In my mailbox #17

Hei, dragilor! Ce mai faceți? Ce mai citiți? Eu momentan prefer serialele în locul cărților, am ajuns la sezonul 7 din Modern Family. Vă recomand serialul dacă vreți ceva simplu, dar care să vă amuze. În privința cărților, n-am mai cumpărat exagerat de multe, încerc să le mai micșorez numărul celor necitite din bibliotecă.

Primele sunt cumpărate de prin anticariatele din București. De Băiatul fără sprâncene nu mai auzisem până acum, dar am găsit-o la un preț bun la Târgul cărții și mi-am zis că merită să-i dau o șansă. Fără un sfanț prin Paris și prin Londra mi-am luat-o datorită autorului, nu știu dacă e cea mai bună alegere, însă, Orwell nu cred că are cum să dezamăgească.

Am zis să încerc și alți autori români și am văzut că seria Asasin la feminin a prins destul de bine printre cititori. În plus, era ofertă la Librex, iar cartea este cu autograf. Cât despre cartea Agathei Christie, am luat-o pentru cazurile de urgență, în care sunt într-un reading slump, și pot spune că și-a făcut treaba.

Ultimele doua cărți sunt primite de la sponsorul blogului, Târgul cărții. Prima e citită și găsiți recenzia aici. Fata cu toate darurile este una dintre acele cărți pe care mi le doream de foarte mult timp. Am început să citesc din ea și până acum nu a ajuns la nivelul așteptărilor, poate se vor schimba lucrurile până la sfârșit.

Voi ce cărți ați mai cumpărat în ultima vreme?

Anunțuri

Bac, admitere și ce am mai făcut în ultimul timp

Probabil toți ați fost sau veți fi traumatizați de acest cuvânt: Bacalaureat. Chiar cu câțiva ani înainte auzi: „Ah, o să vină el, BAC-ul!”, „Să vezi ce greu o să fie.”, „Examenul ăsta îți decide viitorul.”, „Este examenul maturității.” și alte cele. Și uite că vine clasa a 12-a, iar tu încă nu te simți agitat în legătură cu acest examen. Cu toate acestea, pentru că vrei o facultate cât de cât în regulă, alegi să dai admitere. Ei bine, acest cuvânt m-a bântuit pe mine în decursul unui an. Știind că dacă nu iau note ok, ori stau un an pe bară, ori mă duc tocmai la Cluj la facultate, admiterea a avut clar o mai mare importanță. Și dai să tragi, ba cu matematica, ba cu fizica. Aș minți dacă aș spune că a fost un chin total, deoarece îmi plăceau ambele materii, acesta fiind un criteriu după care mi-am ales facultatea, dar nici ușor n-a fost. La matematică a fost puțin de muncă, a trebuit să trec de la M2 la M1, însă, cu câteva ședințe de pregătire, am reușit. La fizică n-a fost nevoie, am învățat totul de una singură. Învățam teoria și începeam să fac problemele, de la cele mai simple la cele mai grele, reluând metoda aceasta cu fiecare capitol. Cele mai mari emoții le-am avut la partea a 3-a la română, unde a picat epic, deși mă așteptam și îmi doream liricul. Mai învățasem câte ceva pe parcursul anului, dar, cu două săptămâni înainte de bac, m-am pus pe tocit ca lumea. Parcă era urât să vezi 9 la mate și fizică, dar un 7 la română. Cum a venit bacul, așa a și trecut. Notele au fost mari în majoritatea liceele. Copiii sunt mai deștepți? Nea, examenul este din ce în ce mai ușor. La matematică am terminat în 15 minute, fără să exagerez. Am luat 10, dar așa a luat și un băiat care era de 7-8 la clasă, iar altul care aproape rămânea corigent a luat 9.70. Așa că zecele meu și-a cam pierdut importanța.

Cu toate acestea, am început să fiu și mai încântată de admitere. Aici s-a dat greu, neașteptat de greu, însă, a fost făcută departajarea. La unii a fost noroc, la alții s-a văzut munca depusă, dar asta nu mai contează acum. Cam așa sună povestea mea cu bacul și admiterea. Nu e mare filosofie, dacă înveți și te pregătești din timp, nu lași toate cele trei materii pe ultima lună, n-ai cum să nu reușești.

După ce am terminat cu toată harababura asta, am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Imediat m-am aruncat în seriale și am vizionat tot sezonul din Riverdale, m-am reapucat de un joc pe care-l lăsasem baltă și, desigur, m-am reapucat de citit.

descărcare (1)

Agatha Christie e mereu o alegere bună.

Vreau să profit de vacanța asta din plin, să merg în excursii și să citesc fără să mă gândesc la cine știe ce exercițiu la mate sau la ce fel de roman este Ion.

Voi ce mai faceți?

Recenzie – High Fidelity de Nick Hornby

high-fidelity_1_fullsize

Descriere: Rob e un tip obsedat de muzica, proprietar al unui magazin falimentar de discuri. Tocmai a fost parasit de iubita si incearca sa treaca peste asta facand un top five al celor mai dureroase despartiri de pana acum. De fapt, toata viata lui se invarte in jurul unor top five-uri – filme, melodii, slujbe de vis etc., topuri pe care le alcatuieste impreuna cu cei doi bizari angajati ai sai – si al muzicii, ocolind mereu responsabilitatile si incercand sa-si pastreze libertatea cu orice pret. 

Absolut irezistibil datorita umorului si stilului ironic al lui Nick Hornby, High Fidelity este un roman despre dragoste si maturizare care nu seamana cu nimic din ce ati citit pana acum.

Recenzie: Nu știu din ce motiv, dar mă așteptam la mai mult din parte acestei cărți. Am auzit o mulțime de lucruri bune la adresa filmului, iar cartea știu că-i foarte populară în afară. Cu toate astea, la noi nu a prins prea bine sau cel puțin eu n-am prea dat peste lume care să vorbească despre ea. Mă așteptam să fie puțin mai profundă sau, nu știu, să am măcar un lucru de învățat din ea. Ei bine, a eșuat lamentabil în privința asta.

Nu am cum să afirm că este o carte proastă, scriitura e bună, iar personajele au fost destul de bine individualizate, însă, dacă ești în căutare de ceva cu mai multă esență, High Fidelity nu este pentru tine.

large (13)

Rob ne vorbește despre un top 5 al celor mai groaznice despărțiri, în majoritatea cazurilor, patru din cinci, el fiind cel care este părăsit. Acest top e un fel de alinare a sa. A fost din nou părăsit de iubita lui, Laura, și asta e un fel de răzbunare, nu-i oferă satisfacția de a o pune în topul acesta. Ăsta da băiat dur…

Toată cartea se învârte în jurul lui Rob, viața lui de adolescent, cum s-a lăsat de facultate, a devenit dj, clubul s-a desființat, iar el a decis să-și deschidă un magazin de discuri pentru colecționari. Nu e un magazin prea faimos, dar atmosfera descrisă mi-a plăcut. Glumele dintre Rob și prietenii lui, cum creau ei tot felul de top 5-uri pe diferite teme și îți lasă un aer de liniște. Mi-a mai plăcut la carte umorul acela tipic bărbătesc. Nu știu dacă are sens ceea ce spun, dar, în viziunea mea, femeile au un umor ceva mai subtil, delicat, în timp ce bărbații spun lucrurilor pe nume. Mi-a plăcut faptul că m-a făcut să râd și mi-a distras atenția de la perioada aceasta aglomerată.

large (14)

De asemenea, aș recomanda cu mare drag această carte unui iubitor de muzică. Personal, nu sunt o mare fană și n-am cunoștințe prea ample, dar, pentru cineva pasionat, cred că această carte ar fi un adevărat deliciu cu toate top-urile ei, artiștii și melodiile enumerate.

Acum vine partea urâțică, anume ce nu mi-a plăcut. Rob-Laura. Pur și simplu nu mi-a plăcut acest cuplu, care este prezent în 30% din carte. Nu e vorba că nu mi-au plăcut personajele în particular, ci nu mi-au plăcut ei ca și cuplu, ceea ce au făcut. Urăsc în general ideea ca, a doua zi după despărțire, el sau ea să fie deja cu altcineva, ceea ce s-a întâmplat în ambele cazuri: Laura s-a mutat acasă la un tip, iar Rob s-a culcat cu o cântăreață. Urăsc să aud chestii de genul, mai ales când e vorba de cupluri de 2-3 ani. Dar această bilă negră este legată doar de principiile mele, probabil pentru majoritatea acest lucru n-are cine știe ce importanță.

“What came first – the music or the misery? Did I listen to the music because I was miserable? Or was I miserable because I listened to the music? Do all those records turn you into a melancholy person?”

Deși se vrea a fi o carte ușor amuzantă, pe mine m-a pus pe gânduri starea în care ajunsese Rob. După ce s-a lăsat de facultate, el a început să decadă din ce în ce mai mult, iar magazinul era într-un fel lăsat de izbeliște, cu toate că era evident cât de mult ținea la el. Lucrurile mergeau prost și el nu făcea nimic în privința asta. Mi se părea urât când îi reproșa Laurei că s-a schimbat, de când a primit un job mai bun. Într-o relație consider că trebuie să vă susțineți unul pe altul, să deveniți din ce în ce mai buni, nu să purtați pică pe celălalt pentru că a fost avansat și are salariu mai mare.

large

Cu toate acestea, am realizat că realismul personajelor vine din faptul că ele au atât calități, dar mai ales defecte, ceea ce le face extrem de credibile. Ele iubesc, speră, doresc, o mai dau în bară și eșuează, se redresează, viața lor este, ca și a noastră, plină de suișuri și coborâșuri.

“People worry about kids playing with guns, and teenagers watching violent videos; we are scared that some sort of culture of violence will take them over. Nobody worries about kids listening to thousands – literally thousands – of songs about broken hearts and rejection and pain and misery and loss.”

Dacă v-a atras atenția ceea ce v-am spus, vă recomand să citiți cartea și să vă faceți o părere. Mulțumesc mult Târgul cărții pentru șansa de a citi această carte!

Currently reading #7

Sau cum citesc trei cărți în paralel, dar, de fapt, niciuna, pentru că bac și admitere. Când am timp, n-am chef, iar când am chef, n-am timp. Încep să cred că cineva își bate joc de mine. :)) Ideea e că am început aceste trei cărți, însă n-am reușit să termin niciuna dintre ele.

descărcare

Singura care a avut un minus, din acest trio, a fost După ce te-am pierdut și acum chiar înțeleg de ce multă lume a fost dezamăgită. Atmosfera din primul volum a fost total spulberată și am ajuns să citesc o adevărată telenovelă. Prea multă dramă, prea multe înflorituri și situații care nu-și aveau rostul. Deși sper ca atunci când mă voi reapuca de ea lucrurile să evolueze în mai bine, cred că sunt slabe șansele. Cred că dezamăgirea e cu atât mai mare, deoarece am adorat primul volum și mi s-a părut superb, iar acum mi s-a trântit în față o poveste trasă de păr.

Din Girlboss am apucat să citesc câteva pagini și mi-am dat seama că nu-i momentul ei. Cartea e bună, dar eu sunt prea stresată momentan. O văd potrivită pentru zilele de august, când o să pot să stau liniștită la soare și să citesc. Cât despre Noumenoir, este și ea o surpriză plăcută. Îmi plac cărțile lui Fravius, deși au nevoie de o cantitate mai ridicată de atenție, pe care nu sunt sigură că pot să o ofer în momentul de față.

Și asta a fost despre cum citesc trei cărți, dar, de fapt, nu citesc nimic.

Voi cum sunteți? Bănuiesc că majoritatea deja ați luat vacanță.

5 autori pe care vreau să-i citesc

Precum orice alt cititor, am un wishlist interminabil. Unele sunt din recomandări, altele sunt acolo pentru că mă atrage subiectul, iar, despre restul, nu știu mai nimic, atrăgându-mă ori coperta ori numele autorului. Azi voiam să vă scriu despre câțiva autori pe care vreau să-i citesc și de ce anume, așa că uitați cinci dintre ei.

14106445 (1)

1.Oana G. Arion este prima care mi-a venit în minte. Cam acum o lună am dat o comandă pe Librex, după care am primit un cod de reducere și am dat o a doua comandă. Prima a venit, însă, cealaltă s-a pierdut pe undeva, iar eu am fost prea aglomerată să-mi dau seama că a trecut ceva timp de când trebuia să vină. Fiind prea târziu, am lăsat-o baltă, dar clar voi pune cândva mâna pe „Ultimul viking” al Oanei.

7728207 (1)

2.Svetlana Alexievich m-a atras foarte mult prin cărțile ei și subiectul principal, Al Doilea Război Mondial. Am mai citit câteva cărți despre acea perioadă și au fost extrem de bune, deci nu prea văd cum e posibil să mă dezamăgească această autoare. Cel mai mult s-a evidențiat cu „Răzoiul nu are chip de femeie”, carte destul de lăudată și care sper să-mi placă la fel de mult ca celorlalți.

128382

3. Lev Tolstoy se numără și el printre scriitorii pe care vreau să-i încerc, dar, în cazul lui, văd doar o sinucidere lentă și am vaga impresie că mă va băga într-un reading slump. Cu toate astea, vreau să-mi fac o mică idee atât despre Anna Karenina, cât și despre Război și pace. Dacă nu din plăcere, atunci măcar pentru cultura mea generală.

6238

4.Marjave Satrapi, nu vi se pare cunoscut? E tipa cu Persepolis. Ideea e că vreau să citesc un roman grafic, iar acesta mi s-a părut unul dintre cele mai recomandate. Plus că este o autobiografie și cred că autoarea a avut o viață destul de captivantă, dacă și-a dorit să scrie despre ea.

4927275 (1)

5.Cristina Nemerovschi se află pe ultimul loc, dar cu siguranță o să încerc una din cărțile ei în viitorul apropiat. O bună bucată de vreme am stat departe de autoare, mi se părea că toată lumea o citea și, dacă-i punea-i să o descrie, erau gen: „Ah, păi, are scene des sex și violență. E faină!”. Între timp, mi se pare că lumea s-a mai potolit, autoarea a scos și alte cărți care sunt văzute cu ochi buni și pe care mulți le consideră pline de o anumită profunzime. Îmi place să citesc chestii diverse, deci nu văd de ce să nu apară și o carte de-a Cristinei în biblioteca mea, iar eu să-mi fac o părere despre stilul autoarei.

Voi ce autori ați vrea să încercați? 🙂

Recenzie – Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

26862760

Descriere: O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Theodore Finch e fascinat de moarte şi se gândeşte neîncetat la tot felul de modalităţi în care şi-ar putea pune capăt zilelor. Violet Markey trăieşte pentru viitor, numărând zilele rămase până la absolvire. Când Finch ar putea evada atât din micul ei oraş din Indiana, cât şi din suferinţa copleşitoare provocată de recenta moarte a surorii sale. Când Finch şi Violet se întâlnesc pe marginea clopotniţei de la şcoală, nu este foarte limpede cine pe cine salvează. Iar când devin parteneri într-un proiect de descoperire a „minunilor naturale” din statul lor, amândoi fac descoperiri mult mai importante: Finch poate fi el însuşi numai alături de Violet. Iar Violet numai alături de Finch poate uita de numărătoarea zilelor şi poate începe să le trăiască. Însă, în timp ce lumea lui Violet creşte, a lui Finch începe să scadă.

Recenzie: Mi-am cumpărat această carte prin iarnă, când am fost pe la București și, normal, nu aveam cum să plec fără să cutreier anticariatele. Nu aveam de gând să o citesc în viitorul apropiat, însă, când am văzut-o la 10 lei, am zis că nu-i mare pierdere. Auzisem multe cuvinte de laude la adresa ei, deci n-avea cum să fie atât de rea. Sincer, nu a fost cartea în sine rea, ci faptul că am citit alte versiuni ale ei și a cam început să mă enerveze să citesc povești mult prea asemănătoare sau să am parte de aceleași tipologii de personaje.

“The thing I realize is, that it’s not what you take, it’s what you leave.”

Primele 100- 150 de pagini clar mi-au adus aminte de celelalte „versiuni”, dar cumva, pe parcurs, lucrurile s-au schimbat și a trebuit să admit faptul că Acele locuri minunate, deși are clișeele ei, are și ceva în plus față de celelalte.large (11)

Primele pagini au fost destul de intense: doi tineri, un băiat și o fată, pe acoperișul unei clădiri, ajunși acolo din același motiv. În ochii întregii școli, Violet l-a salvat salvat pe Finch, în ochii protagoniștilor, Violet a fost salvată de Finch, iar în ochii mei, s-au salvat unul pe altul. Cei doi ajung să se cunoască, să exploreze zona din  care fac parte, dar și să se apropie destul de mult unul de altul. Totul bine și frumos, până la un punct în care  Finch se destramă precum un ghem de ață. Sfârșitul, pe cât e de previzbil mi se părea la început, pe atât de ciudat a fost atunci când am ajuns la partea respectivă.

“It’s my experience that people are a lot more sympathetic if they can see you hurting, and for the millionth time in my life I wish for measles or smallpox or some other easily understood disease just to make it easier on me and also on them.”

Din punctul meu de vedere, cel mai mare plus al acestei cărți a fost personajul Finch și subiectul atins: bolile mintale. Mi s-a părut foarte bine construit atât el, cât și povestea sa. Un tată violent care i-a părăsit, o mama care, deși e prezentă, pare a fi total pe altă lume și niște surori care își văd fiecare de propria existență. Dacă cea mai mare a fost stăpână pe sine și a știut să țină lucrurile în frâu, ei bine, la Finch și la sora lui mai mică se vede clar că au fost afectați. Nu am reușit să aflu dacă era vorba de ceva genetic sau totul a fost din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu familia lor.

large (12)

Pe cât de mult mi-a plăcut Finch, pe atât de indiferentă mi-a fost Violet. Parcă era ceva pentru decor sau de umplutură. Nu mi-a plăcut nici așa numita „poveste de iubire”, care mi s-a părut mai mult o obsesie din partea lui Finch și un colac de salvare pentru Violet. De aceea nici n-a fost un motiv destul pentru Finch, pentru că n-a fost vorba de iubire.

Nu știu dacă o recomand sau nu. Dacă vă atrage subiectul, clar merită să-i acordați o mică atenție, însă, dacă ați trecut de perioada YA și nu mai gustați genul, cred că aceasta nu-i alegerea cea mai potrivită.

Wrap up: Martie & Aprilie

large3116314

Din nou am decis să unesc două luni, pentru că n-aveam destule cărți citite și. cel mai  probabil, nu voi avea până când voi termina cu BAC-ul și admiterea.

18386839_1530274643712348_217076919_n

1.Un motan pe nume Bob de James Bowen:

Este pentru prima dată, de mult timp, când văd filmul înainte să citesc cartea și nu regret. Ambele au fost incredibile, m-au ținut în priză, mi-au adus zâmbete pe buze și m-au făcut chiar să mă îngrijorez pentru soarta celor doi prieteni. Mi-e imposibil să-mi imaginez că cineva poate urî genul acesta de carte.

18337273_1530274823712330_449643856_n

2.Fight Club de Chuck Palahniuk

Am vorbit deja despre această carte mai pe larg, într-o recenzie. Ideea e că îmi doream să-l citesc pe acest autor și trebuia să încep de undeva, iar Fight Club a fost un început destul de bun. Mi-a plăcut la nebunie partea psihologică din această carte, dar nici povestea în sine nu mi se pare rea. Autorul vine cu ceva nou și am admirat asta.

18386497_1530274923712320_1547579278_n

3.Toate acele locuri minunate de Jennifer Niven

Deși am avut parte de tiparul obișnuit al cărților YoungAdult, eu îl numesc „stilul John Green”, țin să menționez că autoarea vine cu un micuț plus: se axează pe partea de boli mintale, ceea ce eu nu prea am întâlnit în astfel de cărți. Poate dacă nu era povestea de dragoste, poate dacă nu-mi aducea aminte de John Green și a lui „Sub aceeași stea”, poate dacă lua personajul ală, Finch, care a fost într-un fel salvarea cărții, și mi-l punea în alt context, ar fi fost una din cărțile mele preferate.

18361023_1530274753712337_1504792458_n

4.Crimă și pedeapsă vol. 1 de F.M. Dostoevski

În sfârșit m-am apucat și eu de această carte. Din când în când simt nevoia să mai citesc câte un clasic, mai mult pentru cultura mea generală. Mi se pare ciudat să mă laud cu titlu de cititoare, iar, când mă întrebă cineva de Tolstoi, Dostoevski sau alți cititori clasici, să nu știu ce să spun. Cartea în sine nu mi se pare deloc rea, nu e nici greoaie, iar acțiunea se desfășoară destul de repede. Sunt curioasă de volumul doi, am vaga impresie că personajul principal va fi prins sau mintea lui o va lua cu totul razna.

Și voi ce-ați mai citit? Sper că mai mult decât mine. :))