Recenzie ~ Frenezia de Francesca Lia Block

Imagine

Descriere: Cand a implinit treisprezece ani, lui Liv i s-a intamplat ceva care i-a schimbat complet viata. Din acest moment, se simte pierduta…nu se mai regaseste in nimic. Singurele clipe in care este cu adevarat ea insasi sunt cele petrecute alaturi de prietenul ei, Corey, in padurea din jurul orasului in care cei doi locuiesc. Dar lucrurile continua sa se complice: in padure, Liv este urmarita de o femeie misterioasa, un grup de baieti ciudati o pandesc… si tot aici afla de blestemul ce pare ca o va bantui pentru totdeauna.

Blestemul care, cu patru ani in urma, i-a provocat Frenezia. Si care i-o poate provoca din nou, cat de curand…

Recenzie:  O carte diferită sau am citit-o eu diferit? Cred că înclin mai mult spre prima variantă,  pe tot parcursul cărții am simțit o atmosferă rece, ca și cum aș fi fost la Polul Nord și toată acțiunea se desfășura acolo . Chiar dacă autoarea descria căldura din mijlocul verii, eu simțeam tot răceala, dar, spre surprinderea mea, asta m-a ajutat să-mi placă și mai mult cartea și chiar sunt uimită de acest fel de a scrie al autoarei. E diferit.

În primul rând , autoare aduce în prim plan priatenia dintre 3 adolescenți : Liz , Corey și Pace. O prietenie destul de ciudată: Liz are o „boală” care pune stăpânire pe ea uneori, Corey e negru , iar Pace este homosexual. Ei realizează că nu vor avea niciodată ocazia să fie ei însuși în micul oraș în care trăiesc deoarece lumea te critică dacă nu ești ca ei și ești diferit. Îi critică pentru ceva ce nu pot schimba , de aceea Pace ascunde ceea ce este și se preface că este iubitul lui Liz, în timp ce Liz se poate întâlni cu adevăratul ei iubit , Corey, doar la adăpostul copacilor din pădure.

De aceea Frenezia nu este doar o carte fantasy, ci o carte care ne prezintă povești de viață și probleme pământești , elementul fantasy fiind doar un surplus adăugat cărții pentru a o face mai interesantă. Cu toate astea vreau să vă prezint și un aspect ce m-a făcut să-i scad puțin din notă: povestea lui Pace cu acel Michael. Mi-aș fi dorit să aflu mai multe despre asta deoarece l-am îndrăgit foarte mult pe Pace, în plus sunt și o fire foarte curioasă.

O recomand celor ce caută profunzimea din cărți și nu sunt atenți doar la acțiune. Eu am citit și câteva păreri negative înainte, dar asta nu m-a infruențat în niciun fel și am observat că, de-ndată ce am acceptat faptul că nu este o carte obișnuită , am devorat-o până la ultima pagină și am fost alături de Liv și am simțit toate acele sentimente. Sentimente ce se pot amplifica si să devină mult mai puternice . Ea nu trebuie să-și piardă controlul, dar este ea atât de puternică?

„M-am uitat în ochii lui Joe şi am văzut de unde veneam, durerea, dar şi frumusețea. M-am uitat în ochii lui Corey şi am văzut încotro mergeam, îngrijorarea şi emoția.”

 

P.S. : Iar au trecut secole de la ultima postare , ar trebui să fac ceva , poate să-mi fac un semn pe mână să-mi aduc aminte că trebuie să postez și eu , nu doar să urmăresc alte bloguri. :))

Anunțuri

Let the spring begin!

555Încă sunt în viață, dar am o presimțire că școala asta o să mă omoare. Mi-a luat tot cheful de citit, chiar și de postat de blog. Mă trezesc la 6 , mă duc la școala, ajung acasă pe la 14,  pierd 2 ore ba la laptop, ba ieșind afară cu cineva, mi se face somn și dorm pana la 18 , fac temele , mănânc, citesc, ma uit puțin la tv și adorm. Și totul se repetă .

Nu m-am oprit din a urmări ce se mai întâmplă prin blogosferă , dar când intram pe blogul meu ca să postez ceva nou , mă uitam pur și simplu la pagina albă și nu știam ce să tastez. Desigur , aveam câteva recenzii scrise, dar trebuie să mă mai uit o dată peste ele. Însă azi când am intrat și am văzut că n-am mai postat nimic din februarie și suntem deja pe 15 martie, am simțit un fel de gol în stomac. Vreau să duc blogul acesta mai departe, nu mă las atât de ușor, niciodată nu m-am lăsat.

În altă ordine de idei, a venit primăvara !Iubesc primăvara și tot ce ține de ea: mărțișoare, ghiocei, lalele și tot felul de flori, ploile de primăvară, pomii înfloriți, soarele nici prea slab, nici prea puternic… Ieri am mâncat înghețată, m-am plimbat și am râs cu cea mai bună prietenă. La cât de frumos era afara, mi-ar fi părut rău dacă aș fi stat în casă. Plus că avusesem o zi destul de aiurea: am întârziat 15 minute la prima oră, mă duc în clasă și văd că nu-i nimeni o.O . Primele gânduri : Am greșit clasa? Nu facem ore? De ce nu m-a anunțat nimeni? . După o gândire mai amănunțită, mai exact după un minut, realizez că am TIC și trebuie să mă duc în altă sală. Cel puțin nu-mi pusese încă absență. După alte câteva ore mă ascultă la franceză *singura materie care nu-mi place* .Urăsc ora de franceză, deși chiar mi se pare frumoasă limba, atâta timp cât e vorbită de altcineva. Dar când e vorba de mine , sunt praf. În mare parte pentru că în 5-8 ora de franceza = ora în care stăm degeaba și nimeni nu se omora cu învățatul . Și ieri , abia am scos un 8, care e o notă destul de bună, și ne-a mai anunțat că dăm test săptămâna viitoare din timpurile verbelor. Sper să iau peste 5. :))

Cu cititul stau binișor. Sunt la pagina 200 din Vampirii din Morganville 2, poate o termin azi,am început-o acum o săptămână și nu-mi doresc să o lălăi prea mult . Vreau să citesc o carte de dragoste. Mda… mi-a venit din senin cheful de acest gen de cărți și cred că o să încep O zi. Cred că o să revin zilele astea , poate chiar mâine, cu In my mailbox #2 .

Voi ce-ați mai făcut? Ce mai citiți?