Recenzie ~ Nemesis de Agatha Christie

ImagineDescriere:  Lui Jane Marple nu-i vine sa-si creada ochilor atunci cand citeste scrisoarea care ii fusese adresata de recent decedatul domn Rafiel o cunostinta pe care o intalnise fugar in calatoria din Caraibe. Si totusi, acesta ii lasase instructiuni ca, dupa moartea lui, Miss Marple sa investigheze o infractiune. Singura problema este ca a omis sa-i spuna cine era implicat si cand anume fusese comisa fapta lucru care o nedumereste pe Miss Marple, dar ii starneste si curiozitatea. Curand insa, Jane Marple trebuie sa se confrunte cu cea mai violenta dintre infractiuni crima, caci, se pare, cineva este foarte interesat ca trecutul sa ramana ingropat pentru totdeauna…

Recenzie:   În primul rând vreau să le mulțumesc celor de la librăria online Libris pentru că mi-au oferit șansa de a citi această carte. Libris este o librărie unde puteți găsi multe cărți online interesante .

Această carte, Nemesis, are o oarecare legătură cu „Misterul din Caraibe” , dar nu este necesar să citiți aceste 2 cărți în ordine. Eu am citit doar Nemesis și am înțeles-o fără nicio ploblemă, doar m-a făcut puțin curioasă și sper să citesc și Misterul din Caraibe cândva.  Ceea ce leagă aceste două cărți este numele unuia dintre personaje : domnul Rafiel . El , înainte de a muri, îi dă lui Miss Marple o misiune. Miss Marple este trimisă în această misiune care la început pare imposibilă. Niciun cadavru. Nicio crimă. Niciun loc al crimei.Niciun cirminal. Tot ce are este un bilet pentru o excursie oferită și plătită de domnul Rafiel. Ea se lasă pe mâna lui și speră că i se vor oferi mai multe detalii despre ceea ce are de făcut pe parcurs. Asta se și întâmplă, iar ceea ce descoperă este de-a dreptul îngrozitor .

Titlul și comparația lui Miss Maple cu o anumită Nemesis , m-au făcut curioasă. Am căutat detalii despre cine era această Nemesis și wikipedia mi-a oferit răspunsul :

Nemesis era, în mitologia greacă, zeița răzbunării care pedepsește crimele, conservând și supraveghind ordinea și echilibrul în univers sub raportul moral, prin cântărirea riguroasă fericirii și nenorocirii umane.”

Asta da comparație și într-un fel chiar este adevărată. Miss Marple, bătrânica liniștită din St.Mary Mead , fascinată de grădinăit și croșetat, de-ndată ce dă peste o crimă se transformă într-o leoaică ce sfășie răul în căutarea dreptății și a adevărului. La început îmi era greu să cred că va reuși să supreviețuiasca până la sfărșitul cărții, ce să mai spun de rezolvarea cazului. Ei bine , chiar s-a descurcat, iar de data asta și eu m-am descurcat destul de bine: Mi-am dat seama cine este criminalul ! Poate m-a ajutat și faptul că această crimă n-a fost atât de bine gândită ca cea din „Crima din Orient Express” :)) Însă tot mă simt mândră și cred că o să fac o obsesie pentru Agatha Christie și cărțile ei.

Nu vreau să pălăvrăgesc prea mult și să vă plictisesc așa că închei prin a vă recomanda această carte, sper să vă placă cel puțin la fel de mult cât mi-a plăcut mie. 🙂

Anunțuri

Recenzie ~ Crima din Orient Express de Agatha Christie

ImagineDescriere: Imediat dupa miezul noptii, o puternica furtuna de zapada opreste brusc faimosul Orient Express. Luxosul tren are surprinzator de multi pasageri pentru aceasta perioada a anului. Insa dimineata, unul dintre calatori nu-si mai face aparitia si un american este gasit mort in compartiment, injunghiat de douasprezece ori, cu usa compartimentului incuiata pe dinauntru… In incercarea de a dezlega misterul, Hercule Poirot gaseste tot felul de indicii false, menite sa-l abata de la descoperirea criminalului. Deznodamantul dramatic va aduce insa nu una, ci doua solutii ale crimei, ambele la fel de acceptabile.

Recenzie : La începutul anului , defapt la sfârșitul anului 2013 , mi-am făcut o listă cu anumite cărți pe care vreau să le citesc în 2014 , și acolo la o liniuță sau bulină , mă rog  am  scris 3 cărți ale Agathei Christie și uite că deja m-am pus pe treabă și am citit o carte. Citit este puțin spus , pur și simplu am devorat-o în câteva ore , după ce am ajuns la ultimul cuvânt m-am simțit de parcă trecuseră doar câteva secunde.

Wow…am auzit de la alți blogeri că Agatha Christie e un geniu și chiar eu mă așteptam să dau peste o carte spectaculoasă, dar această carte este genială , autoarea se joacă cu mintea ta, te face să-ți creezi propriile presupuneri despre cine e criminalul și apoi îți demonstrează prin intermediul lui Hercule Poirot ce înseamnă să fi un adevărat geniu.Cred că sunt foarte puține persoane care și-au dat seama cine-i criminalul din această carte pentru că sunt atât de multe alibiuri/motive/dovezi încât te încurci în ele , nereușind să le diferențiezi pe cele adevărate de cele false.

În  această carte , detectivul nostru nu este caracterizat fizic *presupun că autoarea s-a ocupat de asta în prima carte*, dar am găsit o descriere de-a lui pe wikipedia (cred) , în care e caracterizat ca fiind scund, cu un cap în formă de ou și o mustață dreaptă și militărească. Dar eu prefer să-l păstrez în mintea mea ca fiind înalt și mult mai tânăr ( în jur de 30 de ani ) , aceasta fiind prima imagine care mi-a venit în minte când am citit cartea. De asemenea , mulți spun că aceasta este una dintre cele mai bune cărți polițiste și eu sunt de acord cu ei . Recomand această carte , chiar merită citită.

 — Ce vă deranjează în propunerea mea?

Poirot se ridică în picioare.

— Dacă-mi veţi scuza francheţea, vă voi spune. Nu-mi place mutra dumneavoastră, domnule Ratchett.

Şi zicând acestea, părăsi vagonul. * Cât l-am iubit pentru replica asta :)) *

Dragostea plutește… printre rânduri

large

Azi , 14 februarie , pentru ca este Ziua Îndrăgostiților sau Valentine`s Day m-am gândit să fac un post puțin mai special , cu citate din cărțile pe care le-am citit.

“- Oare când te-am sărutat ultima oară?  o întreabă el, punându-i o mână pe umăr, aproape de gât.

– Să tot fie cel puțin un minut.

– O eternitate…

O înlănțuie cu brațele și o strânge la piept.

Ea este Ilena, femeia vieții sale. O cunoaște de șapte ani și îi datorează tot ce e mai bun în el : meseria de medic, deschiderea către ceilalți și o anumită exigență în felul în careîși trăiește viața…” ( Vei fi acolo? de Guillaume Musso )

”Mâinile noastre se găsira, degetele ni se înlănţuiră. Am rămas aşa timp de aproape un minut întreg, fără ca vreunul dintre noi să spună ceva. Singura noastră atingere era prin intermediul mâinilor. Vântul se înteţi din nou și, cu toate că temperatura nu era decât pe undeva la patru-cinci grade Celsius, mi se părea c-ar fi sosit primăvara. Mă aşteptam că bobocii să înflorească exploziv în jurul nostru.” ( Academia vampirilor #3 – Atingerea umbrei – de Richelle Mead)

“Se uniră prin cea mai ușoară atingere,ca mângâierea unui fulg,dar Luce se simți străbătută de un șuvoi de foc pe care nu-l mai simțise niciodată și știu că își dorește mai mult-tot-de la Daniel.

Ar fi fost prea mult să îi ceară să aibă și el mai multă nevoie de ea,să o cuprindă în brațe așa cum făcuse de atâtea ori în visele ei ,să îi răspundă sărutului plin de dorință cu unul mult mai pătimaș.

Dar el o făcu.” ( Damnare de Laurent Kate )

“Mirosul verii pe pielea ei, cadenţa vocii ei pe care abia mi-o aminteam, senzaţia degetelor ei în blana mea. Fiecare părticica din mine cânta la amintirea apropierii ei.” ( Fior de Maggie Stiefvater )

„Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însufleţit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăţa sprintenă de crengi, alerga pe alei şi făcea o mulţime de ştrengării fermecătoare.” ( Invitație la vals de Mihail Drumeș )

 Sper să vă placă citatele , o zi frumoasă în continuare. ^^

Recenzie ~ Sacrificiu final ( Academia Vampirilor #6 ) de Richelle Mead

Imagine„Ce? Am terminat seria? O.o Și acum ce fac cu viața mea?”

Cam aceasta a fost reacția mea . Am pus acest ultim volum în bibliotecă și parcă mai aveam puțin și luam următorul volum , dar am observat că este doar un spațiu gol . M-am atașat foarte mult de această serie , de personajele principale , dar mai ales de cele secundare, de atmosfera din Academia Vampirilor ( din primele volume ) și de toate lucrurile care au legătură cu aceste 6 cărți.

 

“Dragostea şi loialitatea sunt mai puternice decât legăturile de sânge.”

Nu voi pune descrierea deoarece nu-mi doresc să pun spoilere în recenzie , așa că vă voi spune * mă rog , scrie defapt* doar părerea mea. Acest ultim volum este absolut incredibil de la acțiune și răsturnările de situații , la evoluția personajelor și împletirea cu caracteristicile cărților polițiste. Recunosc că la asta a contribuit puțin și faptul că volumele 4 și 5 ale seriei sunt puțin sub nivelul așteptărilor , iar acest volum a fost precum un colac de salvare pentru întreaga serie .

Revenind ca „chestia”  cu influențe de carte polițistă , la Curte are loc o crimă. Crima a fost făcută cu țepușa lui Rose , chiar la scurt timp după ce ea se certase cu victima și normal că ea a fost acuzată de trădare, dar totul a fost o înscenare și când am aflat , la sfârșitul cărții , cine a fost în spatele tuturor acestor lucruri am rămas încremenită. Știam că de obicei cei ce par buni și nevinovați sunt criminalii și chiar am bănuit pe cineva de acest fel , dar am bănuit persoana greșită .  Okey , acesta a fost șocul #1 , iar șocul #2 a fost  legat de un secret de familie, ai exact al familiei Dragomir. Adică : Whaaaaaat? Ce-a fost asta ?

Cât despre relația Rose-Dimitri era evident cum se va termina totul după ce vor petrece atât de mult timp împreună. La începutul acestei „excursii” Rose chiar începuse să mă enerveze cu acea atitudine de vreau-să-fiu-în-mijlocul-acțiunii , mi-era teama că va continua pe tot parcursul volumului cu această atitudine și să pară moartă după atenție, dar, spre fericirea mea, nu s-a întâmplat.

Un alt lucru care m-a surprins și chiar mi-a plăcut a fost discursul lui Adrian de la sfârșit. A fost sfâșietor și acum pot să declar cu mâna pe inimă că sunt de partea lui *știam asta de la volumul 2 sau 3 , dar îmi place să văd asta negru pe alb * , însă nu-l mi l-am dorit niciodată împreună cu Rose, consider că ea nu era aleasa lui . Eu sunt :)))

Toate detaliile primelor 5 volume ajută la întregirea poveștii . Până și cuvintele „Ei au prioritate.” care reprezintă un fel de cod al gardienilor , au o importanță mult mai mare atunci când sunt puse în practică de Rose și Lisa . A fost un moment foarte emoționant.

O Doamne , chiar trebuie să citiți seria asta, este o serie care pune în evidență sentimente precum prietenia , loialitatea și nu în ultimul rând iubirea.

În concluzie , Richelle Mead ești un adevărat geniu!

“Puteam să fi murit amândoi acum. N-am murit. Poate  o să murim mâine. Nu ştiu. Dar ceea ce contează este că suntem vii în clipa asta.”

Leapșa #2

Am primit de la puștoaca această leapșa drăguță și îi mulțumesc !

1. Prezintă-te ! ( Nume, Vârstă, Blog) 

Hei, eu sunt Jessie, am 15 ani și acesta este blogul meu cu și despre cărți.

2.Ce zodie ești ??? ( Hai, spune-ne data ta de naștere! ) Ce trăsătură a zodiei tale te caracterizează cel mai bine? Gemeni ( 8 iunie – de aceea probabil cred că 8 e cifra mea norocoasă , plus că dacă-l întorci seamănă cu infinit) . Sunt sociabilă.

3.Ce îți place să faci în timpul liber?

Citesc , desenez , vorbesc cu cea mai bună prietenă la telefon , mă uit la filme , lenevesc *sunt chiar foarte bună la asta* . 1002193_535886706481371_1212384422_n 4. Culoarea ta preferată.

Albastru deschis

5. Melodia preferata, sau trupa sau ce asculți acum.

Nu am o melodie/trupă preferată. Acum ascult Linkin Park – Castle of glass.

6.Ce asculți când ești trist? 

Prefer să stau în patul meu, în liniște sau să mă plâng cuiva de ce mi s-a întâmplat.

7. Tre’  să ai o replică pe care o folosești des, care e aia?

„Pe bune?” , „E na , nu te cred!”

8. Hai să fim “simandicosi” :))) Poezia ta preferata e?

Îmi plac poeziile lui Bacovia și ale lui Nichita Stănescu, nu am una preferată.

9. Materia preferată?

Româna și Fizica *e o poveste foarte lungă și cred că aș face o postare kilometrică*. Și îmi plăcea matematica, până am ajuns la liceu.

10. Ce hobby-uri ai?

Cititul ( desigur ) , îmi mai place să joc handbal și să fac poze.

11. Citatul care te caracterizează 

Chiar zilele trecute mă uitam într-un caiețel de-al meu cu citate și mi-a rămas unul întipărit în minte , nu știu dacă mă caracterizează , dar îmi place : „… își strecura mâna într-a mea și șoptea: Nu-i asculta. Mergi mai departe. Ține capul sus. ” – O zi din șapte de Lauren Oliver

12. Ce sport extrem ți-ar place să practici? 

Bouncing jumping. Îmi mai trebuie curajul . :))

13. Dacă te-ai putea teleporta în trecut, unde ai vrea să mergi?

Nu prea știu. Poate în Epoca Victoriană. 3 cuvinte : Anglia , rochii , baluri. 0_37e26_d64635e8_L 14. Ce te inspiră?

Toate lucrurile din jurul meu și tot ceea ce mi se întâmplă.

15. Cinci cuvinte din descrierea ta 

Copilăroasă , imprevizibilă , amuzantă , uneori aiurită și timidă .

Din câte îmi dau seama majoritatea au rezolvat această leapșa sau au primit-o și urmează să o rezolve , deci nu prea am cui să o dau mai departe, dar dacă este cineva care n-a reszolvat-o , poate să o ia și să-mi lase și mie link-ul în descriere . ^^ Așa vă cunosc și eu mai bine.

Recenzie ~ Pe jumătate moartă ( Madison Avery #1 ) de Kim Harrison

ImagineDescriere: O LUME MISTERIOASĂ, UN CARACTER FEMININ PUTERNIC, UMOR, SUSPANS ȘI UN STROP DE ROMANCE .

Ma numesc Madison Avery si trebuie sa va spun ca acolo se afla mai mult decat puteti vedea, auzi sau atinge. Stiu, pentru ca eu ma aflu acolo. Si vad. Aud. Ating. Traiesc.

Balul de absolvire al lui Madison a fost mortal – la propriu. Din cine stie ce motiv, ea a fost tinta unui spintecator al intunericului – da, genul acela de spintecator – decis sa scape de ea, cu trup si suflet. Dar, inainte ca spintecatorul sa-si incheie treaba, Madison a reusit sa-i ia amuleta ciudata si stralucitoare si sa scape.Acum, e captiva pe Pamant – moarta, dar nu disparuta. Cumva, amuleta ii ofera iluzia unui corp, permitandu-i sa traiasca la limita dintre viata si moarte, undeva intre acum si ceea ce urmeaza. Nu stie de ce, spintecatorul intunericului e pe urmele ei, dar ea n-are de gand sa stea cu mainile in san si sa lase soarta sa-si urmeze cursul.

Cu putina ingeniozitate si cu ajutorul unui spintecator al luminii (unul dintre tipii buni! Poate…), dar si al baiatului de care e  indragostita, precum si al (o, da!) ingerului ei pazitor, Madison e gata sa-si ia destinul in propriile maini o data pentru totdeauna, inainte ca acesta sa o controleze pe ea.

Asta daca ea crede in asemenea lucruri.

Recenzie: Sincer , cănd am citit descrierea m-am gândit la cu totul altceva, să spunem că aveam mai puţine aşteptări de la această carte şi că m-am înşelat amarnic. Mi-a plăcut. Subiectul este original : personajul principal este mort incă de la început , îngerii sunt împărţiţi în două tabere ( cei ce cred în soartă şi cei cei cred în liberul arbitru , aici nu există o delimitare între tabăra cea bună şi cea rea)

Coperta m-a influenţat cel mai mult în cumpărarea acestei cărţi *se întâmplă cam des , știu* . Când am văzut-o , cu aripile drăguţe de la titlu şi tipa cu freza aceea , cu lanţuri , inele şi unghi negre , a fost dragoste la prima vedere şi se potriveşte atât de bine cu conţinutul cărţii . Nici nu vă închipuiţi cât m-am bucurat că am dat peste astfel de protagonistă ca Madison , o fată punk care pare în viaţă , dar nu este şi care nu a fost considerată niciodată un elev model . Ceea ce m-a deranjat puţin a fost faptul că autoarea tot îşi dorea să evidenţieze faptul că ea era privită de cei din jur ca o ciudată atât înainte , cât şi după moartea sa. Însă mi-a plăcut relaţia ei cu Josh , chiar dacă prima dată când s-au întalnit a fost ceva aranjat de părinţii lor , ei au trecut peste şi au devenit buni prieteni , ajungând să se placă unul pe altul şi să se cunoască mai bine.

Un personaj care mi-a plăcut foarte mult a fost G.R.A.Ț.I.I. o-sută-șaptezeci-și-șase. Este un înger păzitor , mai exact şngerul păzitor al lui Madison. Este fată şi este foarte micuţă , ceilalţi o vad doar ca pe o sursa de lumina mica, şi e drăguţă şi amuzantă. Compune poezii despre tot felul de situaţii în care se află Madison şi desigur că aeste poezii stârnesc uneori enervarea ei. Este plină de viaţă , gălăgioasă şi îi place să stea pe clopoţei mici , dar de asemenea este şi puternică şi se descurcă destul de bine în sarcina ei de a avea grija de Madison.

Ei bine , a mai fost ceva ce nu m-a plăcut sau să spunem că aveam nevoie de o explicaţie mai amănunţită: Cum a reuşit mai exact Madison să fure amuleta ? Asta încă rămâne un mister.

O carte interesantă , uşor de citit. Sigur veţi îndrăgi atât personajele , cât şi povestea , eu sunt curioasă în prinvinţa volumului 2 , să văd cum continuă întreaga acţiune. Eu i-aş da nota 4/5 pentru acele mici lucruri care mi-au deranjat.

“Era un înger al morții, cu păr ondulat și ochi căprui, încălțat cu adidași găuriți. “Asta-i face oare adidașii găuriți să fie și sfințiți?”[…]”