitor personaje, ce în vremuri atât de grele nu uită să-și ajute și semenii, care pe parcurs le devin prieteni.

Cartea e cu atât mai sfâșietoare pentru că prezintă întâmplări adevărate, lucruri ce chiar li s-a întâmplat oameni, lucruri pe care nici un biet animal n-ar trebui să le îndure, dar un om? Ea continuă să șocheze cu fiecare pagină pe care o citești, de aceea este creată o stare de tensiune, stai cu sufletul la gură și aștepți viitoarea palmă pe care o primește Lina, împreună cu restul personajelor, de la viață.

Am citit-o la scurt timp după Hoțul de cărți și nu am putut să nu le compar. Nu știu dacă e un dezavantaj sau un avantaj, dar astfel am descoperit că, deși ambele cărți vorbesc despre aceiași perioadă și poveștile sunt asemănătoare, stilul în care sunt scrise contează foarte mult.

Printre tonuri cenușii este scrisă din punctul de vedere al Linei, un stil simplist și fără înflorituri. Toate frazele emanau atât de multă sinceritate încât mă simțeam de parcă fata îmi era o bună prietenă care-mi dezvăluia povestea vieții ei, una dintre cele mai triste povești auzite de mine. Pe când Hoțul de cărți mă învăluia în metafore și, deși era vorba de un război, mă simțeam de parcă citeam un basm.

În concluzie, vă recomand cartea deoarece povestea Linei merită ascultată și o să vă impresioneze cu siguranță. Cartea poate fi comandată de aici.

Recenzie – Anna și sărutul franțuzesc de Stephanie Perkins

Descriere: Anna si sarutul frantuzesc, o carte amuzanta, plina de suspans. Stephanie Perkins a scris o carte care cu siguranta o sa topeasca inimi. Anna asteapta cu nerabdare inceperea ultimului an de liceu in Atlanta, unde are o slujba ideala, o prietena fidela si un baiat pe care vrea sa il cucereasca. Lucrurile se schimba si Anna merge la un internat din Paris. Aici il intalneste pe inteligentul, cuceritorul  Etienne St. Clair. Totusi, exista o problema „St. Claire e deja luat“, are o iubita. Anna isi repeta „suntem doar buni prieteni, suntem doar buni prieteni“, dar sentimentele, reciproce, devin de neinlaturat. Oare se va sfarsi totul cu mult asteptatul sarut frantuzesc? Cei care vor citiAnna si sarutul frantuzesc vor avea ocazia sa descopere Parisul, pas cu pas, prin ochii a doi tineri adolescenti, poate mai frumos si mai interesant ca orice alt ghid scris vreodata al Parisului

Recenzie: Oricât de mult aș urî franceza ca materie, nu pot să nu iubesc și să nu-mi doresc să vizitez Franța și frumosul ei Paris. Anna și sărutul franțuzesc mi-a reamintit și de ce: pentru că totul pare desprins dintr-un basm.

Deși mulți cititori o acuză pe Anna pentru că face mofturi atunci când află că trebuie să meargă la studii în Franța, eu o înțeleg. Nici mie nu mi-ar fi ușor să-mi las prietenii, familia, toate lucrurile care mă fac fericită, și să plec într-o țară total necunoscută, fără să știu să vorbesc limba națională. La care se mai adaugă și faptul că este ultimul an de liceu. Cine se mută în ultimul an de liceu?

Ea a avut mare noroc deoarece s-a integrat într-o gașcă formată din 4 persoane: Mer, Rashmi, Josh și St. Clair, pe care Anna îl place. Anna și St Clair pornesc de la o relație de prietenie, dar, ca de obicei, acest lucru nu este posibil. Lucrurile încep să se complice, iar atracția dintre ei devine mai mult decât evidentă, dar un singur lucru le stă în cale: St. Clair are o iubită.Și acum lumea își dă ochii peste cap și întreabă: de ce n-o părăsește? Cel puțin asta am făcut eu și da, ni se oferă explicația, vă las sa o aflați singuri. Am avut sentimente contradictori față de St. Clair, pe o parte îmi venea să arunc cu roșii în el, pe de altă parte îmi plăcea și mi se păreau adorabile toate lucrurile pe care le făcea.

Stilul autoarei, Stephanie Perkins, mi-a plăcut foarte mult, acțiunea nu este grăbită, știe să țină un om în suspans și nu ajungi să te plictisești, deși intri într-o stare de relaxare totală. De asemenea, te face să vizualizezi personajele și le conturează atât de bine personalitățile încât în fața ta începe să se deruleze un întreg film. Totul a părut foarte realist, problemele Annei sunt probleme cu care ne confruntăm și noi, adolescenții, în viața de zi cu zi: iubiri neîmpărtășite, secrete, certuri și împăcări. Fetele se vor regăsi în cu ușurință în personajul Annei. Aș vrea ca în următoarele luni să-mi cumpăr Lola și băiatul din vecini, să văd dacă o să-mi placă la fel de mult

Multumesc librarei online Libris pentru că mi-a oferit șansa de a citi această carte.