Recenzie ~ Hoțul de cărți de Markus Zusak

Descriere: Este anul 1939. Germania nazista. Tara isi tine rasuflarea. Moartea nu a avut niciodata mai mult de lucru, si va deveni chiar mai ocupata. Liesel Meminger si fratele ei mai mic sunt dusi de catre mama lor sa locuiasca cu o familie sociala in afara orasului München. Tatal lui Liesel a fost dus departe sub soapta unui singur cuvant nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede in ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul calatoriei, Moartea ii face o vizita baietelului si o observa pe Liesel. Va fi prima dintre multe intalniri apropiate. Langa mormantul fratelui ei, viata lui Liesel se schimba atunci cand ea ridica un singur obiect, ascuns partial in zapada. Este Manualul Groparului, lasat acolo din greseala, si este prima ei carte furata. Astfel incepe o poveste despre dragostea de carti si de cuvinte, pe masura ce Liesel invata sa citeasca cu ajutorul tatalui ei adoptiv, care canta la acordeon. In curand, va fura carti de la incendierile de carti organizate de nazisti, din biblioteca sotiei primarului, si de oriunde le mai putea gasi. Hotul de carti este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitura superb maiestrita si arzand cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a daruit una dintre cele mai durabile povesti ale timpurilor noastre.

Recenzie: Ei bine, când însăși Moartea îți spune o poveste, trebuie să o asculți. Sau în cazul nostru să o citim. Ea este naratorul și, de asemenea, sarea și piperul din această carte. Ea vede tot, știe tot. Ne veghează și așteaptă momentul potrivit pentru a ne lăsa să o întâlnim.Prin Hoțul de cărți, călătorim alături de ea și urmărim povestea lui Liesel Meminger în Germania nazistă.

Eu am fost mereu o iubitoare a istoriei și a tot ce ține de ea, așa că a fost o lectură mai mult de cât interesantă. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut istoria, sigur această carte m-ar fi fascinat pentru că e genul acela căreia e imposibil să-i reziști.

Liesel este un copil foarte ambițios, ce are un viciu. Așa cum unii fumează, beau sau sunt pasionați de jocuri de noroc, ea are un viciu pentru cărți: le iubește prea mult. Datorită lor, este determinată să facă tot posibilul pentru a învăța să citească. Pe parcurs, începe să se autodepășească și îndată ce devine stăpână asupra cuvintelor, nimic n-o mai poate opri din a le da drumul. Astfel aflăm cum cuvintele pot controla oamenii, în sens bun sau rău, ele îi pot distruge sau îi pot face să se apropie între ei.

Moartea. Pe departe cel mai bun narator. Să privești totul prin ochii morții e sfâșietor, dar Markus Zusak a făcut totul să pară mai umană. Și acum probabil vă întrebați cum poate să fie Moartea umană? Păi, în primu rând n-are o coasă. Mai este și amuzantă, își arată tristețea și suferința, ne mărturisește că e obosită și, nu în ultimu rând, are temeri. Ceva mai uman de atât nu-mi pot închipui.

Iubesc cartea pentru toate sentimentele pe care m-a făcut să le simt pe tot parcursul ei. Pentru că m-a tras în acea lume și eu m-am lăsat dusă fără să-mi pun nici un semn de întrebare. Pentru personajele ei și pentru bunătatea și iubirea lor văzute în gesturile mici pe care le făceau.

Închei prin a vă spune că trebuie să citiți această carte, autorul nu a scris ceva comercial, nu s-a gândit ce ar vrea publicul să citească, ci a scris cartea pentru el și pentru sufletul său. Nu e o carte care are nevoie de suspans, din contră, ți se spune clar despre unele personaje cum vor muri. Și cred că toate aceste elemente au făcut cartea să fie mult mai frumoasă. Nu te face să vrei cu disperare să ajungi la ultima pagină și să afli finalul, ci te lasă să savurezi fiecare eveniment, să te gândești la el și să meditezi asupra învățăturilor.

O carte uimitoare, care ne arată că un război nu se petrece doar pe câmpurile de luptă, cu soldați și arme. Mulțumesc din suflet librăriei online Libris pentru că mi-a oferit șansa să aflu povestea Hoțului de cărți.