Recenzie ~ Cadoul de Cecelia Ahern

ImagineDescriere : Lou Suffern este un om de afaceri prosper, surmenat, aflat intr-o permanenta batalie cu secundele, imun la spiritul sarbatorilor de iarna care ii incanta pe oamenii obisnuiti din jurul lui. Se speteste muncind si nu are nici o clipa libera, neglijandu-si sotia devotata si adorabilii lor copii. Iar de cand candideaza pentru un post de conducere, de abia isi mai vede familia. Intr-o dimineata geroasa, intr-un acces de generozitate, care nu il caracteriza, Lou ii ofera o cafea lui Gabe, un om fara adapost, care se aciuase langa cladirea de birouri. Prelungind actul caritabil, il angajeaza la serviciul de curierat intern. Dar cand Gabe incepe sa se amestece in viata lui Lou, acesta regreta ca l-a ajutat. Gabe pare sa stie mai multe despre Lou decat el insusi si, culmea, Gabe reuseste in mod miraculos sa fie in doua locuri in acelasi timp. Cum soarta personala si profesionala a lui Lou se afla la rascruce, iar Craciunul se apropie, Gabe ii ofera un cadou magic, aratandu-i ambitiosului sau coleg cat este de pretios timpul. Dar oare il poate ajuta sa repare ce a stricat, inainte de a fi prea tarziu?

Recenzie : Este prima carte , scrisă de Cecelia Ahern , pe care o citesc . Când citesc , cel mai mult mă interesează acţiunea , personajele şi uneori descriereile , dar există cărţi , precum aceasta , la care mesajul şi felul în care este transmis de autoare conteză mai mult .

Lou este aiurit , şi cănd zic asta nu mă refer la un aiurit care a uitat să facă o treabă măruntă , ma refer la un aiurit ce uită aproape tot ceea ce este mai important de la zilele membrilor familiei , până la lucrurile pe care le spune . Şi asta devine uşor enervant pentru mine. Erau momente cănd îmi doream să-l scot din carte să-i dau două palme şi să-l trimit înapoi . Cum Dumnezeule să uiţi în fiecare zi de petrecerea organizată de ziua tatălui tău ? Cred că i se reaminteşte de 3 ori , şi eu învăţasem data . Ştiu că este doar un personaj din carte şi de asemenea ştiu că există posibilitatea să existe oameni care au un caracter apropiat de al lui şi în realitate . Să sperăm că n-o să mă apropii de astfel de oameni , chiar nu ştiu de ce sunt în stare dacă ne întâlnim .

Pe Gabe îl ador , încă de la început am crezut că este ceva anormal cu el . Are anumite replici geniale , pline de subînţelesuri , iar dacă stai să le analizezi în spatele lor sunt chiar şi sfaturi folositoare . De exemplu scena mea preferată . Nu o voi transcrie pentru că ar dura ceva timp şi aş face o postare kilometrică , dar o voi povesti : Lou vorbeşte la telefon cu Ruth , soţia lui , şi în acelaşi timp Gabe jonglează cu 2 portocale şi un măr . Lou îi spune lui Ruth  că nu poate ajunge la serbarea fiicei lor , iar Gabe scapă mărul , după îi spune că nu poate ajunge la cină , iar Gabe mai scapă o portocală , rămânând doar cu o portocală . Lou închide telefonul spunându-i soţei că are treabă , multe foi de semnat , întălniri cu parteneri de afaceri şi alte chestii de genu . Şi Gabe îi pune portocala pe masă .  Gabe a încercat să-i demonstreze ceva , dar cum am mai spus şi o repet Lou este prea aiurit pentru a-şi da seama de ceea ce îi transmite Gabe prin jongleria sa .

Vă voi lăsa pe voi să aflaţi dacă Lou îşi modifică comportamentul sau nu . Autoarea are un fel de a scrie foarte plăcut , personajele au caractere bine conturate şi chiar am ajuns să-mi fie drag Gabe , chiar şi Lou . Mi-a plăcut cartea şi o recomant tuturor , o carte de nota 10 la care se adaugă şi un sfărşit pe măsură.

Anunțuri

Copilăria .

          Săptămâna aceasta am avut de citit la română ” Amintiri din copilărie ” şi astfel s-a aprins un beculeţ în capul meu să fac un post despre COPILĂRIE . Raiul tuturor oamenilor , perioada în care nu trebuie să faci nimic altceva , trebuie doar să te bucuri de fiecare moment .

ImagineAm avut o copilărie plină , în adevăratul sens al cuvăntului . Stăteam toată ziua pe afară : alergam , râdeam şi plângeam când mama mă obliga să merg în casă . Nu-mi păsa ce haine am , dacă am părul în toate direcţiile sau dacă am săndăluţele la modă . N-am avut 100 de posturi la televizor , erau doar 7 , şi cel mai tragic moment era acela când pierdeam un episod din Tom şi Jerry sau Winx . Aveam mereu julituri în genunchi şi pe mâini , îmi plăcea să-mi număr vânătăile şi să mă găndesc cum le-am făcut . Mă jucam cu păpuşile , le făceam paturi din perne şi casa lor era un dulăpior , le făceam haine din diferite cârpe , pe atunci visam că o să devin designer . Am mai crescut , am început să ador animalele . Aduceam orice pisică sau câine acasa , dar părinţii îi duceau înapoi . Când îmi spuneau că nu putem avea mai mult de 2 pisici şi 3 câini , începeam să plâng şi să le spun ca sunt nedrepţi , îmi spuneam că atunci când voi fi mare voi face cladiri ca să adăpostesc toate animalele  .

Imagine

   Mai târziu am fost dată la şcoală , mi-am făcut prieteni noi . Nu ştiam că peste 8 ani aveam să plâng pentru că nu voi mai fi în aceiaşi clasă cu ei , nu credeam că ne vom ataşa atât de mult unii de alţii . Adoram şcoala , îmi plăcea să învăt şi să-mi fac temele , adoram zâmbetul mamei când îi spuneam ” Mami , am luat un F.B. ! ” . Citeam poveşti cu prinţese şi prinţi , adevărul e că de atunci îmi plăcea să mă pierd în lumea cărţilor , dar nu am fost o cititoare înrăită , citeam doar când nu aveam altceva mai bun de făcut sau când eram obligată de învăţătoare , cu timpul plăcerea de a citi s-a stins . Mă duceam la casa prietenilor mei şi îi strigam  . N-aveam telefon , n-aveam Messenger, nici Facebook . N-avem tablete , calculatoare … Defapt n-aveam nimic , dar eram fericiţi şi asta era tot ceea ce ne doream . Ne jucam pititea , alergatea , sticluţa cu otavă , şotronul , săream coarda şi multe alte jocuri inventate de noi . Mai tărziu am început să urmăresc desene precum : Copiii de la 402 , W.I.T.C.H. , Spioanele , Ce-i cu Andy? … ce vremuri .

         Mă întreb : Copiii din ziua de azi sunt fericiţi ? Am avut neplăcerea să-i văd cum plâng pentru că nu au nu ştiu ce telefon , nu ştiu ce haine . Da , copii de 7-8 ani ce se plăng că n-au acele lucruri . Într-o zi pe cineva în parc şi era o fetiţă de cel mult 11 ani care îi povestea unei prietene că a suferit prea mult din cauza unui băiat şi nu-l poate scoate din inimă , că nu mai poate iubi un alt baiat , că e marea ei dragoste . Am rămas împietrită . Sau mi s-a mai întâmplat ceva cu o verişoară . Avea 7 ani atunci , iar eu 14 şi trebuia să am grijă de ea . I-am spus să-şi aducă păpuşile şi să se joace cu ele , iar dacă vrea o să mă joc şi eu cu ea ca să nu se plictisească . La care ea „Nu mă mai joc cu păpuşile de 2 ani , mai bine intrăm pe Facebook ! ”  . Sincer sunt norocoasă că am avut o copilărie normală , mi-aş fi dorit să dureze mai mult … Oricum am o viață întreagă înainte , încă sunt o adolescentă.

Recenzie ~ Oraşul Oaselor de Cassandra Clare

ImagineDescriere:Clary Fray, o fata de cincisprezece ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalti oameni nu-l au. Ea vede vampiri, varcolaci, zane, demoni si alte creaturi care populeaza Lumea din Umbra.

In Orasul Oaselor (City of Bones) cartea intai din seria Instrumente mortale (The Mortal Instruments), mama lui Clary, Jocelyn, dispare si ea insasi e atacata de un demon – un ravener inspaimantator. Astfel, tanara ajunge sa-i cunoasca pe vanatorii de umbre, razboinici a caror misiune este sa-i apere pe oameni de demoni si sa-i controleze pe vampiri si varcolaci.

Un roman urban fantasy pentru tineri de toate varstele cu, o actiune plina de suspans, ritm alert, imaginatie si originalitate!

Recenzie:  Cuvântul care îmi vine în minte cănd mă găndesc la cartea aste este CIUDAT . Nu-i cartea ciudată , e o carte obişnuită , dar mi s-a întâmplat ceva ce nu credeam că e posibil : să citesc o carte într-o lună . În 28 de zile am citit 100 de pagini , iar în ultimele 2 zile am citit restul de 380 de pagini . O fi fost starea mea sau denumirile care chiar mă băgau în ceaţă la început , dar cănd luam cartea în mână citeam o pagină şi îmi zbura găndul în alte părţi . Ajunsesem să spun că-mi displace cartea .Dar a fost ceva  care m-a făcut să încerc din nou să intru în lumea ei şi adevărul este că nu îmi displace chiar atât de mult .Okey , sunt multe lucruri care încă nu-mi plac , dar sunt şi câteva chestii să zicem „mai interesante”.

Clary este puţin ştearsă în capul meu , adică n-am aflat mai nimic despre caracterul ei , cum este ea ca om deoarece autoarea ne vorbeşte doar despre trecutul ei şi că e o fată „specială” . Chiar nu mă aşteptam la asta ! :)) Da , sunt ironica , normal că şi-n această cartea o fată normală se transformă în una pe care toată lumea o vrea . Simon e atât de inocent , cum să nu-ţi placă ? E genul de băiat pe care îţi vine să-l ciupeşte de obrăjori şi să-i spui ” Ododo , ce adorabil eşti ! ” – cel puţin asta îmi vine mie să fac cu toate fiinţele adrabile – . Pe Jace în primele 2 părţi l-am plăcut , adică mi se părea că are ceva în tărtăcuţa aia şi adoram micile sale înţepături -ironii- , dar în partea a 3-a a fost transformat într-o legumă fără pic de sentimente , chiar şi acţiunile lui erau atăt de plate , sper să se schimbe în volumul 2 , să redevină cel de la început sau ceva mai bun .

Am avut parte de acţiune din plin , parcă prea multă acţiune , iar cănd am dat şi eu în sfărşit peste puţină descriere parcă-l apucasem pe Dumnezeu de picioare . Defapt acum realizez că eu nu mi-am putut imagina cum arata Oraşul Oaselor . Până la urmă această carte m-a învăţat ceva : „O carte fără descriere e ca mâncarea fără sare .”

Mi-au plăcut cele căteva replici amuzante din carte :

-Iisuse! Exclama Luke.
-Eu sunt! zise Simon.Cu toate ca mi s-a spus ca asemanarea este izbitoare.

„-Mai tii minte cand eram la hotel si tu ai promis ca ,daca scapam cu viata,te vei imbraca in halat de sora medicala si ma vei spala cu buretele?
-Drept sa-ti spun,cred ca ai inteles tu gresit,zise Clary.Simon a fost cel care ti-a promis spalatul cu buretele.
-De indata ce ma pun pe picioare,frumosule.
-Stiam eu c-ar fi trebuit sa te lasam sobolan ,zise Jace.

-Pai,poti sa conduci mai departe si sa-ti scoti capul pe fereastra,daca simti nevoia.
  -Sunt varcolac,nu golden retriever.

Încă sunt între mi-a plăcut şi nu mi-a plăcut . O să citesc şi celelalte volume când voi face rost de ele şi atunci poate o să înclin mai mult spre o parte .

Recenzie ~ Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş

Imagine

Fericirea e scurtă ca fulgerul care umple cerul de lumină. Dacă trăieşte mai mult, se spulberă, nu mai este ea şi trebuie să-i dăm alt nume.

Grigore Dima , fiul unui fost ministru , este obligat , de tatăl său , să plece la Craiova pentru a învăţa la o şcoală normală timp de 2 ani ( clasele a VII-a şi a VIII-a ) . El stă în gazdă la Dona Bianca  , împreună cu fiica acesteia , Lotte , şi alţi 3 adolescenţi: Nicu , Gigi şi Magotu.

Datorită unui mic accident , Dima găseşte o scrisoare adesată soţului Donei Bianca în care sunt precizate anumite date despre o insulă , încă nedescoperită , unde se spune că se află o comoară. Şcoala începe , Dima se împrieteneşte cu mulţi colegi şi le vorbeşte despre scrisoarea găsită. Împreună decid să participe la o expediţie , dar vestea se răspândeşte şi se ajunge la 1000 de participanţi . Visul le este spulberat de venirea profesorului Attila , care este un om rău şi îi tratează pe elevi ca pe nişte animale . Dima se opune acestuia şi are loc un scandal în clasă . Drept pedeapsă , Dima este dat afară din toate şcolile .Încercând să-şi facă dreptate prin greva celor 1000 de camarazi , ajunge chiar într-o închisoare. Însă povestea lui nu are cum să se termine astfel şi acum începe adevărata acţiune.

Mi-a plăcut cartea , povestea este una surprinzătoare , te face să vrei să trăieşti anii de şcoală cât mai intens posibil , dar îmi aduce aminte şi de nedreptăţile încă existente .Personajul Dima este unul foarte complex , iar autorul i-a construt un caracter de invidiat . Este curajos , cu capul pe umeri şi un adevărat apărător al dreptăţii , dar are şi defecte precum luarea deciziilor pe moment , fără a se gândi prea bine la consecinţe . Dragoste ce se naşte între Lotte şi Dima este una cu peripeţii . Pe tot parcursul cărţii am avut impresia că ea îl iubeşte mai mult pe el , face atâtea sacrificii doar să-i fie alături . Sfârşitul este emoţionant , pe mine m-a lăsat cu lacrimi în ochi .

– Ai voie , desigur , dar trebuie să ştii că într-o operă genială imperfecţiunile nu se observă decât foarte greu , pentru că sunt acoperite de perfecţiune.

Recenzie ~ Ucenicul Vraciului de Joseph Delaney

Imagine     Am fost curioasă în legătură cu această serie şi când a dat norocul peste mine şi am primit-o de la o prietenă în format electronic , m-am apucat numaidecât de ea .

Ne este prezentată viaţa lui Tom , un copil al unui fermier , care pentru că este al şaptelea fiu al unui al şaptelea fiu (este ciudată chestia asta , adică se nasc 13 copii cu scopul de a veni pe lume acest Tom ) are anumite abilităţi , plus că şi mama lui deţine aceleaşi abilitaţi , asta făcându-l de 2 ori mai special . El este acceptat de către Vraciul din Comitat să-i fie ucenic .Pe parcursul cărţii Tom întâmpină anumite probleme şi trebuie să treacă anumite teste ale Vraciului , dar de când a întâlnit-o pe Alice , o fată vrăjitoare , adevăratele necazuri încep să apară.Nu vă dau mai multe detalii despre acţiune , vă spun doar că este captivantă . Tom trebuie să ia anumite decizii în legătură cu Alice . Ce va pune el pe primul loc datoria sa faţă de meseria pe care şi-a ales-o sau prietenia ?

Mi-a plăcut cartea , aşa că am început să citesc cel de-al doilea volum . Din câte îmi dau seama , întreaga serie urmăreşte atât evoluţia lui Tom ca ucenic al Vraciului , cât şi relaţia de prietenie dintre el şi Alice care sper să devină ceva mai mult .

Recenzie ~ Magazinul magic de jucării de Angela Carter

Imagine   ” Uuu… ce copertă drăguţă , dar în descriere nu este nimic special şi  pare o carte pentru copii . În fine , o cumpăr dacă tot este ieftină.”  Mda… aceasta a fost logica mea când am cumpărat această carte . Puteam să stau eu cu banii necheltuiţi ? Nu ! :))

Melanie este o adolescentă de 15 ani . Ea locuieşte cu sora ei de 3 ani , fratele ei de 12 ani şi doamna Rundle , femeia care îi ingrijeste . Parinţii lor sunt plecaţi pentru a promova cartea tatalui . Nimic special cum am spus. Ei îşi continuă viaţa plictisitoare : Melanie viseză în continuare cu ochii deschişi , fratele ei stă mai toată ziua în camera lui construind machete ale unor nave , iar sora sa îşi petrece timpul alături de doamna Rundle . Însa într-o zi sunt anunţaţi că părinţii lor au murit.

Mi s-a parut aiurea faptul că sora şi fratele Melaniei nu reacţionează în niciun fel când află de moartea parinţilor , iar Melanie după o săptămână este împăcată cu ideea . În fine , cei 3 copii sunt nevoiţi să se mute la unchiul lor Philip , care traieşte în apropierea Londrei şi este proprietarul unui magazin de jucării . Acolo , Melanie face cunoştinţă şi cu restul familiei : mătuşa ei şi cei 2 fraţi ai acesteia .

De la caracterul unchiului Philip pleacă toată acţiunea cărţii  , era un tiran , dacă mă gândesc mai bine asta este o insultă şi pentru tirani . Toţi se temeau de el . Autoarea scrie într-un mod ciudat şi sunt unele chestii chiar foarte aiurea , de exemplu felul in care îl descrie pe Finn  , cred că a vrut să scrie ceva care să pară real . O să vă daţi seama la ce mă refer cănd o să citiţi cartea . Deşi sfarşitul este brusc , mi-a plăcut , de fapt mi-a plăcut întreaga carte , dar nu la modul că e printre preferatele mele , este o carte diferită . Da , acesta este cuvântul potrivit.

Recenzie ~ Pânza de păianjen de Cella Serghi

Imagine  ”Dacă joci la loterie, poţi să câştigi sau să pierzi. Dar dacă nu joci… Mi se pare că ai atât de puţin acum, că nu ai ce pierde jucând. Deci, trebuie să încerci!
Cartea mea de suflet. Cella Serghi m-a făcut să apreciez mai mult marea şi tot ce e legat de ea.Am parcurs primele pagini fără să-mi dau seama că povestea în jurul căreia era scrisă cartea mă fermecase atât de mult încât nu eram în stare să mă desprind de ea . Mă simţeam într-un fel legată de personajul principal , Diana . Totul începe când ea îi înmânează scrierile despre întreaga sa viaţă  Ilincăi ,  singura sa prietenă .

Şi astfel alături de Ilinca , aflăm şi noi prin ce a trecut Diana : suferinţele copilăriei , diferitele locuri în care a fost nevoită să trăiasca , prima sa iubire , Petre Barbu , şi marea ce-i lega pe amândoi făcându-i să se iubească tot mai mult . Însă povestea ei nu se opreşte aici , trece prin diferite încercări ale vieţii , cunoaşte noi oameni  , este pusă să facă anumite alegeri şi trăieşte cât mai intens posibil .

De ce iubesc cartea asta ? Pentru că e prima carte care nu m-a impresionat prin acţiune , ci prin descriere . Da , descrierea de care până acum fugeam , aşteptând tot mai mult să vină foile cu dialog , de data asta m-a făcut să citesc cu atenţie fiecare propoziţie sau frază .

În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi.”